ICCJ. Decizia nr. 2335/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2335/2010
Dosar nr.8287/121/2008
Şedinţa publică din 14 iunie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
Prin Sentinţa penală 138 din 04 martie 2009 a Tribunalului Galaţi s-a respins ca nefondată cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 33 din 24 mai 1989 a Tribunalului Galaţi formulată de condamnatul P.I.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la nr. 8287 din 23 decembrie 2009, petentul-condamnat P.I. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 33/1989 a Tribunalului Galaţi prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 25 ani închisoare.
În motivarea cererii de revizuire condamnatul a precizat că judecata nu s-a desfăşurat în mod legal deoarece nu a avut apărare asigurată, iar organele judiciare care au instrumentat cauza au comis abuzuri şi infracţiuni în legătură cu această cauză.
În cauză s-au efectuat cercetări de către Parchetul de pe lângă Tribunalului Galaţi conf. art. 397 - 399 C. proc. pen., s-a întocmit referat care a concluzionat că cererea de revizuire formulată de petentul-condamnat P.I. nu poate fi admisă.
Apărătorul ales al condamnatului-revizuent a solicitat la termenul de judecată din 04 martie 2009 admiterea cererii de revizuire, desfiinţarea hotărârii de condamnare şi punerea în libertate a condamnatului pentru o rejudecare a cauzei pe fond.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
S-a apreciat că cererea de revizuire formulată de condamnatul P.I. este nefondată.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac şi poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive, atât cu privire la latura penală cât şi cu privire la latura civilă a cauzei, dar numai pentru motivele strict prev. de art. 394 lit. a) - e) C. proc. pen.
Motivele legale de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen. vizează aspecte precum: descoperirea unor împrejurări sau situaţii care nu erau cunoscute de instanţă: declaraţii mincinoase ale martorilor sau experţilor, organele judiciare au comis fapte penale în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, s-au descoperit înscrisuri false care au stat la baza condamnării, două sau mai multe hotărâri penale definitive nu se pot concilia.
Din enumerarea motivelor legale de revizuire arătate mai sus, s-a constatat că cererea condamnatului P.I. nu poate fi admisă deoarece aspectele arătate de acesta „ca motive" de revizuire nu pot fi încadrate la art. 394 C. proc. pen.
Astfel, condamnatul P.I. a arătat că nu i s-a asigurat apărarea corespunzătoare, ori acest motiv nu este un motiv de revizuire, iar pe de altă parte la momentul soluţionării cauzei, inclusiv în căile ordinare de atac, s-au respectat prevederile privind asistenţa juridică a inculpatului.
Pe de altă parte, nu există niciun indiciu că organele judiciare, experţii sau martorii audiaţi ar fi comis fapte penale în legătură cu cauza în care revizuentul P.I. a avut calitate de inculpat şi oricum existenţa unor vinovăţii penale în acest sens se poate dovedi numai cu hotărâri definitive de condamnare a persoanelor care au instrumentat cauza sau care au avut calitate de martor sau expert.
În calea de atac a revizuirii nu este permisă prelungirea probei testimoniale sau administrarea altor probe care din punct de vedere tehnic nu mai pot releva nimic.
Susţinerea revizuentului, prin apărător, în sensul de a se efectua o nouă expertiză a victimelor nu mai este posibilă deoarece infracţiunea de omor a fost comisă în urmă cu 21 ani la data de 1 septembrie 1988, ori după o perioadă atât de îndelungată probele biologice nu mai pot fi prelevate eficient deoarece cadavrul victimelor este descompus.
Dosarul de fond şi hotărârea de condamnare relevă fără echivoc vinovăţia revizuentului P.I., faptul că această vinovăţie a rezultat din mai multe probe administrate inclusiv declaraţii de martori, declaraţia părţii vătămate B.V.
Coinculpatul P.H. a confirmat participaţia inculpatului P.I. şi a dat amănunte cu privire la întreaga situaţia de fapt fără să se facă presiuni asupra sa în faza de urmărire penală sau în faza de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul revizuent P.I.
Revizuentul condamnat P.I. a solicitat admiterea apelului şi în rejudecare admiterea cererii de revizuire.
Urmare admiterii cererii de revizuire, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei şi achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 - art. 176 lit. b) şi d) C. proc. pen.
A susţinut condamnatul că pe parcursul soluţionării cauzei pe fond i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, lipsindu-l de posibilitatea de a avea un apărător. Tot cu privire la acest aspect, condamnatul a arătat că judecătorul care i-a soluţionat cauza pe fond a comis un abuz.
Prin Decizia penală nr. 123/A din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, a fost respins ca nefondat apelul condamnatului.
A fost obligat revizuentul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, s-a constatat că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, s-a considerat că aspectele invocate de condamnat în susţinerea cererii nu se încadrează în cazurile strict şi limitativ reglementate de art. 394 C. proc. pen.
Susţinerile condamnatului, în sensul că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin neasigurarea asistenţei juridice de către un avocat, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 171, art. 172 şi art. 6 C. proc. pen., nu reprezintă o împrejurare nouă care să conducă la admiterea cererii de revizuire.
Nici susţinerea conform căreia judecătorul care a procedat la condamnarea sa ar fi comis un abuz, prin încălcarea drepturilor sale la un proces echitabil, nu poate fi încadrată în vreunul din cazurile reglementate de instituţia revizuirii.
Având în vedere cele mai sus arătate, faţă de împrejurarea că în speţă nu este incidenţă nicio cauză care să impună desfiinţarea hotărârii primei instanţe, a fost respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul revizuent.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul condamnat invocând cazurile de casare prev.de art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen. Se arată că motivarea instanţelor de fond şi apel este greşită şi contrară unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care statuează că desemnarea unui singur apărător pentru doi inculpaţi cu interese contrarii, echivalează cu neasistarea lor.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) şi (2) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, fapte sau împrejurări pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Pentru a fi incident acest caz de revizuire, cu referire la existenţa unei hotărâri de condamnare, este necesar ca după rămânerea definitivă a acesteia să se fi descoperit elemente noi, de natură a influenţa stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei condamnatului, în sensul că pe baza acestora se ajunge la o soluţie diametral opusă (achitare în loc de condamnare), înlăturându-se pe această cale eroarea judiciară existentă în hotărârea rămasă definitivă.
În speţă, Înalta Curte constată că prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul a invocat în principal încălcarea dreptului la apărare de către instanţa de recurs, prin asistarea de către acelaşi apărător a unor inculpaţi cu interese contrare.
De asemenea,condamnatul a susţinut că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa şi a solicitat completarea actelor medico-legale privind cauza decesului victimei.
Or, potrivit celor expuse anterior, motivele concrete invocate de către condamnat nu pot susţine o cerere de revizuire, fiind vorba despre neregularităţi procedurale ori despre reaprecierea respectiv prelungirea probatoriului asupra unor chestiuni deja tranşate prin hotărârea definitivă de condamnare.
Aceste aspecte nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile în care se poate cere revizuirea unei hotărâri penale definitive,aşa cum corect au reţinut şi motivat instanţele de fond şi apel.
În consecinţă,recursul este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. lit. b) C. proc. pen.,cu obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat P.I. împotriva Deciziei penale nr. 123/A din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iunie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4225/2010. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 2338/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
