ICCJ. Decizia nr. 2331/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2331/2010
Dosar nr.467/33/2010
Şedinţa publică din 14 iunie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj sub Dosar nr. 467/33/2010, petiţionarul C.G. a solicitat admiterea plângerii formulată în baza art. 2781 C. proc. pen. şi desfiinţarea Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din data de 16 februarie 2010, emisă de procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii K.L.F., executor judecătoresc şi numitul M.G.A., cu privire la săvârşirea infracţiunilor de distrugere prev. de art. 217 C. pen. şi abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În susţinerea plângerii petentul a arătat că la data de 24 septembrie 2009 executorul judecătoresc K.L.F. şi M.G.A. au evacuat bunurile mobile proprietatea sa din imobilul situat în localitatea Fildu de Jos, judeţul Sălaj, încălcând procedura de evacuare şi determinând distrugerea acestor bunuri prin neasigurarea conservării lor, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 55.000 RON, potrivit expertizei extrajudiciare de evaluare a bunurilor.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin Sentinţa penală nr. 43 din 15 aprilie 2010, a dispus, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., respingerea plângerii formulată de petiţionarul C.G., domiciliat în Cluj-Napoca, str. C., judeţul Cluj, împotriva Rezoluţiei din 20 ianuarie 2010, dată în Dosar nr. 309/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi a Rezoluţiei din 16 februarie 2010, dată în dosar nr. 139/11/2/2010 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, obligându-l totodată la plata sumei de150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Rezoluţia din 20 ianuarie 2010, dată în Dosarul nr. 309/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de K.L.F., executor judecătoresc, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi neînceperea urmăririi penale faţă de creditorul M.G.A. pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
Procurorul, în baza actelor premergătoare efectuate a reţinut că executarea silită dispusă de executorul judecătoresc K.L.F. la solicitarea creditorului M.G.A. a fost efectuată în baza unui titlu executoriu, care a fost încuviinţat de instanţa competentă, motive pentru care acesta nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) sau de vreo altă infracţiune.
De asemenea, s-a mai relevat că intimatul creditor M.G.A. a procedat în mod legal solicitând executorului judecătoresc punerea în executare a unui titlu executoriu şi a constatat că acesta nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., întrucât acesta nu avea calitatea de funcţionar public pentru a săvârşi infracţiunea de abuz în serviciu, iar bunurile mobile ale debitorului nu au fost distruse prin evacuarea acestuia.
Prin Rezoluţia din 16 februarie 2010, dată în Dosarul nr. 139/11/2/2010 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus respingerea plângerii formulată de acelaşi petiţionar împotriva rezoluţiei mai sus-menţionată.
Împotriva celor două rezoluţii petiţionarul a formulat plângere la această instanţă, aşa cum s-a arătat mai sus, plângere ca fost apreciată ca neîntemeiată şi respinsă ca atare, de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Astfel, s-a reţinut că intimatul creditor M.G.A. a depus la Biroul executorilor judecătoreşti asociaţi O. - Ţ. - K. o cerere de executare silită a Sentinţei civile nr. 3666/2007 a Judecătoriei Zalău, a Deciziei civile nr. 231/2005 a Tribunalului Sălaj şi a Deciziei civile nr. 1695/2006 a Curţii de Apel Cluj împotriva debitorului C.G., iar în baza acestor hotărâri judecătoreşti, executorul judecătoresc K.L. s-a deplasat la domiciliul debitorului C.G. la data de 16 octombrie 2008, unde a încheiat un proces-verbal de situaţie, constatând că acesta a deţinut un imobil situat în localitatea Fildu de Jos, judeţul Sălaj compus din casă de locuit şi anexe gospodăreşti, cu un teren aferent de 3.800 mp, imobil care a fost evaluat la suma de 100.000 RON. La aceeaşi dată intimatul executor judecătoresc a emis şi o somaţie către debitor ca în termen de 15 zile de la primirea acesteia să achite suma de 46.846 RON, cuvenită creditorilor M.G.A. şi M.D.
Somaţia trimisă debitorului a fost comunicată şi Primăriei Fildu de Jos pentru a fi evidenţiată, în sensul de a nu se elibera debitorului certificate de nesechestrare până la achitarea sumei datorate.
Prima instanţă a mai reţinut că debitorul nu a achitat suma datorată, motiv pentru care, la data de 14 noiembrie 2008, executorul judecătoresc a emis publicaţia de vânzare cu nr. X/2008, aducând la cunoştinţă generală că la data de 17 decembrie 2008 ora 10,00 se va vinde la licitaţie publică în localitatea Zalău, la sediul Biroului executorului judecătoresc, imobilul sechestrat compus din casă de locuit, anexe gospodăreşti şi teren, aferent în suprafaţă de 3.800 mp, la preţul de 100.000 RON.
La termenul când a fost stabilită licitaţia nu s-a prezentat nicio persoană, iar executorul judecătoresc a emis o nouă publicaţie de vânzare pentru data de 9 februarie 2009, dată la care, din nou, nu s-a prezentat nicio persoană.
S-a mai relevat că, deşi s-au organizat trei licitaţii, la niciuna nu a participat niciun cumpărător, astfel că intimatul creditor M.G.A. a preluat, în contul datoriei, imobilul scos la licitaţie şi a consemnat diferenţa de preţ la dispoziţia executorului judecătoresc.
Intimatul executor judecătoresc a citat părţile pentru data de 19 iunie 2009, ora 10,00 la sediul acestuia, pentru distribuirea preţului rezultat în urma vânzării imobilului, însă debitorul nu s-a prezentat nici la acest termen, iar ulterior, în baza actului de adjudecare emis în urma vânzării imobilului, s-a format un alt Dosar execuţional cu nr. 279/2009, având ca obiect evacuarea bunurilor mobile.
Prima instanţă a mai reţinut în considerente că, în urma cererii formulate de creditorul M.G. de evacuare a bunurilor mobile, executorul judecătorescă solicitat Judecătoriei Zalău încuviinţarea executării silite, încuviinţare care a fost admisă prin Încheierea civilă nr. 678 din 20 mai 2009, iar la data de 1 iunie 2009 debitorul C.G. a fost somat să predea în deplină proprietate şi posesie creditorului M.G. imobilul achiziţionat de acesta din urmă, însă debitorul nu s-a conformat obligaţiei, astfel că, la data de 16 iunie 2009 intimatul executor judecătoresc a procedat la evacuarea debitorului şi a bunurilor acestuia din casa de locuit şi din bucătăria de vară.
Cu ocazia evacuării debitorului acesta a solicitat, iar creditorul a fost de acord, ca bunurile mobile existente în şură, grajd şi atelier să fie ridicate personal de acesta în termen de 7 zile.
Prima instanţă a mai constatat că, întrucât debitorul nu şi-a ridicat bunurile proprii nici până la data de 17 septembrie 2009, aşa cum a promis, acesta a fost somat de către executorul judecătoresc că la data de 24 septembrie 2009 se va proceda la continuarea evacuării, aşa cum rezultă din alt doilea dosar execuţional de evacuare. Cu toate că debitorul a fost înştiinţat, acesta a refuzat să se prezinte, motiv pentru care s-a procedat la evacuarea bunurilor mobile de către executorul judecătoresc împreună cu creditorul, bunuri care au fost consemnate în procesul-verbal încheiat la data de 24 septembrie 2009 de executorul judecătoresc.
S-a mai relevat că, întrucât debitorul C.G. nu şi-a îndeplinit obligaţia de a-şi ridica bunurile mobile din şură, grajd şi atelier, în termen de 7 zile, aşa cum s-a menţionat în procesul-verbal din 16 iunie 2009, încheiat de executorul judecătoresc şi semnat de debitor, în mod întemeiat, la data de 24 septembrie 2009, s-a procedat de către executorul judecătoresc la evacuarea bunurilor mobile ale debitorului din anexele gospodăreşti, sens în care s-a încheiat procesul-verbal din data de 24 septembrie 2009, iar o eventuală degradare a bunurilor mobile evacuate de executorul judecătoresc s-a apreciat că nu se datorau culpei acestuia sau creditorului, ci culpei debitorului, care nu şi-a îndeplinit obligaţia de a-şi ridica personal bunurile proprietatea sa.
Pentru aceste motive, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petiţionarul C.G. împotriva Rezoluţiei din 20 ianuarie 2010, dată în Dosar nr. 309/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi a Rezoluţiei din 16 februarie 2010, dată în Dosar nr. 139/11/2/2010 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, a fost respinsă, ca nefondată, de către prima instanţă.
Împotriva sentinţei penale mai sus menţionată, în termen legal, petiţionarul C.G. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele arătate în faţa primei instanţe şi reiterate în partea introductivă a prezentei decizii.
Pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat Dosarul nr. 467/33/2010, fixându-se prim termen de judecată la 14 iunie 2010, când, recurentul petiţionar s-a prezentat personal şi a solicitat, în esenţă, admiterea recursului, astfel cum a fost formulat şi motivat, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea plângerii formulată, infirmarea rezoluţiilor de neîncepere a urmăriri penale dispusă faţă de intimaţi şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei la Parchet, pentru continuarea cercetărilor faţă de aceştia sub aspectul faptelor sesizate în plângerea iniţială.
Examinând recursul declarat de petiţionar, sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) coroborat cu art. 38514 C. proc. pen. prin raportare şi la dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de actele şi măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.
Poate face o astfel de plângere, în concepţia legiuitorului, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă, a se aduce atingere autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare
În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a respins, în mod justificat, plângerea formulată de petiţionar, apreciind ca fiind legală şi temeinică Rezoluţia nr. 309/P/2009 din 20 ianuarie 2010, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc de K.L.F., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi neînceperea urmăririi penale faţă de creditorul M.G.A. pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., apreciindu-se, justificat, că faptelor presupus a fi săvârşite de aceştia le lipseşte unul din elementele constitutive pentru a fi apreciate fapte de natură penală şi nu s-au obiectivat în realitate.
De altfel, Înalta Curte constată că prin Rezoluţia nr. 139/11/2/2009 din 16 februarie 2010, dată în Dosarul nr. 309/P/2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a confirmat soluţia dispusă de procuror, faţă de intimaţii mai sus menţionaţi, apreciindu-se, în mod corect, că faptele, presupuse a fi săvârşite de aceştia nu există. în ceea ce îl privea pe intimatul M.A.G., justificat, s-a considerat că acesta nu avea calitatea de funcţionar public pentru a săvârşi infracţiunea de abuz în serviciu, iar bunurile mobile ale debitorului nu au fost distruse prin evacuarea petiţionarului.
În acelaşi sens, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a mai reţinut de către prima instanţă şi împrejurarea că executorul judecătoresc K.L.F., conform atribuţiilor de serviciu şi cu respectarea prevederilor legale, la solicitarea creditorului M.G.A., a pus în executare titlurile executorii - Sentinţa civilă nr. nr. 3666/2007 a Judecătoriei Zalău, Decizia civilă nr. 231/2005 a Tribunalului Sălaj şi Decizia civilă nr. 1695/2006 a Curţii de Apel Cluj împotriva debitorului C.G., prin care a efectuat formele de vânzare prin licitaţie publică a imobilului proprietatea acestuia situat în localitatea Fildu de Jos, judeţul Sălaj compus din casă de locuit şi anexe gospodăreşti, cu un teren aferent de 3.800 mp, imobil care a fost evaluat la suma de 100.000 RON, în contul unei datorii în sumă de 46.846 RON, cuvenită creditorilor M.G.A. şi M.D.
Împrejurarea că nu s-au prezentat cumpărători, deşi s-au organizat trei licitaţii în vedere vânzării respectivului imobil la sediul biroului executorului judecătoresc, a determinat ca intimatul executor judecătoresc, în cadrul limitelor cu care a fost învestit în Dosarul execuţional nr. 699/2008, să ia măsuri pentru acoperirea debitului de către petiţionarul C.G. astfel că, în contul creanţei, a adjudecat imobilul în favoarea numiţilor M.G.A. şi M.D.
De asemenea, se mai constată că petiţionarul C.G. deşi, cu ocazia executării silite prin scoaterea la licitaţie a imobilului proprietatea sa s-a obligat ca în foarte scurt timp să evacueze bunurile mobile existente în anexele gospodăreşti, ulterior nu şi-a mai îndeplinit promisiunea, iar executorul judecătoresc, în cadrul noului Dosar execuţional nr. 279/2009, cu care a fost învestit de aceeaşi creditori, având ca obiect evacuarea bunurilor mobile, a procedat la evacuarea acestora la data de 24 septembrie 2009, astfel cum a rezultat din procesul-verbal întocmit la aceeaşi dată.
Totodată, s-a mai relevat că, eventuala degradare a bunurilor mobile evacuate, justificat, s-a constatat că nu-i poate fi imputabilă intimatului executor judecătoresc, ci s-a datorat exclusiv culpei petiţionarului (debitor) C.G., care nu şi-a îndeplinit obligaţia de a se prezenta la termenul stabilit, pentru a-şi ridica personal bunurile mobile din imobilul adjudecat în contul datoriei.
De altfel, se mai constată că petiţionarul, avea deschisă calea formulării unei eventuale contestaţii la executare, potrivit dispoziţiilor art. 399 C. proc. civ., dacă avea nelămuriri cu privire la înţelesul sau întinderea dispozitivului hotărârilor investite cu titlu executoriu.
De asemenea, Înalta Curte mai reţine că plângerea penală împotriva intimatului executor judecătoresc, referitor la modalitatea în care a efectuat executarea silită, nu poate constitui, în sine, temei pentru a se ajunge la concluzia săvârşirii de către acesta a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ori de distrugere, deoarece legiuitorul, având în vedere importanţa punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti, a stabilit în cazul executării silite o procedură specială, în care partea ale cărei interese au fost lezate cu ocazia executării silite, are la dispoziţie căi legale prevăzute de C. proc. civ. pentru a le îndrepta.
Totodată, corect, s-a constatat că nici creditorului M.G.A. nu i se poate reţine în sarcină săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ori de distrugere, întrucât, pe de o parte, nu avea calitate de funcţionar public pentru a putea fi considerat subiect activ al acestui tip de infracţiune, iar pe de altă parte, deteriorarea ori degradarea bunurilor mobile evacuate silit din imobilul pe care l-a adjudecat în contul creanţei, nu-i poate fi imputabilă, acest fapt datorându-se exclusiv lipsei de diligenţă din partea debitorului, care deşi a semnat procesul-verbal din 16 iunie 2009, prin care îşi asuma obligaţia de a se prezenta personal, în termen de 7 zile pentru a-şi ridica bunurile mobile din imobilul adjudecat la acea dată, nu a făcut-o.
Pentru acest motiv, după emiterea unei somaţii, executorul judecătoresc în mod corect a procedat la continuarea evacuării silite a bunurilor mobile, făcând menţiunile ce se impuneau, în cuprinsul procesului-verbal din 24 septembrie 2009.
Aşadar, plângerea penală îndreptată împotriva executorului judecătoresc care, în virtutea atribuţiunilor sale, a pus în executare o hotărâre judecătorească (Sentinţa civilă nr. 3366/2007 a Judecătoriei Zalău, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1695/R/2006 a Curţii de Apel Cluj), nu poate constitui o nouă cale de atac, faţă de modul în care s-a desfăşurat executarea silită, reţinând justificat că, intimatul executor judecătoresc K.L.F. şi-a îndeplinit cu bună-credinţă şi cu respectarea prevederilor legale în vigoare atribuţiile de serviciu, atunci când a făcut demersurile specifice punerii în executare silită a titlului executoriu cu care a fost învestit, în cadrul celor două Dosare execuţionale nr. 699/2008 şi respectiv, nr. 279/2009.
Înalta Curte mai reţine că aspectele sesizate de petiţionarul C.G. îşi au originea în nemulţumirea generată de faptul că în cauza civilă nr. 2473/337/2003 al Judecătoriei Zalău, ce a avut ca obiect acţiunea de ieşire din indiviziune promovată de reclamanţii M.G.A. şi M.D. în contradictoriu cu pârâtul C.G., toţi moştenitori ai defuncţilor C.E. şi C.F., prin Sentinţa civilă nr. 3366 din 26 octombrie 2007 (rămasă definitivă prin respingerea recursului, prin Decizia civilă nr. 1695/R din 22 iunie 2006 a Curţii de Apel Cluj), pârâtul a fost obligat la plata unor sume cu titlu de sultă către reclamanţi, întrucât i-a fost atribuit în lotul său imobilul în litigiu, alături de alte bunuri în valoare totală de 108.000 RON.
Întrucât petiţionarul nu a achitat reclamanţilor sumele de bani stabilite drept sultă, creditorii M.G.A. şi M.D. au solicitat, în condiţiile legii, recuperarea silită a creanţei, astfel că, în final, prin intermediul actelor specifice de executare silită efectuate de executorul judecătoresc K.L.F., şi-au adjudecat imobilul atribuit petiţionarului în urma acţiunii de ieşire din indiviziune, iar urmare evacuării bunurilor mobile din respectivul imobil, parte din acestea s-au degradat, dar nu din culpa creditorilor, ci din lipsa de diligenţă a debitorului care nu s-a mai prezentat să şi le recupereze din imobilul în litigiu.
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, Înalta Curte constată că instanţa de fond a procedat corect atunci când a apreciat ca fiind nefondată plângerea formulată de petiţionar, reţinând, justificat, că nu au rezultat indicii că, intimatul executor judecătoresc K.L.F. ar fi săvârşit vreo faptă cu conotaţie penală, atunci când a procedat la executare silită în litigiul civil mai sus menţionat, întrucât aceasta nu a făcut altceva decât să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, actele şi lucrările specifice fiind efectuate în baza prevederilor legale în vigoare.
Aşadar, cele susţinute de recurentul petiţionar rămân doar simple afirmaţii subiective, fără niciun suport real, în lipsa unor argumente temeinice şi a unor probe, care să conducă la concluzia că intimaţii K.L.F.(executor judecătoresc) şi M.G.A.(unul dintre creditorii petiţionarului), ar fi săvârşit vreo faptă de natură penală, atunci când au efectuat actele specifice de punere în executare silită a titlului executoriu legal învestit şi respectiv, au solicitat recuperarea silită a creanţei, în vederea soluţionării dosarului civil dedus judecăţii, corect, apreciindu-se, urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, că în cauză nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor presupuse a fi săvârşite de ambii intimaţi, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi de art. 217 alin. (1) C. pen.
Prin urmare, din actele premergătoare efectuate nefiind relevate elemente care să ateste că intimaţii, punând în executare silită o hotărâre judecătorească învestită cu titlu executoriu în litigiul civil în care petiţionarul a fost parte, ar fi avut intenţia să producă vreo vătămare drepturilor petiţionarului sau ar fi săvârşit vreo altă faptă cu conotaţie penală, în mod justificat, s-a constatat că aceştia nu şi-au încălcat atribuţiile de serviciu şi nici nu au comis vreo altă faptă, ce s-ar circumscrie ilicitului penal, cu atât mai mult cu cât, la acest moment, au fost epuizate căile de atac extraordinare prevăzute de legea procesual civilă, iar eventualele nelegalităţi ale unor hotărâri judecătoreşti nu puteau fi cenzurate ori înlăturate, decât de către instanţele de control judiciar, al căror principal rol este exact acela de a îndrepta o hotărâre nelegală şi netemeinică.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.G. împotriva Sentinţei penale nr. 43 din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.G. împotriva Sentinţei penale nr. 43 din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iunie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2330/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4223/2010. Penal → |
|---|
