ICCJ. Decizia nr. 2351/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2351/2010
Dosar nr. 38/36/2010
Şedinţa publică din 15 iunie 201.
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin ordonanţa nr. 109/P/2009 din 6 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în baza art. 228 alin. (4), (6) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. faţă de comisarul S.P., subinspectorul N.S. şi agentul C.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 180 alin. (2) şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Totodată, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuiţii B.V. şi B.T.C. pentru infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen.
În fapt, la data de 10 februarie 2009, cei trei lucrători de poliţie au sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa cu plângere penală împotriva fraţilor B.V. şi B.T., solicitând tragerea la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen., întrucât la 9 februarie 2009, în timp ce procedau la executarea unui mandat de arestare emis de Tribunalul Constanţa pentru B.V., au fost agresaţi fizic.
La rândul său B.V., la 11 martie 2009 a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa cu o plângere împotriva lucrătorilor de poliţie S.P., N.S. şi C.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală şi abuz în serviciu, întrucât în mod abuziv l-au violentat sub pretextul că execută un mandat de arestare preventiv.
Cauzele au fost reunite pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, sub nr. 109/P/2009.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că B.V. a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat constând în sustragerea sumei de 17.750 Euro şi 30.000 lei dintr-o locuinţă din Săcele. În cauză s-a formulat propunere de arestare preventivă, admisă de Tribunalul Constanţa prin încheierea nr. 17 din 9 februarie 2009 (dosar nr. 2466/212/2009).
A fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 17/2009 de către Tribunalul Constanţa la 9 februarie 2009, trimis prin fax către I.P.J. de îndată.
Mandatul de arestare a fost primit în aceeaşi zi la Postul de Poliţie Săcele unde se aflau comisarul de poliţie S.P., subinspectorul N.S. şi agentul principal C.C., care s-au deplasat la locuinţa lui B.V. pentru punerea în executare a mandatului.
B.V. îi cunoştea pe lucrătorii de poliţie, aceştia anchetându-1 pentru infracţiunea de furt calificat.
Întrucât inculpatul B.V. a refuzat să se supună executării mandatului, între familia acestuia şi lucrătorii de poliţie a avut loc o altercaţie, ceea ce i-a determinat pe poliţişti să folosească forţa.
În această situaţie, mama şi fratele inculpatului au sărit în ajutorul acestuia aruncând în lucrătorii de poliţie cu o cărămidă, iar aceştia au solicitat sprijinul I.P.J. Constanţa, părăsind locuinţa familiei B.
Conform certificatelor medico-legale B.V. a suferit leziuni vindecabile în 6 - 7 zile de îngrijiri medicale, iar lucrătorii de poliţie au prezentat echimoze şi excoriaţii fără să necesite îngrijiri medicale.
În raport de probatoriile administrate s-a apreciat de către procuror că poliţiştii au acţionat în virtutea atribuţiilor de serviciu, iar vătămările corporale care s-au produs tuturor participanţilor la incident sunt urmare acestor acţiuni.
Împotriva ordonanţei 109/P/2010 a formulat plângere la procurorul general petentul B.V., plângere respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa prin rezoluţia nr. 261/II/2/2009 din 4 august 2009.
La 22 august 2009, petentul B.V. a formulat la Judecătoria Constanţa, plângere împotriva ordonanţei nr. 109/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, cauza fiind declinată la Curtea de Apel Constanţa, potrivit competenţei materiale, prin sentinţa penală nr. 1155 din 29 octombrie 2009.
Curtea de Apel Constanţa, prin sentinţa penală nr. 26/P din 4 martie 2010, în temeiul art.2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea petentului B.V., a desfiinţat ordonanţa 109/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi a trimis cauza în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţii S.P., C.C. şi N.S.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Invocând prevederile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Ministerul Public critică hotărârea pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., instanţa apreciind eronat că „nu sunt clarificate indubitabil aspecte de esenţă pentru justa soluţionare a plângerii" şi considerând că se impunea verificarea legitimităţii acţiunii celor trei poliţişti din perspectiva modului în care au fost investiţi cu executarea mandatului de arestare.
În consecinţă, solicită admiterea recursului şi, rejudecând, să fie casată sentinţa penală atacată, iar pe fond să fie respinsă ca nefondată plângerea petentului.
Recursul declarat este fondat şi urmează a fi admis pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Actele premergătoare efectuate cu privire la cei trei intimaţi au relevat că aceştia au acţionat în mod legal în executarea atribuţiunilor de serviciu.
Astfel, potrivit Ordinului MAI nr. 1060/2000, art. 12 „actele prin care se dispun măsuri preventive, de executare a pedepselor sau sentinţelor penale de internare, în mediul rural sunt aduse la îndeplinire de către lucrătorii posturilor de poliţie".
Agentul principal C.C. îşi desfăşura activitatea, la 9 februarie 2009, în cadrul Postului de Poliţie Săcele, având funcţia de şef post, iar comisar S.P. şi inspector N.F. activau la aceeaşi dată în cadrul Poliţiei oraş Năvodari - Formaţiunea de Poliţie Rurală, competentă teritorial pe raza a şase posturi de poliţie rurală printre care şi Postul de Poliţie Săcele.
Întrucât normele de procedură penală nu disting cu privire la calitatea poliţistului care aduce la îndeplinire „acte prin care se dispun măsuri preventive", cei trei lucrători de poliţie au acţionat în baza Ordinului M.A.I. mai sus-menţionat şi atribuţiilor de serviciu.
Mandatul de arestare preventivă nr. 17 din 9 februarie 2009 al Tribunalului Constanţa emis împotriva inculpatului B.V., domiciliat în Săcele, a fost trimis de Tribunalul Constanţa prin fax la Dispeceratul I.P.J. Constanţa (0241/616.150) la ora 15,31 (fila 16).
Potrivit adresei nr. 66429 din 30 aprilie 2010 a I.P.J. - Serviciul de Investigaţii Criminale (ataşată la dosar) după primirea mandatului nr. 17/2009 al Tribunalului Constanţa, la Dispeceratul I.P.J. Constanţa s-a procedat, de îndată, la verificarea datelor de stare civilă ale persoanei menţionate în mandat şi la comunicarea prin fax a acestuia către Postul de Poliţie Săcele, subunitate competentă pentru punerea în executare a mandatului.
În esenţă, executarea mandatului de arestare s-a făcut de către intimaţi într-un cadru de deplină legalitate, ei fiind investiţi în mod legal, acţionând cu respectarea Ordinului M.A.I. nr.1060/2000 şi în concordanţă cu normele de competenţă precum şi cu sarcinile de serviciu rezultate din fişa postului.
Pentru aceste considerente va fi admis recursul parchetului, casată sentinţa atacată şi rejudecând va fi respinsă ca nefondată plângerea petentului B.V. împotriva ordonanţei nr. 109/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, pe care o va menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 26/P din 4 martie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Casează sentinţa penală atacată şi rejudecând:
Respinge plângerea formulată de petiţionarul B.V. împotriva ordonanţei nr. 109/P/2009 din 6 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, pe care o menţine.
Obligă intimatul petiţionar la 100 lei cheltuieli judiciare ocazionate cu soluţionarea pe fond a cauzei.
Obligă intimatul petiţionar la câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimaţii S.P., C.C. şi N.S.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2236/2010. Penal - | ICCJ. Decizia nr. 2368/2010. Penal → |
|---|
