ICCJ. Decizia nr. 230/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.230/2010
Dosar nr. 358/121/200.
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2010
Asupra recursurilor de faţă.
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 349/F din 20 iulie 2009, Tribunalul Galaţi, secţia penală, l-a condamnat pe inculpatul U.F.G. la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. (faptă din 15/16 decembrie 2008).
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului, iar în baza art. 88 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 25 decembrie 2008 la zi.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul U.F.G. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).
Prin aceeaşi sentinţă, prima instanţă a condamnat-o pe inculpata O.L.A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nedenunţarea unor infracţiuni, prevăzută de art. 262 alin. (1) C. pen. (faptă din 15 din 16 decembrie 2008).
A condamnat pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. (faptă din 15/16 decembrie 2008).
Tribunalul Galaţi, în baza art. 33 lit. a) C. pen. cu referire la art. 34 lit. b) C. pen. a dispus contopirea celor două pedepse a câte 1 an închisoare aplicate inculpatei, stabilind ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, sporită la 1 an şi 6 luni închisoare.
Potrivit art. 71 C. pen. a aplicat inculpatei O.L.A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
Conform dispoziţiilor art. 81 C. pen., prima instanţă a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei O.L.A., pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni, prevăzută de art. 82 C. pen. şi calculat cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatei O.L.A. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
De asemenea, a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
Prin aceeaşi hotărâre prima instanţă, în baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul U.F.G. a corpului delict – topor - de care s-a folosit la comiterea faptei (corp delict înaintat instanţei cu dosarul de urmărire penală).
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, că inculpatul U.F.G. şi victima P.S. erau fraţi şi locuiau împreună cu mama lor (martora P.I.) şi concubinul acesteia (martorul P.C.), într-un imobil alcătuit dintr-o singură încăpere, în satul Slivna, comuna Bereşti Meria, jud. Galaţi. Din toamna anului 2008, în aceeaşi încăpere, a început să locuiască şi inculpata O.L.A. - concubina inculpatului U.F.G.
S-a mai relevat că, pe fondul consumului de alcool, victima P.S. avea un comportament violent, verbal şi fizic, atât faţă de martora P.I., cât şi faţă de inculpatul U.F.G., iar principalul motiv al scandalurilor îl constituia acela că victima fusese lăsată în plasament, spre deosebire de inculpatul U.F.G., în ultima perioadă de timp, fratele inculpatului provoca deseori scandaluri şi chiar sărea la bătaie la inculpat, întrucât că ar fi vrut şi el să trăiască în concubinaj cu inculpata O.L.A.
La data de 15 decembrie 2008, încă de dimineaţă, fiind sub influenta băuturilor alcoolice, victima P.S. a provocat din nou scandal, a lovit-o pe mama sa cu palmele peste cap, a jignit-o şi i-a vorbit vulgar, iar în apărarea martorei P.I. au intervenit, atât inculpatul U.F.G., cât şi martorul S.P. (vecin cu părţile), care a ameninţat că va chema poliţia.
S-a mai reţinut, că în ziua respectivă martorul P.C. – concubinul mamei inculpatului, nu era la domiciliu, fiind internat în spital la Galaţi, iar victima P.S., după ce s-a potolit, în jurul orelor 19,00-20,00, a plecat în sat cu nişte prieteni.
După plecarea sa, inculpatul U.F.G. a făcut cunoscut martorei P.I. şi inculpatei O.L.A. că vrea să pună capăt acestei situaţii, prin uciderea victimei P.S., însă nici martora şi nici inculpata nu au luat în serios spusele inculpatului.
Prima instanţă a reţinut în considerentele deciziei, că inculpatul U.F.G., odată ce a hotărât să îşi ucidă fratele, a pus un topor lângă uşa de acces în încăpere, iar în jurul orelor 23,00, când a auzit zgomotul de la poarta de acces în curte, s-a ridicat din pat şi s-a poziţionat în dreptul uşii de acces în cameră, uitându-se totodată pe geam pentru a se asigura că cel care a intrat în curte este P.S. În acest timp, martora P.I. dormea, iar inculpata O.L.A. tocmai aţipise, iar inculpatul, în continuare, a luat în mână toporul şi, în momentul în care victima a deschis uşa de la intrare şi a dat să intre în casă, zicând „care s-a uitat pe geam", a şi aplicat acesteia două lovituri cu tăişul toporului, în zona capului.
S-a reţinut că victima a căzut pe podeaua din pământ a încăperii, poziţie în care inculpatul i-a mai aplicat cel puţin o lovitură cu tăişul toporului, iar în timpul agresiunii, inculpata O.L.A. a început să ţipe şi a ieşit din încăpere în curtea locuinţei, trezindu-se, de asemenea, şi martora P.I., care a realizat consecinţele faptei comise de inculpat.
S-a mai relevat că inculpatul U.F.G. a acoperit capul victimei cu o sacoşă din plastic, întrucât victima sângera puternic, a înfăşurat corpul victimei într-o pătură de pe patul acesteia, după care a făcut cunoscut martorei şi inculpatei că merge să sape o groapă în grădină pentru a ascunde cadavrul. După ce a săpat groapa, inculpatul a revenit în locuinţă şi a solicitat inculpatei O.L.A. să-l ajute să transporte victima, apoi au dus cadavrul în grădină şi l-au aşezat în groapa săpată de inculpat, în aceeaşi groapă, inculpaţii aruncând şi materialele textile cu care martora P.I. a şters urmele de sânge din cameră.
Inculpata O.L.A. şi inculpatul U.F.G. au acoperit groapa cu pământ şi au nivelat-o cu grebla, iar în zilele următoare, oricui întreba de victimă, inculpaţii şi martora P.I. le spuneau că este plecată din localitate.
S-a mai reţinut că, într-una din zile, inculpatul s-a destăinuit martorului D.A. (vărul său), spunându-i că şi-a ucis fratele, martorul nu i-a dat crezare, dar, la o dată ulterioară, în prezenţa sa, inculpatul U.F.G. a aruncat în sobă certificatul de naştere al victimei şi, cu acelaşi prilej, inculpatul i-a relatat din nou că a ucis-o pe victima P.S. arătându-i şi unde a îngropat-o.
La data de 25 decembrie 2008, martorul D.A. a sesizat lucrătorii de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Bereşti Meria despre fapta comisă de inculpat, iar cu ocazia cercetărilor efectuate la faţa locului, a fost descoperit şi identificat cadavrul victimei P.S.
Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu prilejul autopsierii victimei P.S., a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi că ea s-a datorat unor plăgi tăiat-despicate ale capului, ca plagă cranio-cerebrală temporală dreapta, cu secţiune de lob temporal drept şi de pedunculi cerebrali, cu hemoragie externă, ce au putut fi produse prin lovire repetată cu corp tăietor-despicător, posibil topor.
Inculpaţii U.F.G. şi O.L.A. Fiind audiaţi, au recunoscut comiterea faptelor, atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de cercetare judecătorească, astfel cum acestea au fost reţinute în actul de inculpare, (conform declaraţiilor de la filele 95-102, 103-117 d. u.p. şi filele 35- 36 dosar instanţă), inculpatul motivându-şi gestul extrem prin aceea că nu mai putea suporta atitudinea victimei - care provoca scandal, îl lovea pe inculpat şi pe mama acestuia şi le adresa injurii.
Prima instanţă a reţinut că vinovăţia celor doi inculpaţi a fost dovedită cu probele administrate în cauză: procese-verbale de sesizare şi cercetare la faţa locului (filele 5-10 d.u.p.), planşa fotografică (filele 11-24 d.u.p.), rapoarte de constatare medico-legală (filele 25-32 d.u.p.), raport de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică (filele 50-60 d.u.p.), declaraţii martor O.L.A. (filele 61-78 d.u.p.), declaraţii martori A.D., P.I., P.C., S.P. (filele 79-94 d.u.p., filele 61, 62, 79, 95 dosar instanţă), declaraţii inculpaţi O.L.A. şi U.F.G. (filele 95-117 d.u.p., filele 35, 36 dosar instanţă).
În drept, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului U.F.G. care, în noaptea de 15/16 decembrie 2008, pe fondul unei stări conflictuale şi al consumului de băuturi alcoolice, cu premeditare, a aplicat fratelui său victima P.S., mai multe lovituri cu toporul în zona capului, cauzându-i leziuni ce au produs moartea victimei, după care a îngropat cadavrul în grădina din spatele casei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
S-a mai apreciat de către prima instanţă că, faptele inculpatei O.L.A., care a omis să denunţe de îndată săvârşirea infracţiunii de omor calificat de către inculpatul U.F.G. şi, fără o înţelegere prealabilă, în noaptea de 15/16 decembrie 2008, l-a ajutat pe inculpat să transporte cadavrul victimei P.S. în grădină şi să-l îngroape împreună cu nişte materiale textile îmbibate de sânge, în vederea îngreunării şi zădărnicirii urmăririi penale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de nedenuntarea unor infracţiuni şi favorizarea infractorului, prevăzute de art. 262 alin. (1) C. pen. şi art. 264 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpaţilor, precum şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, prima instanţă, având în vedere că inculpatul U.F.G. nu avea antecedente penale, precum şi de atitudinea sinceră avută pe parcursul procesului penal, a aplicat în cauză dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., la stabilirea pedepsei ţinând cont, totodată, şi de situaţia tensionată existentă între inculpat şi victimă, (aceasta din urmă având un comportament necorespunzător, atât faţă de inculpat, cât şi faţă de mama acestuia, aspect ce rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi, coroborate cu declaraţiile celor doi inculpaţi) şi a apreciat că în raport de gravitatea faptei comise, natura şi importanţa valorilor sociale lezate, scopul pedepsei va putea fi atins numai prin executarea efectivă a acesteia.
În privinţa pedepsei accesorii aplicată inculpatului U.F.G. în temeiul art. 71 C. pen., instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului au condus la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen. şi în raport de aceleaşi considerente, a aplicat inculpatului U.F.G. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În ceea ce o priveşte pe inculpata O.L.A., prima instanţă, având în vedere gravitatea faptelor reţinute în sarcina sa, precum şi modalitatea şi împrejurările concrete în care s-a reţinut săvârşirea acestora, a aplicat inculpatei câte o pedeapsă în limitele prevăzute de lege pentru fiecare infracţiune dedusă judecăţii, respingând, pe cale de consecinţă, cererea acesteia de a se retine circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., aspectele invocate (atitudine sinceră, lipsa antecedentelor penale) urmând a fi avute în vedere la individualizarea modalităţii de executare a pedepsei ce va fi aplicată inculpatei.
Ţinând cont că inculpata O.L.A. a comis cele două fapte deduse judecăţii înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre acestea, s-a reţinut de către prima instanţă că, în cauză, deveneau aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. cu referire la art. 34 lit. b) C. pen., referitoare la concursul de infracţiuni, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea, sporită corespunzător gravităţii faptelor reţinute în sarcina acesteia.
De asemenea, din perspectiva modalităţii de executare a pedepsei rezultante aplicată inculpatei O.L.A., prima instanţă reţinând că aceasta este o persoană tânără, la primul impact cu legea penală şi că a avut o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând faptele comise, a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. va putea fi atins şi fără executarea acesteia, aplicând dispoziţiile art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 349/F din 20 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul U.F.G.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat hotărârea primei instanţe ca netemeinică în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului U.F.G., susţinând că, faţă de gravitatea deosebită a infracţiunii săvârşite, apare ca nejustificată reţinerea în favoarea inculpatului a unor circumstanţe atenuante judiciare, cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimă specială, prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă.
Referitor la inculpata O.L.A., Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat hotărârea primei instanţe ca netemeinică, atât sub aspectul cuantumului pedepselor, pe care le consideră prea reduse, în raport cu gradul concret de pericol social al faptelor săvârşite, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, susţinând că este nejustificată aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Apelantul inculpat U.F.G., prin apărător, a criticat hotărârea primei instanţe ca nelegală sub aspectul greşitei încadrări juridice, susţinând că, în mod eronat, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., deoarece din probele administrate în dosar, nu a rezultat faptul că ar fi acţionat cu premeditare.
De asemenea, a solicitat reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. faţă de comportamentul provocator al victimei.
Examinând cauza în raport cu motivele de apel, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a constatat că sunt parţial întemeiate criticile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, în timp ce apelul declarat de inculpatul U.F.G. este nefondat.
Prin Decizia penală nr. 108/A din 9 noiembrie 2009, instanţa de prim control judiciar a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 349/F din 20 iulie 2009 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosarul nr. 358/121/2009, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul U.F.G. şi, în rejudecare: a înlăturat dispoziţia privind reţinerea în favoarea inculpatului U.F.G. a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de prim control judiciar a majorat de la 10 ani închisoare la 16 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului U.F.G., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
A menţinut măsura arestării preventive a inculpatului U.F.G. şi a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 25 decembrie 2008 şi până la zi, menţinând, totodată, şi celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Instanţa de prim control judiciar, prin aceeaşi decizie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul U.F.G. împotriva aceleiaşi sentinţe şi l-a obligat pe apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti către Baroul Galaţi.
Totodată, s-a mai stabilit ca suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata O.L.A. să fie virată din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti către Baroul Galaţi.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat că prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt, iar încadrarea juridică a faptelor comise de cei doi inculpaţi a fost stabilită în concordanţă cu dispoziţiile legale.
Astfel, a constatat că, din probatoriul administrat în cauză (procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice, raportul de constatare medico-legală şi declaraţiile martorilor A.D., P.I., P.C. şi S.P., coroborate cu declaraţiile celor doi inculpaţi), a rezultat că în noaptea de 15/16 decembrie 2008, pe fondul unei stări conflictuale şi al consumului de băuturi alcoolice, inculpatul U.F.G. i-a aplicat victimei P.S., fratele său, mai multe lovituri cu un topor, în zona capului, cauzându-i leziuni care au provocat moartea victimei, după care, cu ajutorul inculpatei O.L.A., concubina sa, a transportat cadavrul şi l-a îngropat în grădina din spatele casei. S-a mai relevat că împrejurările de fapt, premergătoare săvârşirii infracţiunii de omor, au fost de natură să formeze convingerea instanţei că inculpatul U.F.G. a acţionat cu premeditare.
Astfel, din materialul probator al cauzei se reţine că în seara zilei respective, cu câteva ore mai înainte de săvârşirea faptei, inculpatul U.F.G. a adus la cunoştinţa concubinei sale, precum şi mamei sale, martora P.I., intenţia de a-şi ucide fratele, pentru a pune capăt stării conflictuale provocate de acesta.
S-a mai relevat că, deşi nu a fost luat în serios de cele două persoane, cărora Ie-a făcut cunoscută rezoluţia infracţională, inculpatul a trecut la pregătirea faptei, punând un topor lângă uşa de acces în încăpere şi aşteptând timp de circa 3 ore întoarcerea victimei acasă, iar în momentul în care victima a intrat pe uşă, inculpatul i-a aplicat în mod repetat lovituri cu tăişul toporului în zona capului, cauzându-i leziuni care i-au provocat decesul.
Instanţa de prim control judiciar a mai considerat că raportat la modalitatea şi împrejurările în care inculpatul a săvârşit infracţiunea s-a desprins concluzia că acesta nu a acţionat sub stăpânirea unei tulburări puternice şi actuale, provocată de comportamentul necorespunzător al victimei, ci a deliberat asupra săvârşirii faptei şi a acţionat cu premeditare, animat de dorinţa de a se răzbuna pe victimă.
Aşa fiind, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a considerat că prima instanţă a stabilit, în mod corect, încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpat, prin reţinerea prevederilor art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., privind omorul săvârşit cu premeditare şi a constatat nejustificată reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., înlăturând, ca nefondate, criticile formulate de apelantul inculpat.
De asemenea, instanţa de prim control judiciar a apreciat, ca întemeiat, motivul de apel invocat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, referitor la greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului U.F.G. şi având în vedere gravitatea deosebită a faptei, modalitatea şi împrejurările în care a fost săvârşită, a constatat apreciază că prima instanţă, în mod nejustificat, a reţinut în favoarea inculpatului U.F.G., drept circumstanţe atenuante judiciare, împrejurări precum lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră manifestată pe durata procesului penal şi starea conflictuală existentă între el şi victimă.
În raport de pericolul social concret al faptei, s-a apreciat de către instanţa de prim control judiciar că împrejurările mai sus menţionate deşi erau reale, nu puteau căpăta valenţele unor circumstanţe atenuante judiciare, ci ele trebuiau valorificate coroborat cu celelalte criterii de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) - justificând aplicarea unei pedepse orientată spre limita specială minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită.
Referitor la individualizarea pedepsei aplicată inculpatei O.L.A., instanţa de prim control judiciar a apreciat că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, constatând că, faţă de pericolul social concret al faptelor săvârşite de aceasta, de lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră manifestată pe durata procesului penal, dar şi relaţia de concubinaj existentă între ea şi autorul infracţiunii de omor, (relaţie care, chiar dacă nu este recunoscută de legiuitor ca o cauză de nepedepsire - aşa cum este cazul căsniciei - justifică o sancţionare penală mai blândă), pedepsele de câte 1 an închisoare aplicate în cauză pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 262 alin. (1) şi de art. 264 alin. (1) C. pen. au fost corect dimensionate, fiind apte să îndeplinească scopul şi funcţiile prevăzute de art. 52 C. pen. şi prin suspendarea condiţionată a executării, conform art. 81 C. pen.
Faţă de aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 349/F din 20 iulie 2009 a Tribunalului Galaţi, iar în rejudecare a dispus în sensul mai sus arătat, iar conform dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul U.F.G.
Având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului U.F.G. nu au dispărut şi că ele impuneau în continuare privarea de libertate, instanţa de prim control judiciar a dispus, conform prevederilor art. 383 alin. (1) cu referire la art. 350 C. proc. pen., menţinerea măsurii arestării preventive, iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului U.F.G. durata reţinerii şi arestării preventive.
Împotriva deciziei penale mai sus-menţionată, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul U.F.G., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate pentru motivele menţionate în partea introductivă a prezentei decizii.
Astfel, în esenţă reprezentantul parchetului, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, în rejudecare, să se constate că inculpaţilor li s-au aplicat pedepse greşit individualizate raportat la gravitatea faptelor reţinute şi la modalitatea concretă în care au acţionat, arătând că se impune majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicată inculpatei O.L.A. din cea prevăzută de art. 81 C. pen. în cea prevăzută de art. 861 C. pen.
Recurentul inculpat U.F.G., prin apărător, a invocat, drept caz de casare, dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, în rejudecare, în principal, reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior stabilită, prin acordarea unei mai largi eficiente circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., întrucât acesta a recunoscut şi regretat constant fapta, iar incidentul s-a petrecut, într-un context în care victima a acţionat deosebit de violent.
În subsidiar, a solicitat casarea deciziei recurate şi menţinerea hotărârii primei instanţe ca fiind legală şi temeinică, în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicată acestui inculpat.
Recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpatul U.F.G., privind şi pe inculpata O.L.A., sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de prim control judiciar au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpaţilor, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceştia încadrarea juridică corespunzătoare, procedând, de asemenea, la o justă individualizare a pedepselor aplicate, funcţie de criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că instanţa de prim control judiciar a procedat corect atunci când, apreciind că prima instanţă a reţinut greşit în favoarea inculpatului U.F.G. circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen., Ie-a înlăturat şi, corectând sentinţa penală pronunţată în fond, a majorat pedeapsa aplicată de la 10 ani închisoare la 16 ani închisoare, în condiţiile în care nu s-a justificat reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., nefiind dovedită starea de eventuală tulburare ce i-ar fi putut fi indusă inculpatului de către acţiunea presupus provocatorie a părţii vătămate P.S., fratele său, stabilind că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin privare de libertate.
De asemenea, în raport de gradul de pericol social al faptei penale săvârşite de inculpat, de circumstanţele reale, cât şi de cele personale ale inculpatului precizate anterior, instanţa de prim control judiciar a apreciat că scopul preventiv educativ, cât şi cel sancţionator al pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, se poate atinge numai prin majorarea pedepsei cu închisoarea de la 10 ani la 16 ani, ce urmează a fi executată în regim privativ de libertate, dat fiind gradul de pericol social deosebit al faptei penale comise de inculpat, caracterul premeditat al acesteia, pedeapsă pe care a orientat-o spre limita medie prevăzută de textele de lege incriminatoare, datorită circumstanţelor reale în care a avut loc săvârşirea infracţiunii şi mai ales înlăturării circumstanţelor atenuante greşit reţinute în favoarea inculpatului de către Tribunalul Galaţi, la care s-a făcut referire pe larg, mai sus.
Înalta Curte mai constată că, în ceea ce o priveşte pe inculpata O.L.A., instanţa de prim control judiciar a procedat corect atunci când a menţinut pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare sporită cu 6 luni, aplicată de către prima instanţă, care, în cadrul procesului de individualizare a pedepselor aplicate acesteia pentru săvârşirea faptelor pentru care a fost cercetată şi dedusă judecăţii (nedenunţarea unor infracţiuni şi favorizarea infractorului, prevăzute de art. 262 alin. (1) C. pen. şi art. 264 alin. (1) C. pen.) a orientat justificat pedeapsa către minimul special, întrucât a ţinut cont, pe lângă limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunilor, gradul de pericol social al faptelor penale săvârşite de către aceasta şi de împrejurarea că aceasta avea o relaţie de concubinaj cu inculpatul, stabilind, în mod just, că scopul preventiv educativ, cât şi cel sancţionator al pedepsei, ce urmează a fi aplicată inculpatei, se poate atinge prin aplicarea unei pedepse neprivativă de libertate, a cărei executare, a fost suspendată condiţionat, în baza art. 81 C. pen.
Astfel, în cauza supusă analizei, se constată că inculpatul U.F.G. a recunoscut şi regretat constant, încă din faza de urmărire penală, fapta săvârşită, nuanţându-şi însă, poziţia şi încercând să acrediteze ideea unei provocări din partea fratelui său, situaţie nesusţinută de materialul probator administrat, întrucât declaraţiile martorilor din lucrări ce se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor, dar şi cu celelalte probatorii administrate în cauză, (inclusiv cu raportul medico-legal efectuat în dosar, care a relevat că moartea victimei a fost premeditată şi violentă, datorându-se unor plăgi tăiat despicate ale capului, leziunile fiind produse cu un corp tăietor despicător, posibil topor), inculpatul acţionând deliberat, după o prealabilă pregătire a faptei, cu intenţia de a suprima viaţa victimei.
Se mai reţine că ambele instanţe au procedat corect atunci când, în mod justificat, au constatat că fapta inculpatului U.F.G., (care în seara datei de 15 decembrie 2008, în jurul orelor 23,00, pe fondul consumului de alcool, dar şi al unei stări conflictuale preexistente, generată de comportamentul agresiv, atât verbal cât şi fizic, pe care victima P.S. l-a avut faţă de membrii familiei sale, i-a aplicat fratelui său două lovituri cu tăişul toporului în zona capului, iar după ce victima s-a prăbuşit la pământ, l-a mai lovit, cel puţin încă o dată tot cu tăişul toporului, provocându-i decesul) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. a) şi c) C. pen.
Totodată, Înalta Curte mai reţine că, instanţa de prim control judiciar, chiar dacă a constatat că inculpatul U.F.G. este infractor primar, că a avut o conduită corespunzătoare anterior săvârşirii faptei, că a regretat constant săvârşirea faptei pe parcursul procesului penal, totuşi nu au putut ignora împrejurarea că fapta pentru care a fost dedus judecăţii afectează grav valori sociale ocrotite de legea penală, precum viaţa şi sănătatea omului şi au ţinut cont şi de toate celelalte împrejurări, ce constituie circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, apreciind justificat, că pedeapsa stabilită spre limita medie prevăzută de legea penală respectiv de 16 ani închisoare, este îndestulătoare pentru a se atinge scopul prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen., nerelevându-se alte elemente de natură a dispune coborârea acesteia sub limita stabilită anterior.
Aşadar, Înalta Curte constată că în cauză, în raport cu natura şi gravitatea faptei reţinută în sarcina inculpatului, ce a acţionat atât de violent urmare unor incidente anterioare cu propriul frate, precum şi faţă de ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, nu se justifică modificarea cuantumului pedepsei în sensul majorării acesteia, aşa cum a solicitat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, dar nici în sens descrescător, prin reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior stabilită ori până la limita stabilită de Tribunalul Galaţi, aşa cum, neîntemeiat, a solicitat recurentul inculpat.
În aceeaşi ordine de idei, se mai constată că raportat la circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, dar şi la cele personale ale inculpatei O.L.A., atât prima instanţă, cât şi instanţa de prim control judiciar au procedat corect atunci când au orientat pedepsele aplicate acesteia, spre minimul special şi au aplicat şi, respectiv, au menţinut, pedeapsa de 1 an, la care au adăugat un spor de 6 luni închisoare, apreciind astfel că pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni cu reţinerea dispoziţiilor art. 81 C. pen., este suficientă, proporţională şi corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Prin urmare se reţine că, pedeapsa stabilită anterior intimatei inculpate de 1 an şi 6 luni cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., este aptă să atingă scopul preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, neimpunându-se modificarea acesteia în sensul solicitat de reprezentantul parchetului, în motivele de recurs formulate, prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că, pe de o parte, o modificare a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului U.F.G., fie în sensul majorării acesteia, fie în sensul reducerii sale, iar pe de altă parte că, o majorare a cuantumului pedepsei aplicată inculpatei O.L.A. precum şi o modificare a modalităţii de executare a acesteia, prin aplicarea art. 861 C. pen., nu ar fi temeinice, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi creând o vădită disproporţie între scopul şi rezultatul pedepselor aplicate în speţă.
Fată de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, urmează a constata că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpatul U.F.G. împotriva deciziei penale nr. 108/A din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, privind şi pe inculpata O.L.A., sunt nefondate, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., le va respinge ca atare.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului U.F.G., durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 decembrie 2008 la 25 ianuarie 2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat U.F.G. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi va stabili ca suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată O.L.A. să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi de inculpatul U.F.G. împotriva deciziei penale nr. 108/A din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, privind şi pe inculpata O.L.A.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului U.F.G., durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 decembrie 2008 la 25 ianuarie 2010.
Obligă recurentul inculpat U.F.G. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată O.L.A. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 229/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2302/2010. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
