ICCJ. Decizia nr. 2244/2010. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2244/2010

Dosar nr. 12097/2/200.

Şedinţa publică din 8 iunie 2010

Deliberând în legătură cu admisibilitatea cererii de contestaţie în anulare formulată de condamnat pe baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1.a. Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală, nr. 267 din 21 octombrie 2008, pronunţată în rejudecarea cauzei în fond în dosar nr. 4357./2/2008 a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în legătură cu cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Ungaria privind transferul persoanei condamnate Z.I.S. în vederea continuării într-un penitenciar din România a executării pedepsei închisorii pe viaţă aplicate prin sentinţa penală nr. GB.262/03./193 din 5 mai 2005 a Tribunalului Capitalei astfel cum a rămas definitivă prin sentinţa penală nr. 2 B f 898/05/46 din 13 decembrie 2005 a Capitalei şi sentinţa penală nr. 2 B f 898/05/53 din 24 ianuarie 2006 a aceluiaşi organ judiciar al statului străin solicitant şi în consecinţă;

În conformitate cu dispoziţiile art. 145, art. 149 alin. (4) şi art. 150 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 224/2006 a recunoscut efectele hotărârilor judecătoreşti amintite din Republica Ungaria şi a dispus transferarea într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei închisorii pe viaţă aplicată în condiţiile menţionate a condamnatului S.I.Z. [sentinţa penală nr. 267 din 21 octombrie 2008 fiind rămasă definitivă prin nerecurare, potrivit comunicărilor aflate la dosar - la data de 30 decembrie 2008, a fost emis de către Biroul Executări Penale al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 431/2008 din 2 martie 2008 în baza căruia numitul S.I.Z. a fost arestat de I.P.J. Bihor la data de 16 aprilie 2009, iar ulterior depus şi înmatriculat sub nr. 50081/2009 în Penitenciarul Oradea].

b. la data de 22 aprilie 2009 condamnatul S.I.Z. din Penitenciarul Oradea prin scrisoare recomandată (f.14) s-a adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu cerere de contestaţie în anulare înregistrată administrativ sub nr. 17135 din 24 aprilie 2009 (f.2) pentru cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen. („când partea doreşte ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această imposibilitate") în care sens sub aspect procedural a susţinut că „la termenul din 21 octombrie 2008 la care s-a judecat cauza având ca obiect recunoaşterea sentinţelor ungare a fost în imposibilitate de a se prezenta fiind într-un penitenciar din Ungaria, iar organele ungare nu au avut competenţa să-i asigure prezenţa la proces"/ iar pe fondul cererii amintite a criticat sentinţa penală 267 din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor ilicite săvârşite în Republica Ungaria în infracţiunile de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă şi distrugere şi în mod corespunzător şi a tratamentului penal sancţionator potrivit legislaţiei penale române incidente.

Cererea amintită a fost înaintată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu adresa nr. 3/R/2009 din 7 mai 2009 către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, pe rolul căreia a fost înregistrată ca procedură extraordinară de contestaţie în anulare, formând obiectul dosarului nr. 4274/2/2009 [a cărei judecare a declinată ulterior prin încheierea din Şedinţa publică din 5 noiembrie 2009, în temeiul art. 29 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., urmare calificării juridice a cererii ca recurs peste termen prevăzut de art. 3853 raportat la art. 365 C. proc. pen., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie li Justiţie, secţia penală).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia penală nr. 4249 din 17 decembrie 2009 a asimilat procesual cererea de contestaţie în anulare amintită căii ordinare de atac a recursului dispunând respingerea sa ca inadmisibil în considerarea declaraţiei anterioare exprese a persoanei transferabile făcută la data de 19 decembrie 2008 în Penitenciarul Szeged în faţa autorităţilor judiciare ungare cu ocazia comunicării sentinţei penale nr. 267 din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, că nu înţelege să exercite căile de atac prevăzute de lege, neînregistrând de altfel nici o altă declaraţie separată în termenul de 10 zile de la comunicare la autoritatea penitenciară respectivă împotriva hotărârii amintite.

c) la data de 21 decembrie 2009 condamnatul S.Z.I., aflat în Penitenciarul Giurgiu a adresat Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, o nouă cerere de contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul instanţei amintite ca procedură jurisdicţională contencioasă ce a format obiectul dosarului nr. 12097/2/2009, învederând că „prin prezenta cerere solicit ca cererea mea anterioară formulată să fie judecată drept contestaţie în anulare pentru aceleaşi motive arătate iniţial"; ulterior, prin sentinţa penală nr. 74 din 17 martie 2010 judecarea cererii amintite, după ascultarea concluziilor condamnatului asistat de apărător ales şi ale procurorului de şedinţă în acelaşi sens, a fost declinată în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în temeiul art. 42 raportat la art. 389 alin. (1) C. proc. pen. [„contestaţia în anula pentru cazurile prevăzute în art.386 lit. a), c) şi e) – în speţă fiind invocat acela prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen. - se introduce la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere"].

2. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată în condiţiile anterior arătate cu solicitarea condamnatului S.I.Z. de a se examina pe calea contestaţiei în anulare - în speţă cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen. - legalitatea sub aspect procedural a hotărârii de recunoaştere şi transfer în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii pe viaţă aplicată în Republica Ungaria, va respinge ca inadmisibil demersul judiciar extraordinar amintit pentru considerentele arătate în continuare .

Pentru cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen. invocat de condamnat poate fi atacată cu contestaţie în anulare numai hotărârea penală pronunţată de instanţa de recurs, care este o decizie; în speţă este atacată cu contestaţie în anulare sentinţa penală nr. 267 din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, hotărâre prin care a fost judecată cauza în primă instanţă, rămasă definitivă ca atare în baza declaraţiei exprese a persoanei transferabile de a nu recurge împotriva acestei sentinţe, cale de atac a recursului prevăzută de lege, precum şi a conduitei procesuale ulterioare a persoanei transferabile de neexercitare a unui recurs peste termen admisibil astfel cum s-a expus anterior la pct.1 lit. a); ca atare hotărârea atacată excede câmpului de aplicare a dispoziţiilor art. 386 lit. b) C. proc. pen., contestaţia în anulare pendinte urmând a fi respinsă ca inadmisibilă în baza art. 391 alin. (2) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 620 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.I.Z. împotriva deciziei penale nr. 4249 din 17decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 4274/2/2009.

Obligă contestatorul la plata sumei de 620 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2244/2010. Penal