ICCJ. Decizia nr. 2241/2010. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 2241/2010
Dosar nr. 7526/95/2009
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 317 din 15 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7526/95/2009, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.A.R., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen.
În baza art. 181 C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului L.A.R., sancţiunea de 800 lei, amendă administrativă.
În baza art. 170 C. proc. pen., au fost anulate menţiunile false din declaraţia martorului B.D. din Dosarul nr. 757/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci.
În considerntele acestei hotărâri s-au reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 443/P/2009 din 29 septembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului L.A.R. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33-34 C. pen.
S-a reţinut prin actul de sesizare că inculpatul, încadrat la data de 16 decembrie 2006 ca agent de poliţie la Postul de Poliţie Roşia de Amaradia, judeţul Gorj şi avizat la 12 martie 2007, ca organ de cercetare al Poliţiei Judiciare în sensul Legii nr. 364/2004, a efectuat acte de cercetare penală în mai multe cauze, inclusiv în Dosarul nr. 757/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci, împotriva numitului A.G., la plângerea fiului său, A.M.
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci, partea vătămată A.M. a solicitat cercetarea tatălui său, A.G., (în Dosarul sus menţionat nr. 757/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci), pentru săvârşirea infracţiunii de furt, susţinând că la data de 22 mai 2008 a sustras o poartă metalică de la locuinţa sa. Dosarul a fost instrumentat de către inculpatul L.A.R., ca agent de poliţie al Postului de Poliţie Roşia de Amaradia, în efectuarea actelor de cercetare, acesta procedând şi la audierea martorului B.D., care a fost ascultat la 27 noiembrie 2008, declaraţia acestuia fiind consemnată de inculpat pe aversul unei file de format A4.
În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că, fără a încunoştinţa acest martor, inculpatul a completat declaraţia lui pe verso-ul aceleiaşi file, tot cu scris de mână, menţionând fictiv caracteristicile unei porţi metalice (dimensiuni, culoare, etc), după care a contrafăcut semnătura martorului prin imitare. în continuare, inculpatul a propus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul A.G., pentru infracţiunea de furt între rude, cu motivarea că fapta nu există, propunerea fiind confirmată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci prin rezoluţia nr. 757/P/2008 din 17 decembrie 2008, soluţie menţinută prin sentinţa penală nr. 44 din 23 februarie 2009 a Judecătoriei Novaci şi Decizia penală nr. 272 din 08 aprilie 2009 a Tribunalului Gorj.
Din concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit în cauză a rezultat că semnătura aflată pe verso-ul declaraţiei martorului B.D., nu a fost executată de către acesta, însă nu se poate stabili persoana care a executat-o după caracteristicile grafice ale semnăturii.
Chiar dacă specialiştii au apreciat că nu poate fi stabilită persoana care a contrafăcut semnătura martorului B.D., s-a reţinut de către procuror că autorul ei este inculpatul, în condiţiile în care scrisul de completare al declaraţiei îi aparţine, iar alţi lucrători de poliţie nu au efectuat activităţi de cercetare în acest dosar.
În drept, s-a reţinut că activitatea infracţională desfăşurată de inculpat, constând în completarea declaraţiei dată de martorul B.D. în Dosarul nr. 757/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci şi în contrafacerea semnăturii prin imitare şi, respectiv, folosirea acestei declaraţii pentru motivarea referatului cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorul A.G., pentru infracţiunea de furt între rude, realizează elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 288 alin. (2) şi art. 291 C. pen.
S-a mai reţinut că în cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul care nu a recunoscut semnarea martorului prin imitare, după completarea făcută pe verso-ul declaraţiei acestuia, iar martorul B.D. a precizat că a semnat declaraţia doar pe prima pagină, iar fraza de pe a doua pagină a declaraţiei sale nu a fost dictată de acest martor şi nici semnătura după această completare nu-i aparţine.
Totodată, s-a constatat că martorii A.A. şi A.G. au declarat că poarta găsită la martorul B.D. este una şi aceeaşi cu cea care fusese luată de la accesul din curtea locuinţei sale.
Faţă de apectele anterior prezentate, prima instanţă, pe baza probatoriului administrat în cursul cercetării judecătoreşti, coroborat cu actele de urmărire penală efectuate în cauză, a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată subzistă, ca de altfel şi vinovăţia inculpatului, însă a apreciat că aceste fapte nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni întrucât, prin acea frază completată de către inculpat, referitoare la dimensiunile şi caracteristicile unei porţi, completare semnată de acelaşi inculpat prin imitare, s-a adus o atingere minimă uneia din valorile apărate de lege.
Totodată, prima instanţă a apreciat că, prin conţinutul său concret, faptele inculpatului, fiind lipsite în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind pe deplin aplicabile în cauză dispoziţiile art. 181 C. pen.
În aprecierea lipsei de pericol sociel al faptelor inculpatului, prima instanţa a invocat şi procesul-verbal încheiat de către inculpat (fila nr. 35 din dosarul de urmărire penală), în conţinutul căruia acesta menţionase caracteristicile şi dimensiunile porţii ce apar în completarea declaraţiei martorului B.D.
De asemenea, instnaţa de fond a constatat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima abatere, este un element tânăr, care era încadrat în muncă ca agent de poliţie de la data de 16 decembrie 2006.
În consecinţă, pentru argumentele anterior prezentate, prima instanţă a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului L.A.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), 288 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., iar în baza art. 181 C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., i-a aplicat acestuia sancţiunea de 800 lei, amendă administrativă.
Totodată, în baza art. 170 C. proc. pen., au fost anulate menţiunile false din declaraţia martorului B.D. din Dosarul nr. 757/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, criticând sentinţa atacată sub două aspecte: 1. greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, cu motivarea că ne se poate reţine lipsa pericolului social, având în vedere consecinţele infracţiunii, atingerea adusă actului de justiţie şi credibilităţii de care trebuie să se bucure organele de poliţie şi 2. cheltuielile judiciare către stat au fost stabilite într-un cuantum mai mic decât cel real, având în vedere că la urmărirea penală a fost de 150 lei, iar prin sentinţă s-au stabilit numai în cuantum de 100 lei, solicitându-se desfiinţarea hotărârii şi sub acest aspect.
Prin Decizia penală nr. 55 din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj împotriva sentinţei penale nr. 317 din 15 decembrie 209, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7526/95/2009, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată şi s-au majorat cheltuielile judiciare către stat la plata cărora a fost obligat inculpatul, de la 100 la 250 lei, menţinându-se celelate dispoziţii ale hotărârii atacate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a constatat că primul motiv de apel formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj este nefondat întrucât instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă, concordantă cu probele administrate în cauză.
Astfel, având în vedere împrejurările comiterii faptelor, scopul urmărit nefiind acela de a favoriza vreuna din părţi, faptul că aspectele consemnate de inculpat în completarea declaraţiei martorului corespund cu cele relevate de probele administrate (procesul-verbal arătat mai sus şi declaraţiile martorilor B.D., A.A. şi A.G.), persoana şi conduita inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, avea la data faptei vârsta de 22 de ani şi a avut o comportare bună anterior comiterii faptelor, instanţa de apel a apreciat că faptele inculpatului au adus o atingere minimă valorii sociale apărate de lege, fiind corect dispusă de instanţa de fond achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., cu aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 800 lei, pentru infracţiunile prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de apel, s-a apreciat că acesta este întemeiat, întrucât cuantumul cheltuielilor judiciare către stat stabilit de instanţa de fond este mai mic decât cel real, având în vedere că la urmărirea penală au fost stabilite cheltuieli de 150 lei, iar prin sentinţă s-au stabilit cheltuieli judiciare în sumă de doar 100 lei.
Pentru argumentele anterior prezentate, instanţa de apel a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj împotriva sentinţei penale nr. 317 din 15 decembrie 209, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia penală, în Dosarul nr. 7526/95/2009, a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată şi a majorat cheltuielile judiciare către stat la plata cărora a fost obligat inculpatul, de la 100 la 250 lei, menţinând celelate dispoziţii ale hotărârii atacate.
Împotriva aceste hotărâri, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, motivele de recurs fiind dezvoltate în memoriul aflat la filele 3-5 din dosarul de recurs.
La termenul acordat pentru soluţionarea cauzei, 8 iunie 2010 susţinând oral motivele de recurs, reprezentantul parchetului a arătat că înţelege să susţină numai pct. 1 din motivele de recurs formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, respectiv cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., arătând că achitarea inculpatului de sub acuzarea săvârşirii celor trei fapte, pe considerentul că acestea sunt lipsite de gradul de pericol social al unei infracţiuni, are la bază o gravă eroare solicitând, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi, în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru fiecare dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Apărătorul intimatului inculpat a solicitat respingerea recursului parchetului, ca nefondat, concluziile acestuia şi ale intimatului inculpat fiind redate în practicaua prezentei hotărâri.
Analizând recursul declarat, potrivit motivului de casare susţinut de reprezentantul Parchetului, a actelor şi lucrărilor de la dosar, a sentinţei pronunţate în cauză, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiilor art. 181 C. pen.: „nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului".
Pentru a fi incidente dispoziţiile art. 181 C. pen., trebuie îndeplinite următoarele condiţii referitoare la gradul de pericol social al infracţiunii şi anume:
S prin fapta săvârşită să se fi adus o atingere minimă valorii apărate de textul care încriminează infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată un inculpat; valoarea apărată de lege, prin conţinutul ei concret să fie lipsit în mod vădit de importanţă;
În mod just Tribunalul Gorj şi ulterior Curtea de Apel Craiova au apreciat că acţiunile ilicite întreprinse de inculpat, ce au constat în completarea declaraţiei dată de martorul B.D. în Dosarul nr. 757/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci şi în contrafacerea semnăturii acestuia prin imitare şi folosirea acestei declaraţii pentru motivarea referatului cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală faţă de A.G., pentru săvârşirea infracţiunii de furt între rude, nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni.
În opinia şi argumentele instanţelor anterioare, Curtea, având în vedere împrejurările comiterii faptelor, scopul urmărit nefiind acela de a favoriza vreuna din părţi, faptul că aspectele consemnate de inculpat în completarea declaraţiei martorului corespund cu cele relevate de probele administrate (procesul-verbal arătat mai sus şi declaraţiile martorilor B.D., A.A. şi A.G.), persoana şi conduita inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, avea la data faptei vârsta de 22 de ani şi a avut o comportare bună anterior comiterii faptelor, apreciază că soluţia de achitare a inculpatului întemeiată pe lipsa uneia din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii (pericolul social) este legală şi temeinică.
Împrejurarea semnalată de procuror referitoare la existenţa unui alt dosar în care inculpatul este cercetat pentru infracţiuni de aceeaşi natură cu cea ce formează obiectul prezentului dosar, nu atrage inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 181 C. pen., întrucât circumstanţele personale ale inculpatului constituie doar unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret al faptei.
Pentru aceste considerente, apreciind că motivul de casare susţinut de reprezentantul parchetului este neîntemeiat, şi cum nu se constată existenţa unor motive susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 55 din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 55 din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat L.A.R., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2070/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2245/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
