ICCJ. Decizia nr. 2449/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2449/2010
Dosar nr. 3300/54/2009
Şedinţa publică din 21 iunie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 17 iulie 2009, petiţionarul F.N. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin cu o plângere penală îndreptată împotriva soţilor B.M. şi B.N.P. şi a ing. topo-cadastral M.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, uz de fals şi fals în declaraţii.
Prin ordonanţa nr. 3050/P/2009 din 24 august 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova întrucât din verificările efectuate a rezultat faptul că făptuitorul B.M. are calitatea de inspector de penitenciare.
Potrivit plângerii şi precizărilor făcute cu ocazia audierii la procuror, petiţionarul F.N. a arătat că este nemulţumit de faptul că soţii B. şi-au intabulat dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren care se învecinează cu terenul concesionat de acesta de la Primăria Drobeta Turnu Severin şi consideră că pentru înscrierea în cartea funciară, aceştia ar fi făcut declaraţii pe proprie răspundere, necorespunzătoare adevărului şi s-ar fi folosit de acte false.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că prin sentinţa civilă nr. 6049 din 9 iunie 1994 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin a fost consfinţită tranzacţia intervenită între fraţii N.P. şi N.N. pentru stingerea litigiului ce avea ca obiect partajarea bunurilor rămase de pe urma tatălui lor N.P. Potrivit acestei hotărâri judecătoreşti, N.N. a primit şi suprafaţa de 1.100 m.p. teren extravilan cu vecinii R - apa topolniţa, A - str. B., M.N. - F.A., M.Z. - S.E.
Prin contractul de vânzare-cumpărare din 25 martie 1998 a B.N.P. I.M., N.N. a vândut fiicei sale B.N.P. şi soţului acesteia B.M. suprafaţa de 1.100 mp. atribuită prin hotărâre de partaj. La rândul lor, soţii B. au vândut acest teren numitului R.C., iar prin sentinţa civilă nr. 397 din 1 februarie 2007 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, irevocabilă, s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare, vânzătorii redevenind proprietari.
La data de 27 august 2008, cu ocazia întocmirii documentaţiei cadastrale de către numitul M.I. - persoană fizică autorizată - la măsurători s-a stabilit că terenul avea în realitate 803 mp. în loc de 1.100 mp. amplasamentul terenului şi limitele acestuia fiind indicate de B.M.
Dată fiind diferenţa dintre suprafaţa înscrisă în acte şi cea existentă efectiv pe teren, rezultată în urma măsurătorilor, pentru înscrierea în cartea funciară, soţii B. au dat o declaraţie notarială, pe proprie răspundere, în care îşi exprimau acordul pentru înscrierea în cartea funciară a suprafeţei de 803 mp. rezultată din măsurători, faţă de 1.100 mp. cât figura în acte.
În baza documentaţiei cadastrale întocmită de M.I., a contractului de vânzare cumpărare din 25 martie 1998 - B.N.P. I.M., a sentinţei civile nr. 397/2007 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin şi a declaraţiei autentice pe proprie răspundere dată de soţii B., prin încheierea nr. 21197 din 26 noiembrie 2008 a O.C.P.I. Mehedinţi a fost admisă cererea cu privire la imobilul teren intravilan înscris în cartea funciară a localităţii Drobeta Turnu Severin - proprietatea soţilor B.N.P. şi B.M. şi s-a înscris: drept de proprietate cu titlu de cumpărare, bun comun.
În legătură cu această înscriere în cartea funciară, F.N. a susţinut că s-ar fi comis fapte de fals intelectual, uz de fals şi fals în declaraţii, mai exact că documentaţia cadastrală nu ar corespunde adevărului şi înscrierea în cartea funciară s-ar fi făcut pe baza unor acte false şi a declaraţiilor necorespunzătoare adevărului, făcute de soţii B.
Prin ordonanţa nr. 726/P/2009 din 28 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen. şi art. 45 raportat la art. 42 C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.M. - inspector de penitenciare Drobeta Turnu Severin, pentru infracţiunile prevăzute de art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin în vederea efectuării de cercetări penale faţă de B.N.P. pentru infracţiunile prevăzute de art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi faţă de ing. topo-cadastral M.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
La emiterea acestei ordonanţe, procurorul a avut în vedere că înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, cu titlu de cumpărare bun comun, nu s-a făcut pe baza vreunui act fals ci a actelor menţionate în încheierea de admitere a cererii de înscriere în cartea funciară; documentaţia cadastrală întocmită de M.I. corespunde realităţii din teren, amplasamentul terenului fiind menţionat în sentinţa civilă nr. 6049 din 9 iunie 1994 a Judecătoriei Drobeta Turnu Sverin, iar declaraţia pe proprie răspundere a soţilor B. nu cuprinde vreo menţiune necorespunzătoare. îşi exprimă doar acordul pentru înscrierea în cartea funciară.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petiţionarul în temeiul art. 278 C. proc. pen., iar prin ordonanţa nr. 1911/II/2/2009 din 24 noiembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a respins plângerea ca neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petiţioanrul a formulat plângere pe rolul instanţei.
La dosar a fost ataşat Dosarul de urmărire penală nr. 726/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi s-au depus copii de pe adresele din 11 decembrie 2009 a Primăriei Drobeta Turnu Severin, adresa din 16 februarie 2010 a Primăriei Drobeta Turnu Severin, adresa din 28 iulie 2009 a Primăriei Simian, titlu de proprietate din 1 iulie 1994.
Prin sentinţa penală nr. 58 din 12 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul F.N. împotriva ordonanţei nr. 726/P/2009 din 28 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimatul B.M. S-a menţinut ordonanţa atacată.
A fost obligat petiţionarul la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a respins cererea intimatului privind obligarea petiţionarului la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 397 din 1 februarie 2007 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, irevocabilă, soţii B. au redevenit proprietarii suprafeţei de teren de 1.100 mp. potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 25 martie 1999 a B.N.P. I.M., iar pe baza acesteia au intenţionat să-şi intabuleze dreptul de proprietate, apelând la numitul M.I. pentru întocmirea documentaţiei cadastrale.
În urma efectuării măsurătorilor s-a constatat că în realitate exista doar suprafaţa de 803 m.p., astfel că prin încheierea din 10 noiembrie 2008 în Dosarul nr. 16280/CF al Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Mehedinţi - B.C.P.I. Drobeta Turnu Severin s-au respins cererile de intabulare a dreptului de proprietate formulate de B.N.P. şi B.M.
În motiovarea încheierii s-a arătat că în cazul în care suprafaţa de teren rezultată din măsurători este mai mică decât suprafaţa din actul de proprietate, înscrierea în cartea funciară se face pe baza unei declaraţii autentice a proprietarului privind acordul dininuării suprafeţei din act.
Intimatul a dat declaraţie în fata notarului că este de acord cu înscrierea în cartea funciară a suprafeţei de 803 mp. conform măsurătorilor, faţă de 1.100 m.p. cât este arătată în actul de proprietate.
Ca atare, Curtea a apreciat că intimatul B.M. nu a săvârşit nici o faptă de natură penală şi a arătat că nu soluţionează aspectele de natură civilă invocate de petiţionar, acesta având la îndemână alte mijloace.
De asemnea s-a respins cererea intimatului privind obligarea petiţionarului la plata cheltuielilor judiciare deoarece la dosar nu există dovezi în acest sens.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, a declarat recurs intimatul B.M., solicitând obligarea petiţionarului la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1000 lei, conform chitanţei ataşată la dosar.
Recursul intimatului este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 193 C. proc. pen. referitor la plata cheltuielilor judiciare făcute de părţi, la alin. (6) se prevede că în ce priveşte restituirea cheltuielilor judiciare făcute de părţi în cursul procesului penal, instanţa stabileşte obligaţia de restituire potrivit legii civile.
Deşi, cu ocazia judecării cauzei la instanţa de fond, intimatul B.M. a solicitat prin apărătorul său obligarea petiţionarului la plata cheltuielilor judiciare, instanţa a respins cererea cu motivarea că nu s-a făcut dovada acestora.
Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că la dosarul instanţei, la fila 25, a fost depusă chitanţa nr. 33 din 11 martie 2010 emisă de Cabinetul de avocat M.I. din care rezultă că intimatul B.M. a achitat suma de 1000 lei reprezentând onorariul de avocat în Dosarul nr. 3300/54/2009.
În susţinerea recursului, intimatul B.M. a depus la dosar copia chitanţei de consemnare a onorariului de avocat, precum şi contractul de asistenţă juridică nr. 46 din 11 martie 2010 în baza căruia a fost perceput şi achitat onorariul în sumă de 1000 lei.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că intimatul a făcut dovada cheltuielilor judiciare solicitate, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 193 alin. (6) C. proc. pen.
În temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de intimatul B.M., se va casa sentinţa penală atacată numai cu privire la omisiunea obligării petiţionarului F.N. la plata cheltuielilor judiciare către intimat şi rejudecând, va obliga petiţionarul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimatul B.M. împotriva sentinţei penale nr. 59 din 12 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează sentinţa penală atacată numai cu privire la omisiunea obligării petiţionarului F.N. la plata cheltuielilor judiciare către intimat şi rejudecând:
Obligă petiţionarul F.N. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către intimatul B.M.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2092/2010. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 2487/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
