ICCJ. Decizia nr. 2444/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2444/2010
Dosar nr. 2577/104/2009
Şedinţa publică din 21 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 148 din 8 decembrie 2009 a Tribunalului Olt a fost condamnat inculpatul B.C., în baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d) cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen. la 10 ani închisoare.
S-au apreciat dispoziţiile art. 76 alin. (3) şi art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II – a şi lit. b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din durata pedepsei timpul arestării preventive de la 24 aprilie 2009 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui topor corp delict.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile B.G. sumele de 3000 lei daune materiale şi 10.000 lei daune morale.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că inculpatul B.C. locuia singur în imobilul din Judeţul Olt şi că la sfârşitul anului 2008 partea vătămată B.I. i-a solicitat inculpatului să îl găzduiască iar acesta a fost de acord.
Pe parcursul timpului între inculpat şi persoana găzduită au fost mai multe certuri, pe motiv că victima ar fi sustras bunuri din locuinţă pe care ulterior le-ar fi valorificat.
În după amiaza zilei de 23 aprilie 2009 când victima a venit din Municipiul Slatina unde fusese la muncă, şi după ce amândoi au lucrat în grădină – aşa cum a relatat vecina inculpatului martora U.L., victima a plecat din nou în oraş. A revenit în jurul orelor 20 şi pentru faptul că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice s-a certat din nou cu inculpatul B.C. pe motivul că victima ar fi dat aparatul de radio vecinului său U.N.
Victima B.I. a adormit iar inculpatul deranjat de comportamentul pe care l-a avut victima, a mers în curtea locuinţei de unde a luat o secure şi pătrunzând în camera în care dormea victima, i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului, provocându-i leziuni traumatice care au determinat decesul acesteia.
Realizând că urmare loviturilor aplicate cu securea victima a decedat, inculpatul a legat-o cu o sârmă de glezna piciorului stâng şi a târât-o din dormitor, până pe holul de acces al locuinţei după care a mers la martorul P.E. pe care l-a rugat să anunţe maşina salvării şi pe ruda din Slatina, U.C.
Inculpatul, împreună cu martorul P.E. şi fiul acestuia, P.R., a revenit în locuinţa sa unde, după ce aceste persoană au remarcat prezenţa victimei decedate şi aflată pe holul de acces al locuinţei au hotărât să sesizeze poliţia.
Potrivit raportului de constatare medico – legală aflat în dosar, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei externe, consecinţă a mai multor plăgi tăiate despicate cervico craniene cu secţiune de arteră carotidă externă şi internă, fracturi cominutive multeschiloase intruzive craniene şi hemoragie meningee moderată. Leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu corp tăietor, despicător ce poate fi toporul corp delict şi au legătură cauzală directă cu decesul victimei.
În momentul morţii victima prezenta o alcoolemie de 3,40 gr.%o ceea ce presupunea că se afla într-o stare avansată de ebrietate şi nu avea posibilitatea de a se apăra.
Susţinerea inculpatului în sensul că victima printr-o atitudine violentă i-ar fi creat inculpatului o puternică stare de tulburare şi că aceasta l-ar fi determinat să riposteze în condiţiile de mai sus, a fost înlăturată de instanţă. S-a reţinut că faţă de starea avansată de ebrietate în care se afla victima, aceasta nu mai putea să reacţioneze sau să se apere.
În cauză s-a mai efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică care a concluzionat că inculpatul B.C. prezintă diagnosticul de tulburare organică de personalitate pe fond toxico etilic" şi că a comis fapta cu discernământ integru.
În favoarea inculpatului instanţa de fond a reţinut circumstanţe atenuante, conform art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. avându-se în vedere conduita anterioară bună, lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră de recunoaştere a faptei şi regretul pentru infracţiunea comisă.
Referitor la soluţionarea laturii civile s-a apreciat că sumele de 3000 de lei reprezentând cheltuieli de înmormântare a victimei au fost pe deplin dovedite şi că suma de 10.000 de lei daune orale acoperă prejudiciul cauzat părţii vătămate care a suferit traume psihice prin pierderea fiului său.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 92 din 9 aprilie 2010 a admis apelul declarat de procuror, a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe în sensul că, în baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului B.C. la 14 ani închisoare.
Totodată a fost respins apelul declarat de inculpatul B.C.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, primind criticile din apelul declarat de procuror, a considerat că este oportună reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. referitoare la reducerea până la 1/3 din minimul special a pedepsei închisorii în cazul infracţiunii săvârşite cu intenţie care a avut ca urmare moartea unei persoane.
Privitor la cuantumul pedepsei, s-a apreciat că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de prima instanţă, este insuficientă pentru atragerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. şi că astfel se impune majorarea ei la 14 ani închisoare.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat ca nefondat apelul declarat de inculpat care a solicitat reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul B.C., care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă şi a solicitat reducerea ei şi prin aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului B.C. în săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen.
Probele administrate în cauză au confirmat că în seara de 23 aprilie 2009 inculpatul i-a aplicat victimei, care dormea, mai multe lovituri cu tăişului toporului în cap, provocându-i leziuni traumatice care au determinat decesul acesteia.
În momentul morţii, victima avea o alcoolemie de 3,40 gr. %o şi ca urmare nu mai putea să reacţioneze sau să se apere de loviturile inculpatului.
Apărarea formulată de recurent în sensul că premergător lovirii victimei, aceasta s-ar fi manifestat violent faţă de inculpat şi că astfel ar opera dispoziţiile de circumstanţe atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. nu poate fi primită, starea avansată de ebrietate a victimei împiedicând-o pe aceasta să acţioneze în vreun fel ori să reacţioneze la loviturile aplicate de inculpat.
În consecinţă, agresiunea este imputabilă în totalitate inculpatului, scuza provocării fiind în afara probelor cauzei.
Referitor la pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată inculpatului de instanţa de apel se constată că aceasta este situată sub minimul prevăzut de lege prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
La stabilirea pedepsei se constată că au fost în mod corect avute în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) pericolul social grav al faptei care a avut consecinţă curmarea violentă a vieţii victimei, împrejurările comiterii ei, starea de neputinţă a victimei de a se apăra din cauza beţiei voluntare avansate în care se găsea şi totodată persoana inculpatului care anterior a avut o conduită bună şi a dovedit sinceritate în timpul procesului.
Se mai constată că, pedeapsa aplicată este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., constrângerea şi reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea acestuia în comunitate.
Întrucât au fost respectate dispoziţiile legale menţionate, iar din analiza actelor dosarului nu rezultă motive de reconsiderare a cuantumului pedepsei aplicate, critica formulată de inculpat în sensul greşitei individualizări a pedepsei, nu poate fi primită.
Faţă de considerentele expuse, constatând nefondat motivul de recurs invocat şi nereieşind existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.C. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 aprilie 2009 la 21 iunie 2010 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 92 din 9 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 aprilie 2009 la 21 iunie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa di fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2443/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2450/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
