ICCJ. Decizia nr. 2252/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2252/2010
Dosar nr. 4890/1/2010
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza hotărârilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele.
1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea de şedinţă de la 14 mai 2010 dată în calitate de instanţă de apel în dosar nr. 49291/3/2009 a amânat din motive de ordin procedural la data de 28 mai 2010 judecarea împotriva sentinţei penale nr. 250 din 30 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, de către Parchet şi inculpata T.E., interval de timp în care a menţinut arestarea preventivă în cauză a apelantei - inculpate amintite în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Dispunând astfel instanţa de apel a avut în vedere că inculpata a fost arestată preventiv în cauză cu începere de la data de 22 august 2009 pentru cazul prevăzut de art. 148 lit. f) rap. la art. 143 C. proc. pen. existând motive de bănuială legitimă privind săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. [„în loc public" victima fiind concubinul acesteia pe care l-a înjunghiat în stradă] confirmate ulterior în mod indubitabil prin condamnarea inculpatei de către prima instanţă pentru comiterea infracţiunii de omucidere amintite la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu exercitare într-un loc special de deţinere potrivit art. 57 alin. (3) C. pen. rap. la art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
2. Recursul declarat de apelanta-inculpată împotriva încheierii amintite cu solicitarea de a i se revoca arestarea preventivă / dispune punerea în libertate de îndată în aplicarea în cauză a dispoziţiilor contrar acelora avute în vedere de Curte şi anume acestea prevăzute de art. 3002 rap. la art. 160b alin. (2) C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Condamnarea în primă instanţă a apelantei-inculpate pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare în condiţiile art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. - ce a ocazionat luarea măsurii arestării preventive a acesteia în cursul urmăririi penal în temeiul art. 148 lit. f) rap. la art. 143 C. proc. pen. măsură prelungită/menţinută succesiv ulterior de instanţă până la momentul procesual actual – justifică menţinerea arestării sale preventive şi pe parcursul judecăţii în apel astfel cum în mod corect s-a apreciat de Curte, potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen. [„temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate"] iar nicidecum revocarea acestei măsuri cum a solicitat apelanta-inculpată prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor alin. (2) al art. 160b C. proc. pen. [„temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat…"].
În plus condamnarea chiar nedefinitivă în primă instanţă la pedeapsa închisorii cu executare prin privare de libertate justifică menţinerea arestării preventive în căile de atac pentru cazul nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din CEDO [„dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent"] rezolvare juridică ce se regăseşte în jurisprudenţa CEDO în materie [cauza Weimhoff c Germania; B.c.Austria; Labita c. Italia M.C. 26772/95, 6 aprilie 2004].
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata T.E. împotriva încheierii din 14 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, în dosarul nr. 49291/3/2009 (1166/2010).
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2251/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2271/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
