ICCJ. Decizia nr. 2251/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2251/2010
Dosar nr. 4883/1/2010
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea din 17 mai 2010, pronunţată în dosarul nr. 22762/299/2009, a dispus, în baza dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen., cu referire la art. 160b din acelaşi cod, menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor recurenţi M.D.E. şi L.E.G.
Pentru a pronunţa încheierea, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 159 din 16 februarie 2010 a Judecătoriei sectorului 1, inculpaţii au fost condamnaţi la pedeapsa rezultantă de câte 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (2)1 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
Apelurile declarate de cei doi inculpaţi au fost admise şi Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 276 A din 23 aprilie 2010 a desfiinţat sentinţa şi a aplicat dispoziţiile art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după împlinirea, de către fiecare inculpat, a vârstei de 18 ani.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpaţii au declarat recursuri, la termenul din 17 mai 2010 verificându-se legalitatea şi temeinicia arestării lor preventive, sens în care s-a reţinut că temeiurile legale ale măsurii se menţin, ele subzistă şi impun în continuare privarea de libertate, probatoriul administrat, până în faza recursului, conturând indicii rezonabile că cei doi inculpaţi au săvârşit faptele, se presupune şi că situaţia de fapt şi vinovăţia sunt, probabil, cele pentru care în fond şi în apel împotriva lor s-au pronunţat condamnării, iar pericolul social concret rezidă, atât din împrejurările faptelor, cât şi din datele ce caracterizează persoana lor, ambii acţionând în loc public, atât în cursul dimineţii cât şi seara, lăsarea lor în libertate prezentând pericol odată ce actele infracţionale, săvârşite în formă continuată, au presupus violenţă (smuls genţi, portofele).
Împotriva încheierii, inculpaţii au declarat recursuri, motivul oral invocat de avocatul desemnat apărător din oficiu, fiind că ei nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică şi, deci, pot fi judecaţi, în stare de libertate.
Recursurile sunt inadmisibile pentru considerentele ce se vor detalia.
Potrivit dispoziţiilor art. 141 alin. (1) C. proc. pen. încheierea dată în primă instanţă şi, în apel, prin care se dispune ... menţinerea arestării preventive, poate fi atacată separat de recurs.
În cauză, încheierea recurată de către inculpaţi a fost dată de o instanţă de recurs, ceea ce este inadmisibil, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse.
Fiind în culpă procesuală, în conformitate cu dispoziţiile art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii M.D.E. şi L.E.G. împotriva încheierii din 17 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 22762/299/2009 (1195/2010).
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2248/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2252/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
