ICCJ. Decizia nr. 2245/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 2245/2010
Dosar nr. 11191/2/2009
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin ordonanţa nr. 163/P/2008 din 22 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., art. 38 şi art. 209 alin. (4) raportat la art. 25 şi art. 42, raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen.:
1. Neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public S.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);
2. Disjungerea cauzei şi declinarea competenţei materiale de soluţionare, în vederea continuării cercetărilor faţă de făptuitorii E.O. şi T.G.O.M., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 288, art. 291, art. 215 şi art. 193 C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, spre competentă soluţionare.
În considerentele acestei rezoluţii s-au reţinut următoarele:
La data de 31 ianuarie 2008 petenta-parte vătămată G.M.E. a formulat plângere penală prin care solicita efectuarea de cercetări faţă de numitul E.O., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi art. 193 C. pen. şi faţă de notarul public S.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
La data de 12 iunie 2008 petenta-parte vătămată G.M.E. şi-a completat plângerea şi a solicitat efectuarea de cercetări şi faţă de numitul T.G.O.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 291 C. pen. şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Prin ordonanţa nr. 7916/P/2008 din 01 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti, a dispus declinarea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a unei noi plângeri a petentei - parte vătămată G.M.E. cu privire la aceleaşi fapte şi aceiaşi făptuitori, plângere conexată la prezenta cauză.
În motivarea plângerilor, petenta-parte vătămată a susţinut că numitul E.O. a încheiat la data de 25 septembrie 2006 la notarul public S.C. o procură şi un antecontract de vânzare-cumpărare din 25 septembrie 2006, prin care petiţionara se angaja să înstrăineze apartamentul său. Petenta a menţionat că cele două acte sunt false deoarece nu s-a prezentat la notar şi nu a semnat personal actele, iar numiţii E.O. şi T.G.O.M., în mod abuziv, au chemat-o în judecată folosind ca probe actele false şi au ameninţat-o "cu moartea".
În urma cercetărilor efectuate a rezultat că susţinerile petentei cu privire la notarul public S.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) sunt neîntemeiate.
Astfel, s-a reţinut că, fiind audiat, notarul public a arătat că ambele acte au fost încheiate cu respectarea prevederilor legale, în faţa sa prezentându-se personal petenta care, după ce a înţeles ce conţin actele, a semnat în cunoştinţă de cauză. A mai arătat acesta că petenta a mai încheiat anterior un antecontract de vânzare-cumpărare şi o procură (nr. 1363 şi nr. 1364 din 13 iunie 2006) cu numitul E.O., actele în litigiu fiind încheiate în considerarea acestora.
Cele declarate de notarul public au fost susţinute şi de numitul E.O. precum şi de martora I.C.M., secretară la B.N.P. S.C., care a arătat că a completat personal chitanţa, semnată ulterior de E.O. şi G.M.E., din care rezulta că aceasta a primit suma de 60.000.000 lei, reprezentând contravaloarea întreţinerii pentru un an.
Totodată, în cauză a fost dispusă şi executată o constatare tehnico-ştinţifică grafoscopică, care a concluzionat că semnăturile de la rubrica "Mandantă" a procurii din 25 septembrie 2006 şi cea de la rubrica "Promitentă vânzătoare" de pe Convenţia precontractuală de vânzare-cumpărare din 25 septembrie 2006, "au fost probabil executate de G.M.E".
În acest context, s-a apreciat că declaraţiile martorului G.F. nu corespund adevărului, fiind contrare celorlalte mijloace de probă, fiind făcute pro-cauza în condiţiile în care acesta este fostul soţ al petentei, care locuieşte cu aceasta.
În acest sens, s-a preciat că relevantă este declaraţia martorei I.M. care a arătat că s-a întâlnit cu petenta şi fostul soţ al acesteia, care i-au comunicat, foarte bucuroşi, că au "semnat o chitanţă prin care se angajau să-şi vândă apartamentul contra unei sume lunare de 6.000.000 lei, şi au primit în avans 60.000.000 lei.
La dosarul cauzei au fost ataşate Dosarele notariale nr. 1942 din 25 septembrie 2006 şi nr. 1943 din 25 septembrie 2006 aparţinând B.N.P. S.C.
Procurorul de caz a reţinut că pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu este necesar ca notarul public să-şi exercite abuziv atribuţiile de serviciu, fie printr-o inacţiune - neîndeplinirea unui act, fie printr-o acţiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane, iar pentru existenţa infracţiunii de fals intelectual, trebuie să se facă dovada că acesta a atestat fapte ori împrejurări necorespunzătoare adevărului.
Faţă de actele de cercetare efectuate, s-a apreciat că notarul public S.C., la autentificarea procurii din 25 septembrie 2006 şi a convenţiei precontractuale de vânzare-cumpărare din 25 septembrie 2006, şi-a exercitat în mod legal atribuţiile, neexistând date ori indicii privind săvârşirea de fapte penale - art. 10 lit. b) C. proc. pen.
În ceea ce îi priveşte pe făptuitoarii E.O. şi T.G.O.M., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infr. prev. art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi art. 193 C. pen., s-a apreciat că, în condiţiile în care competenţa nu aparţine Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, este necesară disjungerea cauzei şi declinarea la organul iniţial sesizat - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti - în vederea finalizării cercetărilor şi tragerii la răspundere penală a autorilor.
Pentru aceste considerente, prin ordonanţa nr. 163/P/2008 din 22 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., art. 38 şi art. 209 alin. (4) raportat la art. 25 şi art. 42, raportat la art. 45 alin. (1) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public S.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu şi fals intelectual prev. de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei materiale de soluţionare, în vederea continuării cercetărilor faţă de făptuitorii E.O. şi T.G.O.M., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 288, art. 291, art. 215 şi art. 193 C. pen.
În favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, spre competentă soluţionare.
Plângerea formulată de petentă împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale cuprinsă în ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul dispoziţiilor art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin rezoluţia nr. 1705/II-2/2009 din data de 12 noiembrie 2009.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale cuprinsă în ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale şi a rezoluţiei procurorului ierarhic superior anterior menţionată, petiţionara G.M.E. a formulat, în termen legal, plângere la instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
În motivarea plângerii petenta a arătat că prin ordonanţa din 22 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în mod greşit, s-a dispus neânceperea urmăririi penale faţă de notarul public S.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), precum şi faptul că rezoluţia din 12 noiembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost dată cu ignorarea probelor aflate la dosarul cauzei.
Prin sentinţa penală nr. 16 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta G.M.E. împotriva ordonanţei din 22 octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 163/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a rezoluţiei din 12 noiembrie 2009, dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petenta fiind obligată la cheltuieli judiciare către stat.
În considerentele acestei hotărâri s-au reţinut următoarele:
La data de 13 ianuarie 2008, G.M.E. a formulat plângere penală împotriva notarului public S.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi împotriva numitului E.O. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 288, 291, 215 şi 193 C. pen.
Ulterior, petenta şi-a completat plângerea şi a solicitat efectuarea de cercetări şi faţă de numitul T.G.O.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 291 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Plângerea a fost depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti, iar prin ordonanţa nr. 7916/P/2008 din 01 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 a dispus declinarea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, spre competentă soluţionare.
În motivarea plângerii, petenta a susţinut că numitul E.O. a încheiat la data de 25 septembrie 2006 la notarul public S.C. o procură şi un antecontract de vânzare - cumpărare din 25 septembrie 2006 şi respectiv X din aceeaşi dată, prin care acesta se angaja să înstrăineze apartamentul său. A mai susţinut petenta că cele două acte sunt false, deoarece nu s-a prezentat la notar şi nu a semnat personal actele respective, precum şi faptul că numiţii E.O. şi T.G.O.M., în mod abuziv au chemat-o în judecată, folosind ca probe actele false şi au ameninţat-o "cu moartea".
S-a mai reţinut că au fost audiaţi notarul public S.C., numitul E.O., martora I.C.M., secretară la B.N.P. S.C., martora I.M. şi a fost efectuată o constatare tehnico - ştiinţifică grafiloscopică, care a concluzionat că semnăturile de la rubrica nandantă" a procurii din 25 septembrie 2006 şi cea de la rubrica vânzătoare", de pe antecontractul de vânzare - cumpărare din 25 septembrie 2006 au fost "probabil executate de G.M.E." şi s-au ataşat Dosarele notariale nr. 1942 şi 1943 din 25 septembrie 2006.
Pe cale de consecinţă, s-a preciat că probele administrate în cauză au relevat că petenta a completat personal chitanţa semnată ulterior şi de E.O., din care rezultă că petenta a primit suma de 60.000.000 lei, reprezentând contravaloarea întreţinerii pentru un an.
În acest sens s-a reţinut ca fiind relevantă declaraţia martorei I.M., care a arătat că s-a întâlnit cu petenta şi fostul soţ al acesteia care i-au comunicat, foarte bucuroşi, că au semnat o chitanţă prin care se angajau să-şi vândă apartamentul contra unei sume lunare de 6.000.000 lei şi au primit în avans 60.000.000 lei.
Totodată, s-a constatat că pentru existenta infracţiunii de abuz în serviciu este necesar ca notarul public să-şi exercite abuziv atribuţiile de serviciu, fie printr-o infracţiune - neîndeplinirea unui act - fie printr-o acţiune cum ar fi îndeplinirea defectuoasă a unui act, acestea trebuind să aibă drept urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane, iar pentru existenţa infracţiunii de fals intelectual trebuie să se facă dovada că acesta a atestat fapte ori împrejurări necorespunzătoare adevărului.
Cum activitatea notarului s-a înscris în limitele competenţei sale şi acesta nu a făcut nici un act prin care să defavorizeze părţile în cauză, în mod corect a dispus procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public S.C., acesta exercitându-şi în mod legal atribuţiile.
Cu privire la numiţii E.O., T.G.O.M., împotriva cărora s-a formulat plângere sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 288, 291, 215 şi 193 C. pen., prima instanţă a preciat că, în mod corect, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, competenţa materială revenindu-i acestuia din urmă.
Pentru argumentele mai sus expuse, prima instanţă a respins plângerea petentei ca nefondată, în baza art. 278 pct. 8 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petenta G.M.E. invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
În cuprinsul motivelor de recurs aflate la filei 2-4 şi a concluziilor scrise aflate la filele 12-15 şi 19-22 din dosarul de recurs, recurenta petentă a invocat, în esenţă, următoarele critici: sentinţa atacată este nelegală întrucât instnţa de fond nu a ţinut cont de faptul că petenta nu a fost prezentă la 25 septembrie 2009 la B.N.P. S.C. şi nici nu a semnat nicio procură şi convenţie precontractuală de vânzare-cumpărare; nu s-a avut în vedere faptul că la data respectivă petenta şi martorul G.F. s-au aflat la biroul numitului E.O., unde a încheiat o chitanţă prin care îşi manifesta acordul ca în viitor să încheie un contract de vânzare-cumpărare; nu s-a avut în vedere faptul că la dosarul cauzei nu se află nicio cerere semnată de petentă prin care solicita legalizarea vreunor acte notariale, aspect care dovedeşte că actele încheiate de notarul S.C. nu au fost perfectate în prezenţa petentei; rezultatul expertizei grafologice efectuate în cauză nu i-a fost adus la cunoştinţă, pentru a-l putea contesta, aflând de existenţa acestuia în momentul comunicării soluţiei de netrimitere în judecată.
La termenul stabilit pentru soluţionarea recursului, 8 iunie 2010, recurenta petentă s-a prezentat în faţa instanţei de recurs, concluziile acesteia fiind redate în practicaua prezentei decizii.
Analizând recursul declarat, potrivit motivelor de casare invocate de petentă, a actelor şi lucrărilor de la dosar, a sentinţei pronunţate în cauză, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (3) şi art. 38514 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Aşa cum, în mod judicios, s-a reţinut în considerentele sentinţei şi ale rezoluţiei atacate, analiza întregului material probator administrat în cauză nu a relevat comiterea de către intimatul notar S.C. a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pentru a săvârşi infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, este necesar ca funcţionarul public să fi omis să îndeplinească un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu ori să-l îndeplinească în mod defectuos.
De asemenea, este necesar ca inacţiunea sau acţiunea care constituie elementul material al faptei şi care a produs vătămări intereselor unor persoane să fie săvârşite cu vinovăţie, ceea ce înseamnă că făptuitorul cu voinţă a efectuat acţiunea ori a rămas în pasivitate, şi-a dat seama că acţiunea sau inacţiunea cauzează o vătămare, rezultat pe care l-a urmărit sau a acceptat producerea lui.
În speţă, nu s-a constatat o atare conduită în sarcina intimatului, acesta respectând dispoziţiile legale care reglementează activitatea notarială.
Astfel, analizând activităţile desfăşurate de notarul S.C. rezultă că acesta a întocmit procura şi antecontractul de vânzare-cu mparare din 25 septembrie 2006 cu respectarea dispoziţiilor legale, susţinerile petiţionarei, în sensul că nu a fost prezentă la 25 septembrie 2006 la biroul notarului public şi că, deci, nu a semnat aceste documente, fiind contrazise de actele premergătoare efectuate în cauză, respectiv declaraţiile notarului şi ale intimatului E.O., care se coroborează cu depoziţiile martorelor l.C.M. şi I.M., dar şi cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 mai 2009 care au stabilit că „semnătura de la rubrica „Mandantă" de pe procura din 25 septembrie 2006, încheiată între G.M.E. şi E.O., precum şi cea de la rubrica „Vânzătoare promitentă" de pe Convenţia precontractuală de vânzare-cumpărare din 25 septembrie 2006, încheiată între G.M.E. şi T.G.O.M., au fost probabil executate de G.M.E.".
În plus, din înscrisurile aflate la filele 77, 79 şi 80 dosar urmărire penală, reprezentând chitanţe, care nu au fost contestate de petentă, rezultă că acesteia i s-a plătit de către numitul T.G.O.M., prin mandatar E.O., ulterior datei de 25 septembrie 2006, sume de bani reprezentând "întreţinerea sa şi a apartamentului conform convenţiei de contract de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager".
Aceste înscrisuri, coroborate cu chitanţa sub semnătură privată din 25 septembrie 2009, a cărei valabilitate este reconoscută de petentă, în care se specifică că numitul T.G.O.M., prin mandatar E.O. i-a achitat petentei la 25 septembrie 2009 „suma de 60.000.000 lei (şaizecimilioane lei), suma reprezentând întreţinerea lunară începând cu data de 25 septembrie 2006, până la data de 25 iunie 2007 conform cnvenţiei de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager încheiat între T.G.O.M. şi doamna G.M.E. prin care primul se obligă să-i plătească suma de 6.000.000 lei lunar, trimestial în mână sau prin poştă până la sfârşitul vieţii", evidenţiază faptul că între cele două părţi s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager, convenţie în baza căreia cumpărătorul făcea plăţile lunare, iar petenta-vânzătoare încasa sumele înscrise în documentele mai sus indicate.
Prin urmare, din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că în cele două acte, respectiv procura din 25 septembrie 2006 şi Convenţia precontractuală de vânzare-cumpărare din 25 septembrie 2006, notarul public nu a atestat fapte ori împrejurări necorespunzătoare adevărului, astfel încât nu sunt îndeplinte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual.
Prin urmare, atâta timp cât din conţinutul plângerilor formulate şi din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză şi soluţiilor procurorului nu rezultă indicii de comitere a vreunei infracţiuni, se constată că în mod legal şi temeinic. Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta G.M.E. împotriva ordonanţei din 22 octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 163/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a rezoluţiei din 12 noiembrie 2009, dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, menţinând rezoluţiile atacate.
În consecinţă, nefiind fondate motivele de casare invocate de recurenta petentă şi cum nu se constată existenţa altor motive, susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de petenta G.M.E. împotriva sentinţei penale nr. 16 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I- a penală.
Potrivit art. 192 alin. (2) din acelaşi Cod, recurenta petentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta G.M.E. împotriva sentinţei penale nr. 16 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I- a penală.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2241/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 4207/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
