ICCJ. Decizia nr. 2236/2010. Penal -
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA PENALĂ -
Decizia nr. 2236/2010
Dosar nr.1780/103/200.
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Mehedinţi prin sentinţa penală nr. 28P din 03 februarie 2010, l-a condamnat pe inculpatul B.V. la 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi a art. 76 alin. (2) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 113 alin. (1) şi (3) C. pen. inculpatului i s-a aplicat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, pe perioada executării pedepsei, până la însănătoşire, sens în care, în baza dispoziţiilor art. 429 alin. (3) C. pro. pen. s-a dispus comunicarea copiei de pe dispozitiv şi a unei copii de pe raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, administraţiei locului de deţinere.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarele:
Fosta concubină a inculpatului, T.E., alături de un fiu conceput cu inculpatul, avea din relaţii anterioare, doi fii, T.A. şi C.E. Persoane care, consumatoare de alcool fiind şi lipsite de locuinţe, acestea, veneau în casa inculpatului, aici continuând să bea şi, adesea, să provoace scandaluri.
În acest context, în ziua de 15 februarie 2009, inculpatul şi C.E. au băut împreună, seara, alăturându-li-se şi T.A., toţi consumând aproximativ 6 l de vin, dar fiecare fiind în stare de ebrietate şi înainte de a consuma în grup. La un moment dat, T.A. i-a dat inculpatului un telefon mobil, pentru el cerându-i 50 lei.
Spre miezul nopţii, ei s-au certat, T.A. cerându-i inculpatului să-i dea înapoi telefonul.
Enervat şi de comentariile cu care T.A. îşi însoţea cererea, inculpatul a luat un cuţit şi l-a lovit în abdomen, victima decedând.
Raportul de constatare medico-legală (necropsie) a înscris că moartea lui T.A. a fost violentă şi a fost cauzată de insuficienţă cardio-respiratorie cu hemo-pericard şi hemotorax masiv, leziunile traumatice constatate necroptic, au fost produse prin lovire activă unică cu corp tăietor-înţepător (posibil cuţit), între leziuni şi deces existând legătură directă, de cauzalitate, necondiţionată.
Expertizarea medico-legală psihiatrică a inculpatului, a reţinut că acesta prezenta „tulburare organică de personalitate cu deteriorare cognitivă pe fond toxietilic, discernământul fiindu-i diminuat în raport cu infracţiunea săvârşită.
În ambele faze ale procesului penal, inculpatul a recunoscut comiterea infracţiunii de omor.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greşita nereţinere a circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum şi greşita aplicare a pedepsei, considerată a fi prea mare.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 35 din 23 martie 2010 a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Cu ocazia pronunţării deciziei, inculpatul fiind prezent, acesta a declarat recurs, sens în care s-a adresat proces verbal (fila 19 dosar instanţa apel).
Ulterior, respectiv la 24 martie 2010, inculpatul a formulat, în scris, o cerere de „aprobare a retragerii recursului", motivată pe neştiinţa (spune el), că la momentul formulării căii de atac, nu avea cunoştinţă că va fi transferat la Penitenciarul Jilava.
Înalta Curte, analizând manifestarea de voinţă a inculpatului, acesta, şi după data de 24 martie 2910 depunând în dosar memoriu prin care dezvoltă nemulţumiri ce vizează condamnarea sa, constată că recursul este declarat în termen şi va fi analizat prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că nici o probă nu susţine că inculpatul ar fi fost provocat să comită fapta. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinate de o provocare din partea victimei produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.
În cauză, aşa cum şi inculpatul a recunoscut, faptul că T.A. şi-a cerut înapoi telefonul, aceasta şi pentru că el şi inculpatul erau în stare de ebrietate şi se certau nu constituie o provocare prin atingere gravă a demnităţii autorului faptei, acte de violenţă sau fapte ilicite grave nesăvârşindu-se. În mod just instanţele nu au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, se reţine că stabilirea ei s-a realizat prin considerarea tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), infracţiunea de omor prezintă pericol grav, fapta inculpatului a cauzat moartea victimei, aceasta din urmă nu a întreprins nici un act care să-l fi determinat pe inculpat să o lezeze, iar în ce priveşte persoana inculpatului, s-au reţinut circumstanţe atenuante (comportarea bună avută înainte de comiterea infracţiunii şi atitudinea sa procesuală sinceră), 7 ani închisoare cu executare în regim de privare de libertate corespunzând şi scopului pedepsei, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 35 din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 februarie 2009 la 8 iunie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2219/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2351/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
