ICCJ. Decizia nr. 229/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 229/2010
Dosar nr. 09122/99/200.
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 357 din 12 mai 2009 a Tribunalului Iaşi inculpatul C.F. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, art.175 lit. a) şi i) precum şi art. 176 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 13 iulie 2008.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ziua de 12 iulie 2008, între orele 17-21 inculpatul C.F. a consumat băuturi alcoolice într-un bar.
La un moment dat, între el şi partea vătămată M.M. s-a iscat o ceartă în care au intervenit şi părţile vătămate C.M. şi G.M.
Supărat, inculpatul a părăsit localul, lăsând să se înţeleagă că se va întoarce.
Asta a şi făcut, după ce s-a înarmat cu un cuţit de bucătărie de 14 cm, cu care intenţiona să se răzbune pe tinerii din localul respectiv.
În timpul altercaţiei cu cei trei, inculpatul le-a aplicat mai multe lovituri de cuţit, în diferite zone ale corpului, cauzându-le leziuni traumatice, care în cazul părţii vătămate M.M., au pus în primejdie viaţa acestuia.
Chiar dacă în cazul părţilor vătămate G.V. şi C.M., leziunile produse de inculpat nu le-au pus în pericol viaţa, din rapoartele medico-legale întocmite, din modalitatea de producere a acestora, având în vedere obiectul vulnerant folosit de inculpat, instanţa de fond a reţinut că acesta a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide.
Prin Decizia penală nr. 114 din 6 octombrie 2009, pronunţată în dosarul nr. 09122/99/2008, al Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale mai sus arătate.
Nemulţumit de hotărârea instanţei de apel, inculpatul a atacat-o cu recurs, prin apărătorul ales.
La termenul din 25 ianuarie 2010, în temeiul art. 302 alin. (2) rap. la art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a), teza I C. proc. pen., Înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 114 din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Excepţia este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
De asemenea, conform dispoziţiilor cuprinse în art. 3853 alin. (2) rap. la art. 363 alin. (3) C. proc. pen. pentru inculpatul deţinut, care a lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei după dispozitiv.
În prezenta cauză, aşa cum rezultă din dovada aflată la fila 81 dosar apel, dar şi din referatul întocmit de magistratul asistent aflat la filele 4445 din dosar, copia minutei deciziei penale nr. 114 din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, i-a fost comunicată recurentului inculpat C.F. la data de 9 octombrie 2009.
Recursul declarat de inculpat, prin apărătorul ales, a fost înregistrat pe data de 11 noiembrie 2009, depăşindu-se, cu mult, termenul prevăzut de textul de lege indicat anterior.
Aşa fiind, deşi la termenul din 25 ianuarie 2010, recurentul inculpat C.F. a declarat că-şi retrage recursul, Înalta Curte va da eficienţă excepţiei tardivităţii, care primează în astfel de situaţii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul inculpat C.F.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale nr. 114 din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2271/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 230/2010. Penal → |
|---|
