ICCJ. Decizia nr. 2327/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2327/2010
Dosar nr.2729/54/2009
Şedinţa publică din 14 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La data de 20 octombrie 2009, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, plângerea formulată în baza art. 2781 C. proc. pen., de petiţionara A.S. împotriva Ordonanţei nr. 451/P/2008 din 17 iunie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii notari publici D.M. şi D.D.F, cercetaţi sub aspectul faptelor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Sentinţa penală nr. 186 din 15 decembrie 2009, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara A.S., împotriva Ordonanţei nr. 451/P/2008 din 17 iunie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, obligând-o, totodată, la plata sumei de 5 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că prin Ordonanţa nr. 451/P/2008 din 17 iunie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarii publici D.M. şi D.D.F, pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin aceeaşi ordonanţă s-a mai dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în vederea efectuării de cercetări faţă de S.G. şi S.Z., pentru infracţiunile de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen. şi participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a reţinut că persoana vătămată A.S., fiind bolnavă, a sesizat prin plângerea formulată în anul 2004 că numiţii S.G. şi S.Z. au condus-o la biroul notarului public D.M., afirmând că întocmesc un contract de întreţinere şi, în realitate, a fost redactat şi autentificat un act de vânzare-cumpărare, iar apoi apartamentul proprietatea sa, care forma obiectul acestui contract a fost înstrăinat.
A mai susţinut în cuprinsul plângerii formulată că în perioada în care se afla la domiciliul familiei S.G. şi S.Z. nu i s-au acordat îngrijirile corespunzătoare, astfel că a fost nevoită să revină la un azil de bătrâni din Craiova, iar acţiunea civilă promovată pe rolul instanţelor de judecată (Dosar nr. 3212/215/2006) a fost respinsă, urmare relaţiilor pe care le-au avut pârâţii.
Din actele premergătoare efectuate, s-a constatat că petiţionara a fost în relaţii apropiate cu familia S., întrucât locuiau pe aceeaşi scară a blocului din cartierul V.R. din municipiul Craiova, iar în anul 2001 A.S. s-a îmbolnăvit şi a locuit la azilul de bătrâni de pe str. T., însă în anul 2004, boala s-a ameliorat şi petiţionara a revenit în apartamentul său din V.R., fiind îngrijită de familia S.G. şi Z., motiv pentru care au convenit să încheie un contract de întreţinere în schimbul apartamentului pe care-l deţinea persoana vătămată A.S.
În acest sens, s-a mai reţinut că la data de 21 decembrie 2004, A.S. s-a deplasat împreună cu S.G. şi Z. la biroul notarului public D.M., unde a fost redactat contractul de întreţinere prin care persoana vătămată şi-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra întregului apartament, autentificat prin Încheierea nr. 2645 din 21 decembrie 2004, în care se arată că numita A.S. nu putea semna din cauza bolii de care suferea, punând degetul arătător pe contract.
S-a mai relevat că la data de 7 aprilie 2005 A.S. s-a deplasat din nou la biroul notarului public D.M., unde a dat o declaraţie prin care renunţa la uzufructul viager, declaraţie autentificată de către notarul public D.D.F, prin Încheierea nr. 941 din aceeaşi zi, iar apartamentul a fost vândut tot atunci, respectiv la 7 aprilie 2005, printr-un contract de vânzare-cumpărare lui B.I. şi A.B.J.M., autentificat sub nr. 944.
Procurorul a mai menţionat în ordonanţa emisă că, la data de 8 mai 2008 A.S. a introdus acţiune la Judecătoria Craiova prin care a cerut să transforme obligaţia de întreţinere asumată de S.G. şi Z. prin contractul de întreţinere autentificat la 12 decembrie 2004, într-o despăgubire lunară de 800 RON.
Prin Sentinţa nr. 10601 din 11 iulie 2007, pronunţată în Dosarul civil nr. 3212/215/2006, Judecătoria Craiova a admis, în parte, acţiunea formulată şi i-a obligat pe S.G. şi Z. la o prestaţie lunară de 250 RON în favoarea reclamantei, iar Tribunalul Dolj prin Decizia civilă nr. 585 din 26 martie 2008, a admis recursul declarat de reclamanta A.S. şi a majorat prestaţia lunară la 420 RON.
Audiaţi fiind, numiţii S.G. şi Z. au declarat că toate actele încheiate la notarii publici s-au făcut cu acordul petiţionarei A.S., că i-au acordat îngrijiri corespunzătoare, însă din cauza surorii sale, C.I. din Craiova, persoană către care s-a şi executat prestaţia (întrucât aceasta primea banii de la familia S.), petiţionara a mers la azil.
S-a mai relevat că actele notariale exprimau voinţa lui A.S., fapt rezultat şi din obiectul acţiunii introduse la instanţa de judecată, în sensul că nu a solicitat anularea acestora, ci numai transformarea obligaţiei de întreţinere într-o despăgubire lunară.
Prin Ordonanţa nr. 1407/11/2/2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiţionarei îndreptată împotriva Ordonanţei nr. 451/P/2008 din 17 iunie 2009, dată de aceeaşi unitate de parchet, însuşindu-şi motivarea dată ordonanţei de către procurorul de caz.
În baza art. 2781 C. proc. pen., petiţionara a formulat plângere împotriva celor două acte ale procurorului, la Curtea de Apel Craiova, arătând că la încheierea actului nu a fost asistată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 17/2000, iar notarul a contribuit cu vinovăţie la încheierea actelor susţinând, de asemenea, că nu a cunoscut semnificaţia semnăturii pe declaraţia de renunţare la dreptul de uzufruct.
A solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la parchet pentru completarea cercetărilor, în sensul comparării semnăturii şi efectuării unei expertize grafologice.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a constatat că, în mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât din actele premergătoare efectuate s-a constatat că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate de petiţionară.
Astfel, s-a mai relevat că la data de 21 decembrie 2004 petiţionara şi numiţii S.G. şi S.Z. au încheiat un contract de întreţinere la biroul notarului public D.M., prin care aceasta şi-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului, însă la data de 7 septembrie 2005, petiţionara a dat o declaraţie autentificată la notarul public D.F.D., prin care aceasta a renunţat la uzufructul viager.
De asemenea, în considerentele hotărârii pronunţate, prin acţiunile ulterioare formulate, petiţionara a solicitat transformarea obligaţiei de întreţinere, asumată de S.G. şi S.Z., într-o despăgubire lunară, acţiune admisă prin Sentinţa civilă nr. 10601 din 11 iulie a Judecătoriei Craiova, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 585 din 26 martie a Tribunalului Dolj.
Intimatul D.M., în declaraţia dată la 16 iunie 2008, a arătat că petiţionara a citit actul şi şi-a exprimat acordul în mod expres, atât la încheierea contractului de întreţinere, cât şi la predarea uzufructului viager, intimatul dându-i explicaţii petiţionarei cu privire la actul încheiat şi consemnând în încheierea de autentificare că petiţionara nu putea semna din cauza bolii, punând degetul arătător de la mâna stângă.
S-a mai constatat că, prin acţiunea ulterioară cu care a sesizat instanţa civilă, petiţionara nu a invocat existenţa unor împrejurări din care să rezulte că i-a fost viciat consimţământul, ci a solicitat doar modificarea clauzelor contractuale, în sensul înlocuirii prestaţiei din contractul de întreţinere, cu o despăgubire lunară.
Având în vedere considerentele de mai sus, prima instanţă a respins plângerea formulată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sentinţei penale mai sus menţionată, în termen legal, petiţionara a formulat recurs, criticând-o, prin intermediul apărătorului ales, pentru nelegalitate şi netemeinicie, şi reiterând, prin memoriul depus la dosar motivele arătate în faţa primei instanţe .
Pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat Dosarul nr. 2729/54/2009, iar recurenta petiţionară, deşi a fost legal citată, nu s-a prezentat în faţa instanţei de recurs pentru a-şi susţine personal apărările, justificându-şi, însă, prin vârsta înaintată, imposibilitatea de prezentare la termenele fixate din 22 martie, 3 mai şi respectiv 14 iunie 2010, cauza amânându-se, succesiv, la solicitarea intimaţilor şi, respectiv a recurentei petiţionare, pentru lipsă de apărare.
Examinând recursul declarat de petiţionară, sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.
Poate face o astfel de plângere, în concepţia legiuitorului, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiţionară, apreciind ca fiind legală şi temeinică Ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale nr. 451/P/2008 din 17 iunie 2008, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva intimaţilor D.M. şi D.D.F - notari publici - sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) (întrucât faptelor imputate notarilor publici le lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv latura subiectivă).
De altfel, Înalta Curte constată că prin aceeaşi ordonanţă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în mod justificat, în baza art. 38 şi art. 45 raportat la art. 42 C. proc. pen., a disjuns cauza şi a declinat în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, competenţa de soluţionare a plângerii formulată de aceeaşi petiţionară împotriva intimaţilor S.G. şi S.Z., în vederea efectuării de cercetări faţă de aceştia, pentru infracţiunile de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen. şi participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Totodată, prin Ordonanţa nr. 1407/11/2/2008 din 10 iulie 2008, dată în Dosarul nr. 451/P/2008, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a confirmat soluţia dispusă de procuror, faţă de intimaţii D.M. şi D.D.F pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), apreciindu-se, în mod corect, că, urmare actelor premergătoare efectuate, nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor presupuse a fi săvârşite de intimaţii notari, iar pe de altă parte, constatându-se, justificat, că aceştia nu şi-au încălcat atribuţiile de serviciu atunci când au perfectat contractul de întreţinere din 21 decembrie 2004 şi respectiv, au autentificat declaraţia petiţionarei A.S. la 7 aprilie 2005, prin care aceasta renunţa la dreptul de uzufruct viager.
În acelaşi sens, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a mai reţinut de către prima instanţă şi împrejurarea că intimaţii notari publici, cu ocazia autentificării respectivelor acte (contract de întreţinere şi declaraţia de renunţare la dreptul de uzufruct viager, ambele solicitate la iniţiativa petiţionarei A.S.) nu au săvârşit nicio faptă cu conotaţie penală şi cu atât mai puţin infracţiunea de fals intelectual ori de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Aşadar, plângerea penală îndreptată împotriva notarilor publici D.M. şi D.F.D. care, la solicitarea părţilor şi în virtutea atribuţiunilor lor au procedat la autentificarea unui contract de întreţinere din 21 decembrie 2004 şi respectiv, a unei declaraţii de renunţare la un drept de uzufruct viager la 7 aprilie 2005, a căror validitate nu a fost încă infirmată, în mod corect a fost apreciată ca nefondată, iar ordonanţele prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei doi intimaţi, în mod corect, au fost menţinute ca fiind legale şi temeinice.
De altfel, Înalta Curte constată că aspectele sesizate de petiţionara A.S. îşi au originea în nemulţumirea faţă de faptul că, potrivit susţinerilor sale, nu a ştiut şi nu i s-a explicat conţinutul actelor pe care Ie-a semnat la biroul notarial, iar imobilul proprietatea sa a fost vândut, prin act de vânzare-cumpărare unor terţi, în aceeaşi zi în care a fost autentificată în faţa notarului public, declaraţia prin care aceasta a renunţat la dreptul său de uzufruct viager, facilitând astfel, perfectarea actului de vânzare-cumpărare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, Înalta Curte constată că instanţa de fond a procedat corect atunci când a apreciat ca fiind nefondată plângerea formulată de petiţionară, reţinând, justificat, că în cauză, se impune neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii notari publici, care au perfectat contractul de întreţinere din 21 decembrie 2004 şi respectiv, declaraţia de renunţare la un drept de uzufruct viager autentificată sub la 7 aprilie 2005, cu privire la care s-au efectuat cercetări sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Astfel, a rezultat, fără echivoc, concluzia că nu s-au relevat indicii sau alte date că în cauză au fost întrunite elementele constitutive ale faptelor imputate intimaţilor ori că aceştia şi-ar fi îndeplinit defectuos ori cu rea-credinţă atribuţiile de serviciu .
De altfel, intimaţii n-au făcut altceva decât să autentifice actele sus-menţionate, la iniţiativa părţii interesate, în baza actelor şi probelor prezentate de petiţionară, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 36/1995, consfinţind astfel voinţa acesteia, căreia i s-a explicat conţinutul acestora şi a semnat aplicând degetul arătător pe respectivele înscrisuri, fapt ce rezultă şi din împrejurarea că prin acţiunea civilă promovată ulterior pe rolul instanţelor judecătoreşti, petiţionara nu a solicitat anularea respectivului contract, cu motivaţia că i-a fost viciat consimţământul, ci a solicitat doar modificarea clauzelor contractuale, în sensul înlocuirii prestaţiei din contractul de întreţinere, cu o despăgubire lunară.
Pe de altă parte, corect s-a procedat de către procuror atunci când a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor în ceea ce îi privea pe numiţii S.G. şi S.Z., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen. şi art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Faptul că ulterior perfectării acestora, petiţionara a pretins că, de fapt, nici nu a ştiut ce a semnat în faţa notarului, este o simplă afirmaţie lipsită de orice suport probator, făcută cu intenţia de a anula înscrisurile autentice la care a consimţit, iar dacă ar fi avut dubii ori suspiciuni cu privire la înţelesul ori conţinutul actelor ce urma a le semna, nimic nu o împiedica să recurgă la consultarea unui avocat, prealabil întocmirii actelor ori chiar la momentul semnării lor.
Aşadar, cele susţinute de recurenta petiţionară rămân doar simple afirmaţii, fără niciun suport real, în lipsa unor argumente temeinice şi a unor probe, care să conducă la concluzia că intimaţii D.M. şi D.F.D. notari publici, ar fi consemnat fapte sau împrejurări care să nu fie în concordanţă cu actele depuse de părţi, atunci când au procedat la autentificarea actelor mai sus-menţionate, corect apreciindu-se că faptelor prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), presupus a fi comise de notarii publici, le lipseşte latura subiectivă, nefiind deci întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost efectuate acte premergătoare în cauză.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara A.S. împotriva Sentinţei penale nr. 186 din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara A.S. împotriva Sentinţei penale nr. 186 din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi a sumei de 1.190 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimaţii D.M. şi D.D.F.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iunie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4219/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2330/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
