ICCJ. Decizia nr. 2187/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2187/2010
Dosar nr. 901/40/2008
Şedinţa publică din 4 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 84 din 24 februarie 2009 Tribunalul Botoşani, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatei A.A.M. (fiica lui M. şi L.) pentru infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Inculpata a fost condamnată la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 75 lit. c) şi art. 80 C. pen. şi la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 75 lit. c) şi art. 80 C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv şi s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara.
S-a dispus confiscarea cantităţii de 543,37 gr. substanţă umedă care conţine cocaină, a unui material textil din care a fost extrasă cocaina depusă la I.G.P.R., precum şi a sumei de 38,5 euro ridicată de la numitul O.A.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului reţine că, urmare unei comunicări efectuate de autorităţile franceze, organele de urmărire penală din România au fost sesizate că numitul O.A.M. urma să primească un colet de 1,500 kg cocaină disimulată în obiecte de îmbrăcăminte, expediat din G.F.
La 27 septembrie 2007 coletul a intrat pe teritoriul României prin aeroportul H.C. S-a constatat că acesta avea greutatea de 2,336 kg, la rubrica expeditor figura V.T., iar la rubrica destinatar O.A.M. În colet s-au găsit 2 pălării de paie, 5 obiecte decorative din paie şi răchită, o cutie din material plastic în formă de inimă, 2 feţe de pernă de culoare bej, precum şi un cearşaf cuvertură în greutate de 1.400 gr., care prezenta urme de apretare, precum şi un tester de cocaină care a reacţionat pozitiv la această substanţă.
Aceste împrejurări rezultă din procesul verbal de efectuare a controlului coletului.
S-a efectuat un raport de constatare tehnico-ştiinţifică prin care s-a stabilit că cearşaful a fost impregnat cu cocaină, după extracţie obţinându-se cantitatea de 553,17 gr. cocaină. 5,3 gr. din aceasta a fost predată organului de cercetare penală drept contraprobă.
Se mai reţine că din convorbirile telefonice purtate între inculpata A.A.M., aflată în străinătate, şi O.A.M., apelat L., a rezultat cu claritate că inculpata a facilitat primirea de către O.A.M. a coletului şi că aceasta avea cunoştinţă de conţinutul lui.
În acest sens inculpata a insistat ca O.A.M. să ridice coletul de la oficiul poştal, subliniind repetat că în acest colet se află ceva foarte important, fapt ce rezultă din transcrierea convorbirii telefonice din 28 septembrie 2007.
A mai insistat ca O.A.M. să verifice imediat conţinutul coletului, dacă în interior se află o pătură sau un cearşaf, dacă au culoarea alb-cenuşiu, dacă materialul este tare la atingere, dacă este asemănătoare amidonului.
Pentru ajutorul primit inculpata i-a trimis minorului O.A.M. suma de 38,5 euro.
Instanţa fondului a respins apărările inculpatei potrivit cărora nu a cunoscut conţinutul coletului cu droguri şi că intervenţia ei în transportul şi ridicarea coletului ar fi fost doar rezultatul dorinţei de a o ajuta pe o oarecare E., prietenă cu expeditorul coletului, să-l primească.
Tribunalul a motivat că varianta expedierii unui colet cu obiecte fără valoare din G.F. pe o rută ocolitoare, respectiv prin România, cu cheltuieli suplimentare, este necredibilă, întrucât nu oferă o explicaţie rezonabilă.
Prin urmare, instanţa fondului a reţinut că faptele inculpatei realizează conţinutul infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Prima instanţă a reţinut că în rechizitoriu sunt descrise şi alte 2 fapte cu aceeaşi încadrare juridică, ce privesc expediţia unui alt colet, pe aceeaşi cale, care ajunsese deja în Olanda, stabilindu-se că minorul O.A.M. l-a ridicat de la Oficiul poştal şi l-a trimis apoi în Olanda cu martorul A.M.
S-a motivat că nu există date suficiente pentru a se concluziona că în acel colet s-ar fi aflat cocaină.
Prin urmare, cu privire la acel colet s-a dispus achitarea inculpatei pentru faptele reţinute în rechizitoriu.
Prin Decizia penală nr. 5 din 25 ianuarie 2010 s-au respins apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani şi al inculpatei A.A.M. şi s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava şi inculpata A.A.M., care nu a motivat recursul în termenul prev. de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
În recursul parchetului a fost criticată Decizia Curţii de Apel Suceava în ce priveşte achitarea inculpatei pentru infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în sensul că în mod greşit au fost interpretate probele administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti cu privire la faptele privind circulaţia prin România a primului colet. Tangenţial, se susţine în recurs că pedeapsa aplicată inculpatei este prea blândă.
S-a arătat că pe numele lui O.A.M. au fost trimise 2 colete poştale din G.F. şi că primul colet a fost trimis de martorul A.M. în Olanda, la sora sa, în data de 25 septembrie 2007, prin punctul de lucru din Botoşani al SC R.T. SRL Fălticeni.
S-a mai motivat că declaraţiile martorilor audiaţi cu privire la acest colet trebuie coroborate cu înregistrările convorbirilor telefonice purtate de inculpată cu martorul O.A.M.
În concluziile scrise intitulate „motive de recurs", depuse la dosarul cauzei după expirarea termenului prevăzut la art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., inculpata A.A.M. critică hotărârile pronunţate pentru greşita condamnare întrucât fapta ei nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii.
În esenţă, se motivează că inculpata s-a preocupat de circulaţia coletului prin România fără a cunoaşte că acel colet conţinea droguri.
S-a susţinut că nu există date suficiente, probe suficiente pentru a înfrânge prezumţia de nevinovăţie de care trebuie să se bucure inculpata.
În subsidiar, inculpata a apreciat că pedeapsa aplicată este prea severă, existând motive suficiente pentru a se pronunţa o hotărâre cu aplicarea dispoziţiilor referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În acest sens fiind starea precară a sănătăţii ei, faptul că este studentă, că la data săvârşirii faptei avea 19 ani şi că scopul pedepsei poate fi atins şi prin pronunţarea unei pedepse fără executare efectivă.
Motivele de casare invocate de inculpată, atât în concluziile scrise, cât şi în şedinţa publică din 21 mai 2010, fac parte din categoria acelora care pot fi luate în considerare şi din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., fiind prevăzute de alin. (1) pct. 18 şi 14 din articolul respectiv.
Recursurile parchetului şi inculpatei nu sunt fondate.
În ce priveşte recursul parchetului care critică hotărârile pronunţate pentru motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Curtea observă că în mod temeinic instanţa fondului a pronunţat o soluţie de achitare în ce priveşte primul colet.
Nu există o constatare expresă cu privire la conţinutul primului colet care a fost expediat în Olanda prin România.
Faptul că acest colet a urmat o cale comună cu cel de-al doilea colet cu privire la care s-au făcut analize de laborator, stabilindu-se felul, existenţa drogurilor în conţinutul său, nu este suficient pentru a concluziona referitor la vinovăţia inculpatei. În concluzie, dubiul profită inculpatei.
Aşa fiind, achitarea inculpatei este legală.
Pe de altă parte, în recursul procurorului se omite a se observa că în dispozitivul actului de sesizare al instanţei acţiunea penală a fost pusă în mişcare împotriva inculpatei doar pentru cele 2 infracţiuni pentru care, de altfel, a şi fost condamnată inculpata.
Nici recursul parchetului cu privire la pedeapsă nu este fondat.
În raport de criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de scopul pedepsei astfel cum este reglementat la art. 52 C. pen., pedeapsa aplicată este corect individualizată.
Împrejurările de natură a atenua răspunderea penală a inculpatei sunt dovedite în cauză, datele ce caracterizează persoana acesteia fiind de natură să atragă aplicarea dispoziţiilor referitoare la circumstanţele atenuante judiciare.
În ce priveşte recursul inculpatei, nici acesta nu este fondat.
Instanţa fondului şi instanţa de apel au reţinut o stare de fapt corespunzătoare probelor administrate, respectiv proces-verbal de control al coletului poştal (filele 54 –56, 170-174), raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 30 septembrie 2007 a I.G.P.R. - Laborator Central de Analize şi Profil al Drogurilor (filele 58-64), proces verbal de supraveghere operativă (filele 88-97), procese-verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate autorizat (filele 122-153, 406-426), proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit la 29 septembrie 2007, declaraţiile martorilor S.V., D.I., A.M.A., R.D., L.D., T.G., C.I.M., A.M., B.I., m.R., M.C., O.A.M.
Apărările inculpatei în sensul că nu a cunoscut conţinutul coletului cu droguri au fost analizate de instanţa fondului şi instanţa de apel şi au fost înlăturate printr-o interpretare rezonabilă a probelor.
Apărarea inculpatei în sensul că nu a cunoscut conţinutul coletului este înlăturată de datele ce rezultă din procesele-verbale de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice, de interesul manifest al inculpatei pentru ca pachetul cu droguri să ajungă la destinaţie prin intermediul persoanelor pe care le-a antrenat în circulaţia acestuia.
Atâta vreme cât inculpata nu a oferit date concrete despre prezumtiva sa prietenă E. este evident că invocarea acestui nume este o simplă încercare de a eluda răspunderea penală.
Nici critica inculpatei cu privire la individualizarea pedepsei nu este fondată.
Aşa cum s-a arătat, în cauză s-a dat o apreciere corectă datelor ce caracterizează persoana sa.
Pedepsele au fost reduse sub limita minimă prevăzută de lege.
Faţă de împrejurarea că inculpata a dat ajutor la traficarea unei cantităţi importante de cocaină, inclusiv peste graniţele României, faptele sale prezintă un pericol concret deosebit.
Or, simpla pronunţare a pedepsei fără executare nu ar fi de natură să realizeze scopul prevăzut la art. 52 C. pen., respectiv prevenirea altor infracţiuni şi reeducarea inculpatei.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile parchetului şi inculpatei, pe care o va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava şi de inculpata A.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 5 din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2150/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2354/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
