ICCJ. Decizia nr. 2248/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2248/2010
Dosar nr. 1787/33/200.
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Cluj, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 21 din 25 februarie 2010 a respins ca nefondată plângerea în baza art. 2781 C. proc. pen. formulată în calitate de persoane vătămate de către petentele M.M., L.M. şi D.S. împotriva rezoluţiei procurorului de la 3 august 2009 dată în dosar nr. 169/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj – confirmată la controlul administrativ ulterior prin rezoluţia nr. 695/II/2/2009 din 4 septembrie 2009 a procurorului general al organului judiciar amintit – prin care a fost dispusă soluţia de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. ("faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii" în speţă potrivit aprecierii procurorului de caz atât latura obiectivă cât şi cea subiectivă) cu privire la învinuirea săvârşirii infracţiunii de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. adusă de petenta intimatului-făptuitor executor-judecătoresc M.I.F., menţinându-se rezoluţia atacată.
Au fost obligate petentele – potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. – la plata sumei de 150 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
Prin plângerea amintită petentele au supus controlului judecătoresc, constatările făcute şi soluţia adoptată de procuror cu soluţionarea de a se desfiinţa soluţia atacată şi reţine cauza pentru judecată în primă instanţă a intimatului-făptuitor sub aspectul infracţiunii de furt sesizată în confo0rmitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. – în considerarea elementelor noi de fapt în acuzare atestând în mod indubitabil în opinia acestora, existenţa elementului material şi subiectiv specifice incriminării din art. 208 alin. (1) C. pen. [le-a fost înscrisurile fără drept de către executorul judecătoresc din contul deschis pe numele acestora la CEC, sucursala Cluj, suma de 3887,1 lei în condiţiile în care împotriva acestora nu a fost deschisă o procedură de la executarea silită / nu li s-a adus la cunoştinţă existenţa unui asemenea dosar execuţional / nu au fost somate să plătească aşa-zisele cheltuieli de judecată pretinse de soţii C.M.O. şi C.L.P. şi nici onorariul executorului judecătoresc M.I.F.] .
Curtea verificând rezoluţia atacată cu referire şi la susţinerile noi în acuzare făcute în plângere a efectuat un examen propriu al actelor premergătoare aflate la dosar în baza căruia a înlăturat ca neîntemeiată solicitarea petentelor confirmând la rândul său existenţa impedimentului legal la începerea urmăririi penale prevăzut de art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. ["faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii" în speţă atât latura obiectivă cât cea subiectivă a infracţiunii de furt sesizate] pentru considerentele arătate în continuare .
La data de 28 mai 2009 numitele M.M., L.M. şi [D.S., au depus o plângere penală împotriva executorului judecătoresc M.I.F., pentru infracţiunea de furt, prev. de art. 208 C. pen., constând în aceea că, fără încuviinţarea lor executorul judecătoresc a ridicat de la C.E.C. o sumă de bani, bani care erau consemnaţi pe numele lor (f.1-2).
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că, numitele M.M., L.M. şi D.S. au fost coproprietare indivize a apartamentului nr. 18, situat în Gherla, judeţul Cluj, iar la data de 28 octombrie 2003 au încheiat cu soţii C.O. şi C.P., o promisiune de vânzare-cumpărare pentru apartamentul în cauză, cu suma de 530.000.000 lei, echivalent a 13.641 Euro, din care promitenţii-cumpărători au achitat 120.000.000 lei, iar restul în echivalent a 10.553 Euro, urmând a fi achitat dintr-un credit bancar.
Numitele M.M., L.M. şi D.S. au refuzat încheierea contractului în formă autentică, motiv pentru care promitenţii-cumpărători le-au acţionat în judecată, fiind obligate de către instanţă să încheie contractul în formă autentică, iar în caz contrar hotărârea judecătorească urmând a ţine loc de act autentic (f. 8-9).
Soţii C. au făcut ofertă reală de plată pentru diferenţa de preţ prin Biroul executorului judecătoresc S.M., oferta fiind validată de către instanţa de judecată (f. 13-14).
Executorul judecătoresc a consemnat banii la C.E.C. pe numele numitelor M.M., L.M. şi D.S., dar acestea nu şi-au ridicat banii motivând că nu au ştiut că au fost consemnaţi banii la C.E.C, cu toate că există modificări în acest sens.
În cursul lunii noiembrie 2007 la cererea soţilor C., s-a format dosarul execuţional nr. 87/2007, la executorul judecătoresc M.I.F., pentru plata cheltuielilor de judecată şi a onorariului executorului, avansate de către soţii C., privind procesele în care s-au judecat cu numitele M.M., L.M. şi D.S. (f. 19).
În consecinţă soluţia de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. este legală şi temeinică întrucât executorul judecătoresc M.I.F. nu a comis nici o infracţiune, el nefăcând altceva decât să dispună plata către soţii C. a sumelor datorate cu titlu „cheltuieli de judecată" de către numitele M.M., L.M. şi D.S. din sumele pe care acestea le aveau consemnate la C.E.C.
2. Recursul în termen împotriva sentinţei amintite formulat
de M.M. în nume propriu cât şi pentru celelalte petente – cale de atac susţinută ulterior în condiţiile art. 38510 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen. pentru reformarea hotărârii primei instanţe şi a rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale în condiţiile art. 3851 pct. 1 lit. a) rap la art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. în considerarea motivelor de netemeinicie/nelegalitate din plângerea introductivă la care s-au adăugat supliment prin memoriul său depus la 8 iunie 2010 şi acelea de sancţiune a examinării plângerii referitor la săvârşire de acelaşi intimat-făptuitor şi a infracţiunilor de abuz în serviciu şi distrugere cu evacuări silite a recurenţilor din imobilul situat în Gherla în temeiul titlului executoriu constituit de sentinţa civilă nr. 566/2007 a Judecătoriei Craiova – este nefondat urmând a fi respins ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Declaraţia unică de recurs în termen făcută de M.M. şi pentru L.M. şi D.S. nu poate fi respinsă ca inadmisibilă faţă de ultimele două petente – astfel cum a solicitat …… - dată fiind situaţia judiciară tardiv vizibilă a celor trei persoane vătămate pe recursul fazelor anterioare ale procesului penal şi achiesarea tacită a acestora la declaraţia amintită cu ocazia citării în recurs în calitate de recurente-petente (f.20,21).
Din economia dispoziţiilor art.2781 alin. (1) C. proc. pen. rezultă că sunt supuse controlului judecătoresc amintit doar faptele ilicite referitor la care a fost adoptată soluţia de netrimitere în judecată, acest control neputând fi extins şi la alte fapte ilicite ce nu au format obiectul examinării pronunţării procurorului de caz prin rezoluţia atacată; ca atare nu poate fi acceptată în principiu a fi examinată în recurs critica invocată de petente referitoare la omisiunea primei instanţe de a se pronunţa şi cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu şi distrugere pretins comise de acelaşi executor-judecătoresc cu ocazia evacuării silite indirect a petentelor în temeiul titlului executoriu constituit de sentinţa civilă nr. 566/2007 a Judecătoriei Larova.
Impedimentul legal prevăzut de art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. ("lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii" în speţă atât latura obiectivă cât şi cea subiectivă a infracţiunii de furt) la începerea urmăririi penale în cauză este justificat – cu consecinţa menţinerii sentinţei şi a rezoluţiei atacate – avându-se în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă în mod indubitabil că executorul-judecătoresc M.I.F., în exercitarea atribuţiilor de serviciu cu ocazia formării dosarului execuţional nr. 87/E/2007 la cererea soţilor creditori C.M.O. şi C.L.V. nu a comis însuşirea fără drept a sumei de 3887,1 lei (ron) cu doar în doar o plată datorată cu titlu de "cheltuieli de judecată" din sumele pe care petentele le aveau consemnate la CEC, către creditorii amintiţi.
Conform art. 192 C. proc. pen., obligă recurentele petente la plata sumelor de câte 65 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentele M.M., L.M. şi D.S. împotriva sentinţei penale nr. 21/2010 din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentele petente la plata sumelor de câte 65 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2244/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2251/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
