ICCJ. Decizia nr. 2348/2010. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2348/2010
Dosar nr.10226/101/2007
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 217 din 29 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului Ţ.S.G. pentru infracţiunea de complicitate la tentativă de contrabandă prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) comb. cu art. 20 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006.
În baza art. 1396 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 8/1996, a fost condamnat inculpatul Ţ.S.G., ocupaţia administrator la SC S.S.M. SRL Timişoara, domiciliat în Timişoara, str. M.A.Ş., fără antecedente penale la 3 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de încercare de 5 ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., s-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile constituite în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească următoarele despăgubiri civile:
- către partea civilă R.O.-A.C.T., R.O.A.C.T. Bucureşti, suma de 41.025,60 RON;
- către partea civilă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, suma de 341.879 RON;
- către partea civilă E.A.I., reprezentată de B. şi A., suma de 2.144,7 euro sau contravaloarea lor în lei la cursul oficial stabilit de B.N.R., la data executării;
- către părţile civile V.G., B.E. şi S.E., reprezentată de B. şi A., suma de 2.529,3 euro sau contravaloarea lor în lei la cursul oficial stabilit de B.N.R., la data executării.
În baza 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a produselor pirat (astfel cum au fost constatate prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 03 iulie 2007 întocmit de O.R.D.A.), respectiv DVD-urile înregistrate, plicurile pentru CD 124x124 mm, precum şi CD-urile şi DVD-urile şi aparatura ridicată de la domiciliul inculpatului şi indisponibilizată, bunuri trecute în dovezile de primire, nr. X din 15 februarie 2007 şi respectiv nr. Y din 15 februarie 2007.
A fost obligat inculpatul să achite statului 500 RON cheltuieli judiciare.
Tribunalul Mehedinţi a constatat că prin rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Ţ.S.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) comb. cu art. 20 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 şi art. 1396, alin. (1), lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu aplic. art. 33 - 34 C. pen.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
Inculpatul Ţ.S.G. este administrator la societatea SC S.S.M. SRL, cu sediul în Timişoara, str. M.A.Ş., judeţul Timiş, având ca obiect de activitate închirierea de CD -uri, DVD-uri.
A susţinut că pe la începutul anului 2007 a fost sunat de o persoană pe nume „D." care i-a solicitat să-i facă rost de DVD-uri cu filme şi jocuri înregistrate, dar nu originale, pentru a fi mai ieftine. Au ajuns la un acord şi au convenit să se întâlnească la motelul din Gura Văii.
Aşa cum a rezultat însă şi din actele întocmite de organele de cercetare penală, acestea, din oficiu (procesul-verbal încheiat la 13 februarie 2007), s-au sesizat că la data de 13 februarie 2007, 3 persoane din Timişoara se vor deplasa în localitatea Gura Văii, pentru a se întâlni cu un cetăţean sârb căruia să îi fie vândute CD-uri şi DVD-uri contrafăcute.
Inculpatul Ţ.S.G. a plecat din Timişoara cu autoturismul martorului G.N.T., condus de martorul C.S. - cei doi venind din localitatea Satchinez, judeţul Timiş - intenţionând să meargă - după spusele lor - în localitatea Dubova, judeţul Mehedinţi pentru a vinde un teren.
Martorii C.S. şi G.N.T. au declarat că în localitatea Herculane, inculpatul le-a cerut să-l lase în gară, de unde a luat trenul, întrucât în tren avea bagaje - 5 cutii cu DVD-uri, urmând ca toţi trei să se întâlnească în gara Orşova.
Ajungând în gară la Orşova, cei doi martori l-au ajutat pe inculpat să dea jos din tren cutiile cu DVD-uri, după care s-au urcat în autoturismul lui G., care însă n-a fost de acord să-l ducă pe inculpat până la motetul din Gura Văii, astfel că inculpatul a luat un taxi cu care s-a deplasat la motel.
Ajungând la motel, inculpatul s-a întâlnit cu persoana numită „D.", care mai era însoţit de o altă persoană, i-a dat 3 DVD-uri originale, moment în care au intervenit organele de cercetare penală, surprinzându-l pe inculpat. în taxiul din care a coborât inculpatul, pe bancheta din spate s-au găsit 5 cutii, ce conţineau suporturi tip CD-uri şi DVD-uri, ce urmau a fi vândute, produse care au fost ridicate şi supuse expertizării.
Imediat după prinderea în flagrant, în baza autorizaţiei din 14 februarie 2007, s-au efectuat percheziţii atât la societatea al cărui administrator era inculpatul, SC S.S.M. SRL Timişoara, cât şi la reşedinţa inculpatului din comuna Dumbrăviţa, judeţul Timiş, unde, în ambele locaţii s-au găsit CD-uri şi DVD-uri, care au fost ridicate - conform proceselor-verbale de percheziţie de la dosar - şi supuse expertizării.
Din procesele-verbale de percheziţie existente la dosar, a rezultat că în cele două locaţii au fost descoperite 4.300 DVD-uri şi CD-uri, 370 produse tip coperte de videograme, programe de calculator şi aparatul utilizator la multiplicare.
Prin procesul-verbal de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 iulie 2007 s-a stabilit că: 101 fonograme DVD-uri sunt produse pirat, 517 fonograme tip CD-uri sunt produse pirat, 3.604 videograme tip DVD-uri sunt produse pirat, 1.513 videograme tip CD-uri şi DVD-uri ce conţin programe pentru calculator sunt piratate, 370 produse tip copertă de videograme pentru calculator sunt produse pirat, 4 hardiscuri conţin programe pentru calculator fără licenţă.
Inculpatul, în declaraţiile date a recunoscut că a piratat acele DVD-uri ce le avea asupra sa, în sensul că a înregistrat 2.000 DVD-uri cu filme artistice, filme porno şi jocuri.
Starea de fapt descrisă mai sus a fost demonstrată cu următoarele probatorii: procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul-verbal încheiat de organele de cercetare penală la 13 februarie 2007, declaraţii de învinuiţi, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţia dată de inculpat în cursul cercetării judecătoreşti şi cele ale martorilor G.N.T. şi C.S.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului Ţ.S.G. de a realiza în scopul distribuirii, cu orice mijloace şi în orice mod, mărfuri pirat (DVD-uri şi CD-uri pirat), faptă săvârşită în scop comercial, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 1396 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 8/1996 cu modificările ulterioare.
Nu a putut fi primită apărarea făcută de către inculpat că realizarea mărfurilor pirat (DVD-urile cu care a fost surprins la motelul din Gura Văii), nu s-a făcut în scop comercial deoarece, din însăşi declaraţia dată de de acesta, a rezultat că urma să obţină bani pe acele produse piratate, respectiv câte 4 RON pe fiecare DVD.
Având în vedere dispoziţiile alin. (10) al art. 1396 din Legea nr. 8/1996 cu modificările ulterioare, precum şi împrejurările în care s-a comis fapta - inculpatul fiind administrator la societatea care avea ca obiect de activitate închirierea de CD-uri şi DVD-uri, (societatea fiind, de altfel, a tatălui său, după spusele inculpatului), DVD-urile piratate fiind descoperite în mijlocul de transport (taxi) utilizat de către inculpat, s-a impus şi reţinerea alin. (3) al art. 1396 din Legea nr. 8/1996, cu modificările ulterioare.
Cât priveşte fapta de complicitate la tentativă de contrabandă, faptă prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 cu referire la art. 270 din Legea nr. 86/2006, s-a apreciat că, în speţă, nu sunt probe din care să rezulte existenţa acestei infracţiuni.
Astfel, s-a constatat că, deşi în rechizitoriu, în starea de fapt reţinută, s-a făcut menţiunea că inculpatul urma să se întâlnească cu un cetăţean sârb căruia urma să-i vândă DVD-urile contrafăcute, din probe nu a rezultat identitatea şi cetăţenia străină (sârb) a persoanei cu care urma să se întâlnească la motelul din Gura Văii. Mai mult, din susţinerile inculpatului a rezultat că acel „D." cu care s-a întâlnit la motelul din Gura Văii pentru a-i vinde marfa piratată, era de fapt colaboratorul organelor de cercetare penală. De altfel, şi din adresa din 04 aprilie2008 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi a rezultat că în cauză s-a folosit investigatorul sub acoperire - V. - şi colaboratorul acestuia - P.
Întrucât din probele administrate nu a rezultat că inculpatul a făcut acte de punere în executare a hotărârii de a introduce sau scoate din ţară de bunuri - CD-uri şi DVD-uri - piratate, prin alte locuri decât cele stabilite de lege, s-a apreciat că nu există fapta prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 20 C. pen. - cu referire la art. 270 din Legea nr. 86/2006, doar pentru infracţiunea prev. de art. 1396 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 8/1996, vinovăţia inculpatului fiind cert dovedită cu probele administrate în cauză.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate au fost în vedere disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei comise, dat şi limitele de pedeapsă (de la 3 la 12 ani închisoare), împrejurările în care s-a comis, faptul că deşi nu mai are condamnări penale, inculpatul a mai fost sancţionat anterior cu o amendă administrativă pentru comiterea aceluiaşi gen de infracţiune.
Totodată, s-a mai avut în vedere şi poziţia procesuală parţial sinceră a inculpatului şi faptul că acesta este student la U.V. din Timişoara, aşa încât s-a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege şi cu executare conform art. 81 - 82 C. pen. este de natură a atinge scopurile cerute de art. 52 C. pen. De asemenea, dat fiind vârsta inculpatului (de 23 de ani) şi poziţia sa procesuală, s-a apreciat că scopul pedepsei preventiv-educativ, poate fi atins şi fără privarea de libertate, prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.
S-a reţinut, de asemenea, că în cursul urmăririi penale, Uniunea Producătorilor de Fonograme din România s-a constituit parte civilă cu suma de 341 879 RON, reprezentând c/val. sumei de 105.116 euro, R.O.-A.C.T. Bucureşti s-a constituit parte civilă cu suma de 41 025,60 RON, reprezentând c/val sumei de 17.760,00 dolari SUA, E.A.I., reprezentată de B. şi A. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.144,7 euro, iar V.G., B.E. şi S.E., reprezentată de B. şi A. s-au constituit parte civilă cu suma de 2.529,3 euro.
În instanţă, părţile civile E.A.I. şi V.G., B.E. şi S.E., reprezentate de B. şi A., şi-au menţinut pretenţiile formulate în cursul urmăririi penale.
Uniunea Producătorilor de Fonograme din România a precizat că prejudiciul reprezintă preţul de vânzare al produselor originale pe piaţa internă, numărul acestor produse originale fiind stabilit în funcţie de mărfurile pirat identificate în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de O.R.D.A.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi - care a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că în mod greşit a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea prev. de art. 270 din Legea nr. 86/2006, precum şi că pedeapsa aplicată acestuia în baza art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nu a fost temeinic individualizată, ţinând seama că inculpatul a fost cercetat în mod repetat pentru comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni, respectiv cele prevăzute de Legea nr. 8/1996 - şi inculpatul Ţ.S.G., care a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, achitarea sa pentru infracţiunea prev de art. 1396 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 8/1006 - pentru că nu este realizat scopul distribuirii, iar probele au fost obţinute cu încălcarea legii - iar în subsidiar, schimbarea acestei încadrări juridice în infracţiunea prev de art. 1396 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege, cu reindividualizarea corespunzătoare a pedepsei şi respingerea acţiunilor civile, deoarece părţile civile nu au mandat pentru a reprezenta pe titularii drepturilor de autor, iar prejudiciul este nedovedit.
Procurorul de şedinţă a invocat faptul că nu înţelege să susţină primul motiv de apel, respectiv cel privitor la achitarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 270 din Legea nr. 86/2006. Cu toate acestea, Curtea de Apel, analizând acest aspect, a constatat că achitarea inculpatului era legală, având în vedere că din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi încercat sau măcar s-ar fi pregătit ca, singur sau cu alte persoane, să scoată din ţară anumite bunuri cu încălcarea legislaţiei vamale.
Prin Decizia penală nr. 274 din 23 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi împotriva Sentinţei penale nr. 217 din 29 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 10226/101/2007.
A fost admis apelul declarat de inculpatul Ţ.S.G., împotriva aceleiaşi sentinţe penale. Pe latură civilă sentinţa a fost desfiinţată.
A fost obligat apelantul inculpat Ţ.S.G. la 7.316 RON către partea civilă E.A.I. reprezentată de B. şi A., cu titlu de despăgubiri civile, la 8.628 RON către părţile civile V.G., B.E. şi S.E. reprezentaţi de B. şi A., cu acelaşi titlu.
A fost menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Cheltuielile judiciare în sumă de 286 RON au rămas în sarcina statului, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariu apărător oficiu către Baroul Dolj, urmând a fi avansată din fondul M.J.L.C.
În ceea ce priveşte critica privind greşita individualizare a pedepsei, instanţa de apel a reţinut că este nefondată, deoarece la stabilirea şi proporţionalizarea pedepsei s-au avut în vedere toate criteriile legale stabilite prin art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi scopul pedepsei, prev. de art. 52 C. pen.
A fost apreciată ca neîntemeiată şi critica formulată de apelantul inculpat privind greşita încadrare juridică a infracţiunii prev de art. 1396 din Lege nr. 8/1996, deoarece există dovezi certe că CD-urile au fost copiate cu filme, jocuri şi programe de calculator doar în vederea distribuirii în cadrul unei societăţi comerciale care se ocupa cu închirierea - contra cost - de astfel de produse. În acest sens, nu a fost reţinută apărarea formulată de inculpat potrivit căreia activitatea de copiere ar fi fost întâmplătoare şi singulară, deoarece pentru realizarea unui număr extrem de mare de copii în raport de aparatura redusă de care dispunea inculpatul, se impunea afectarea unui timp îndelungat pentru procesare, cu mult mai mare decât cel de o săptămână, afirmat de inculpat. S-a reţinut, aşadar, că operaţiunile de copiere s-au făcut într-un timp îndelungat, fără să existe „o comandă pentru CD-urile piratate", iar această stare de fapt duce la bănuiala rezonabilă că au fost realizate în vederea comercializării ilegale.
Tot ca neîntemeiată a fost privită şi critica ce vizează obţinerea nelegală a probelor prin intermediul investigatorului sub acoperire, în raport de dispoziţiile art. 2241 C. proc. pen.
S-a reţinut în acest sens că aprecierea unei infracţiuni grave trebuie să se facă pe baza unui criteriu obiectiv şi un prim criteriu care face inoperabilă critica adusă, este cel prevăzut de limitele de pedeapsă ale infracţiunii vizate, în acest caz, limitele circumscriindu-se unei sancţiuni cu închisoarea de la 3 la 12 ani, fapta fiind gravă în raport de aceste limite. Totodată, s-a reţinut că, după ce inculpatul a fost trimis în judecată deoarece existau date că nu a încetat presupusa activitate infracţională, aceste date au fost verificate şi folosite, inclusiv pentru realizarea infracţiunii flagrante ce face obiectul prezentei cauze.
Pe de altă parte, au fost însă apreciate ca întemeiate criticile formulate pe latură civilă de către apelantul inculpat, dar numai în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi acordate părţilor civile E.A.I., V.G., B.E. şi S.E.
În ceea ce priveşte cuantumul sumelor datorate acestor părţi civile, s-a constatat că, deşi acestea s-au constituit părţi civile în lei, instanţa a obligat pe inculpat la plata unei sume în valută, respectiv euro. În consecinţă, instanţa de apel a obligat pe inculpat la plata unor despăgubiri în lei, către părţile civile, respectiv: 7.316 RON către partea civilă E.A.I. reprezentată de B. şi A. şi 8.628 RON către părţile civile V.G., B.E. şi S.E. reprezentaţi de B. şi A., deoarece, aceste sume de bani sunt dovedite prin înscrisurile depuse în cursul cercetării judecătoreşti, la instanţa de apel, de către reprezentantul părţilor civile.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul Ţ.S.G. şi partea civilă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Recursul promovat de inculpat are la bază cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., în sensul că toate probele din dosar au fost obţinute cu încălcarea legii, în consecinţă impunându-se achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., recursul părţii civile nefiind motivat.
Concluziile formulate de apărătorul recurentului inculpat şi de reprezentantul Parchetului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul Ţ.S.G., Înalta Curte, examinând hotărârea criticată prin prisma cazului de casare invocat, dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Criticile formulate de recurentul inculpat întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., vizând faptul că instanţa nu s-ar fi pronunţat pe anumite cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor procesuale sau să influenţeze soluţia procesului, nu sunt întemeiate, în cauză neputându-se pronunţa o soluţie de achitare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1396 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 8/1996 cu modificările ulterioare, care ar fi în contradicţie cu ansamblul probator administrat, câtă vreme vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită, stabilindu-se în mod corect situaţia de fapt anterior redată.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul Ţ.S.G. a realizat în scopul distribuirii, cu orice mijloace şi în orice mod, mărfuri pirat (DVD-uri şi CD-uri pirat), faptă săvârşită în scop comercial, în drept fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 1396 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 8/1996 cu modificările ulterioare.
Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se în mod corect că fapta inculpatului întruneşte atât obiectiv, cât şi subiectiv, conţinutul incriminator al infracţiunii reţinute în sarcina sa.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că este neîntemeiată critica ce vizează obţinerea nelegală a probelor prin intermediul investigatorului sub acoperire, în raport de dispoziţiile art. 2241 C. proc. pen., deoarece, potrivit acestui text de lege, actele premergătoare efectuate de investigatorii sub acoperire nu vizează doar infracţiuni contra siguranţei naţionale, infracţiuni de trafic de stupefiante şi de droguri, trafic de persoane, acte de terorism, spălare de bani, falsificare de monede ori alte valori ori infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, ci şi infracţiuni definite de textul legal ca infracţiuni grave, care nu pot fi descoperite, sau ai căror făptuitori nu pot fi identificaţi prin alte mijloace.
Ca atare, Înalta Curte, în acord cu instanţa de prim control judiciar, apreciază că, în prezenta cauză, au fost respectate dispoziţiile art. 2241 C. proc. pen., în sensul că legea nu limitează doar la anumite infracţiuni aplicarea acestui text de lege, în speţă fiind vorba despre fapte grave, care au devenit tot mai numeroase.
Cu privire la critica referitoare la faptul că prezentarea materialului de urmărire penală s-a făcut numai pentru art. 1396 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, fără a se face vorbire despre alin. (3), care înăspreşte încadrarea juridică, aceasta nu poate fi primită întrucât, aşa cum rezultă din procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii, înainte de a i se lua prima declaraţie, lui Ţ.S.G. i s-a adus la cunoştinţă învinuirea atât în legătură cu disp. art. 1396 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cât şi cu alin. (3) al aceluiaşi articol.
Sub aspectul laturii civile, Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de apel a obligat pe inculpatul Ţ.S.G. la 7.316 RON către partea civilă E.A.I. reprezentată de B. şi A., cu titlu de despăgubiri civile şi la 8.628 RON către părţile civile V.G., B.E. şi S.E. reprezentaţi de B. şi A., cu acelaşi titlu, constatându-se că, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi acordate, deşi acestea s-au constituit părţi civile în lei, instanţa a obligat pe inculpat la plata unei sume în valută, respectiv euro.
Pe de altă parte, se reţine că, potrivit art. 7 şi art. 1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată independent de aducerea la cunoştinţă a publicului, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă nefinalizată, iar potrivit art. 24 alin. (1) din aceeaşi lege, dreptul de autor se naşte din momentul creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare.
Astfel fiind, în mod temeinic s-a constatat în cauză că părţile civile au făcut dovada faptului că sunt titularii drepturilor recunoscute şi că aceste drepturi le-au fost încălcate prin fapta inculpatului şi, ca urmare, părţile civile pot pretinde despăgubiri atât timp cât inculpatul nu a făcut proba contrară că el ar fi autorul acestor opere.
Totodată, se constată că reprezentantul părţilor civile a făcut dovada faptului că a fost autorizat să exercite în numele acestora acţiuni prin care să fie recuperate eventualele daune, prin încălcarea drepturilor lor, sens în care a depus şi delegaţiile de împuternicire, iar Uniunea Producătorilor de Fonograme din România avea mandat din partea producătorilor de fonograme şi a titularilor drepturilor recunoscute, să pretindă în numele lor despăgubiri.
Având în vedere toate aceste considerente şi constatând că nu există nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte recursul declarat de partea civilă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva aceleiaşi decizii, Înalta Curte constată că aceasta nu a exercitat calea de atac a apelului în prezenta cauză, astfel că recursul promovat apare ca fiind inadmisibil şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, conform dispozitivului, iar recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ţ.S.G. împotriva Deciziei penale nr. 274 din 23 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta partecivilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2338/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4229/2010. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
