ICCJ. Decizia nr. 2380/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2380/2010
Dosar nr. 24/45/2010
Şedinţa publică din 16 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 28 din 9 martie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petenţii C.G. şi C.E. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 8 octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 296/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi a rezoluţiei din 7 decembrie 2009 a procurorului general, dată în Dosarul nr. 943/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
A obligat petiţionarii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 1 aprilie 2008 numitul C.G. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de funcţionarii din cadrul Primăriei Iaşi - Serviciul de Arhitectură şi Urbanism, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, neglijenţă în serviciu şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor pentru a se stabili în ce condiţii a fost emis certificatul de urbanism din 17 mai 2006, în baza căruia numita T.M.L., administrator al SC A. SRL a demolat o locuinţă aparţinând părţii vătămate, situată pe un teren din Iaşi, B-dul P., în locul căreia a edificat o altă construcţie, în folosul SC A. SRL, persoana vătămată precizând că cererea în baza căreia a fost eliberat certificatul de urbanism, deşi este formulată în numele său, nu îi aparţine şi nu a semnat-o.
Ulterior, prin apărătorul ales, persoana vătămată a solicitat extinderea cercetărilor şi cu privire la alte fapte.
Prin referatul întocmit la data de 06 februarie 2009 de Serviciul de Investigare a Fraudelor al I.P.J. Iaşi s-a propus neînceperea urmăririi penale în cauză.
În urma verificărilor efectuate au rezultat următoarele aspecte:
Conform certificatului de moştenitor din 24 mai 2002 soţii C.G. şi E. au dobândit în proprietate (printre alte bunuri) de la defunctul S.T. o casă de locuit situată în Iaşi (intravilan), b-dul I.P. - actualmente b-dul P., şi terenul aferent, în suprafaţă de 4003 mp.
Terenul a fost închiriat de SC ";A."; SRL pe o perioadă de 5 ani, contractul de locaţiune fiind încheiat la data de 01 septembrie 2003 între soţii C. şi numita T.M.L., în calitate de asociat unic al societăţii.
Ulterior numita C.E. s-a asociat cu numita T.M.L., înfiinţând la data de 06 martie 2006 SC ";M.A.S."; SRL Iaşi, sus-numitele fiind totodată şi administratori ai societăţii. Sediul societăţii a fost stabilit în imobilul situat în B-dul P., la data de 06 martie 2006 fiind încheiat şi un contract de comodat între soţii C. şi SC ";M.A.S."; SRL Iaşi, cei doi cedând societăţii, cu titlu gratuit, folosinţa imobilului din b-dul P., pe o perioadă nedeterminată.
La data de 23 mai 2006 între soţii C. şi SC ";M.A.S."; SRL Iaşi s-a încheiat un contract de asociere în participaţiune, terenul din B-dul P., fiind adus cu titlu de aport social de soţii C.
Ulterior, intervenind neînţelegeri între asociaţi, soţii C. au solicitat rezilierea contractului de asociere în participaţiune, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 8558/99/2007 al Tribunalului Iaşi.
1) Referitor la modul în care a fost obţinut certificatul de urbanism din 17 mai 2006 s-au stabilit următoarele:
- cererea prin care se solicită eliberarea certificatului de urbanism a fost înregistrată la Primăria Iaşi la data de 30 martie 2006, fiind repartizată spre soluţionare numitului P.D., consilier în cadrul Serviciului de Arhitectură şi Urbanism.
- prin adresa din 3 aprilie 2006 a Serviciului de Arhitectură şi Urbanism, expediată la adresa de domiciliu a soţilor C. s-a solicitat completarea documentaţiei cu un plan de încadrare în zonă, din care să reiasă unde este amplasată parcela unde se doreşte edificarea unei construcţii, actul solicitat fiind depus, conform declaraţiei numitului P.D., care ulterior a întocmit certificatul de urbanism din 17 mai 2006, l-a trimis la semnat, apoi la serviciul de registratură, pentru a fi ridicat de solicitant.
Întrucât numitul C.G. a arătat că nici el şi nici soţia nu au solicitat eliberarea certificatului de urbanism, în cauză s-a efectuat o constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică pentru a se stabili cine a completat formularul tip al cererii pentru eliberarea certificatului.
În raportul din 05 ianuarie 2009 al Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Iaşi s-a concluzionat că scrisul cu care a fost completată cererea şi semnătura din finalul acesteia nu au fost executate nici de C.G. şi nici de C.E., dar nici de T.M.L.
S-au făcut demersuri la Primăria Municipiului Iaşi, în vederea identificării persoanei care a depus cererea de eliberare a certificatului de urbanism/care a ridicat acest certificat, din adresa din 18 septembrie 2008 rezultând că aceasta nu poate fi identificată, neexistând evidenţe în acest sens.
Având în vedere faptul că la cerere au fost anexate documente care nu puteau fi decât în posesia soţilor C. (certificat de moştenitor, titlu de proprietate, fişa corpului de proprietate, plan de încadrare în zonă) şi mai ales faptul că s-a completat documentaţia potrivit solicitării formulate prin adresa din 03 aprilie 2006, apreciază că cererea nu putea fi formulată decât cu acordul titularilor dreptului de proprietate, neexistând niciun indiciu că ar fi fost formulată cu rea-credinţă de către numita T.M.L. sau de o terţă persoană la instigarea acesteia.
Numita T.M.L. a declarat că acordul soţilor C. de a se edifica o construcţie pe terenul din Bd. P. a existat înainte de a înfiinţa SC ";M.A.S."; SRL Iaşi, iar în acest scop C.G. a şi făcut demersurile pentru obţinerea certificatului de urbanism, în final înmânându-i o copie a acestui act.
Sus-numita a mai precizat şi faptul că în vederea edificării construcţiei a apelat la serviciile unei firme specializate în arhitectură, care a solicitat şi obţinut în numele SC ";M.A.S."; SRL Iaşi certificatul de urbanism din 26 martie 2007. Construcţia nu s-a mai ridicat din lipsă de fonduri, iar ulterior soţii C. au solicitat în instanţă fonduri, iar ulterior soţii C. au solicitat în instanţă rezilierea contractului de asociere în participaţiune.
T.M.L. a declarat că nu a efectuat nicio acţiune de demolare a clădirii existente pe terenul din Bd. P., clădirea autodemolându-se ca urmare a vechimii sale. În certificatul de moştenitor se menţionează că imobilul a fost construit în anul 1951, astfel că este posibil ca acesta să fie deteriorat până la autodemolare din cauza vechimii.
2) Numitul C.G. a precizat şi faptul că în cartea funciară a imobilului său s-a notat contractul de asociere în participaţiune prin intermediul Biroului Notarului Public M.Ş., deşi el nu a formulat o astfel de solicitare. Din verificări a rezultat că numita T.M.L. a încheiat un contract de asistenţă juridică (nr. X din 30 aprilie 2007) cu avocata I.I., în vederea notării în cartea funciară a contractului de asociere în participaţiune, contractul fiind încheiat de T.M.L. în calitate de reprezentant al SC ";M.A.S."; SRL Iaşi. Avocata nu a făcut personal demersurile la O.C.P.I. Iaşi, ci prin intermediul Biroului Notarului Public M.Ş., respectiv prin delegatul biroului notarial, T.M., în cerere consemnându-se din eroare că notarea contractului ar fi solicitată de titularii dreptului de proprietate şi nu de SC ";M.A.S."; SRL Iaşi.
3) Mai arată persoana vătămată că şi contractul de folosinţă agricolă din 06 iunie 2006 încheiat între Consiliul Local Iaşi şi SC ";M.A.S."; SRL Iaşi ar fi fals, deoarece, deşi soţia sa figurează ca şi reprezentant al societăţii, semnătura şi seria actului de identitate nu sunt ale sale, ea neîncheind în realitate acest contract.
Prin rezoluţia procurorului din 8 octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 296/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-au dispus următoarele:
Neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii:
- T.M.L. sub aspectul comiterii infracţiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. şi instigare la uz de fals prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. întrucât faptele nu există, respectiv sub aspectul comiterii infracţiunilor de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală;
- P.D. sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) întrucât fapta nu există;
- T.M. şi I.I. sub aspectul comiterii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. întrucât sub aspectul laturii subiective nu este întrunit conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni.
Pentru a se pronunţa astfel, procurorul a apreciat următoarele:
Din verificări a rezultat faptul că semnătura şi seria actului de identitate de pe contractul de folosinţă agricolă aparţin numitei T.M.L., persoană care avea dreptul de a reprezenta SC ";M.A.S."; SRL Iaşi.
Dat fiind faptul că numita T.M.L. are calitatea de administrator şi asociat al SC ";M.A.S."; SRL Iaşi, aceasta avea atribuţii de a face demersuri pentru organizarea activităţii societăţii, ce includ şi cele referitoare la amenajarea unor spaţii necesare desfăşurării activităţii societăţii, aşa cum a fost stabilită aceasta prin contractul de asociere sau pentru încheierea unor contracte în numele societăţii.
Neînţelegerile asociaţilor în ceea ce priveşte construirea unui spaţiu pe terenul adus ca aport social privesc derularea activităţii SC ";M.A.S."; SRL Iaşi nu au relevanţă penală, putând fi soluţionate prin intermediul instanţei de judecată.
Totodată, numitul C.G. poate formula o acţiune civilă şi pentru nerespectarea clauzelor contractului de comodat, în clauzele contractuale fiind stipulată obligaţia comodatarului de a menţine spaţiile folosite cu titlu gratuit în starea în care se aflau în momentul închirierii, cât şi obligaţia de a nu li se aduce modificări decât cu acordul scris al comodantului, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în ceea ce priveşte infracţiunea de ";distrugere"; prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. Totodată, din memoriul depus de persoana vătămată la dosar, datat pe 10 iunie 2008 rezultă că aceasta avea cunoştinţă de demolarea imobilului încă din anul 2007, când a şi solicitat rezilierea contractului de asociere în participaţiune, iar plângerea penală a fost formulată după împlinirea termenului de 2 luni prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. pen.
De observat că, potrivit Legii nr. 50/1991, demolarea unei construcţii fără autorizaţie nu constituie infracţiune, decât în cazul monumentelor istorice (prin interpretarea per a contrario a art. 24).
Rezoluţia procurorului din 8 octombrie 2009 a fost comunicată petentului C.G. la data de 19 octombrie 2009 (Dosar nr. 296/P/2009).
Împotriva acestei rezoluţii, petentul C.G. a formulat plângere la procurorul general la data de 11 noiembrie 2009, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi la data de 13 noiembrie 2009, astfel cum rezultă din actele de la dosarul cauzei, comunicate la cererea instanţei de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispuse în temeiul prevederilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a), b) şi d) C. proc. pen. a fost confirmată de Procurorul General adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi prin Rezoluţia nr. 943/II/2/2009 din 7 decembrie 2009.
Împotriva soluţiei dispusă de procuror petiţionarii C.G. şi C.E. au formulat plângere la instanţa competentă, respectiv Curtea de Apel Iaşi, care a dispus respingerea plângerii, ca tardivă.
Împotriva sentinţei de fond au declarat recurs petiţionarii C.G. şi C.E., solicitând admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate în scris şi, în consecinţă, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea plângerii şi trimiterea cauzei pentru efectuarea de cercetări penale faţă de intimaţi.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând sentinţa recurată în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen. şi art. 2781 C. proc. pen. constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării, de către procuror, a modului de rezolvare potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Procedura instituită prin dispoziţiile evocate anterior permit persoanelor vătămate să formuleze plângere la instanţa competentă pentru a se verifica legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate.
Art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. instituie un termen de decădere în care persoana nemulţumită de soluţia procurorului se poate adresa cu plângere instanţei.
Potrivit dispoziţiilor legale evocate anterior, în situaţia în care procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel nu soluţionează plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 277 C. proc. pen., termenul de 20 de zile curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
În cauza de faţă, Înalta Curte constată că petenţii C.G. şi C.E. au formulat plângerea la instanţă la data de 12 ianuarie 2010.
Or, în condiţiile în care petenţii au formulat plângere la procurorul general la data de 11 noiembrie 2009 (înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi la 13 noiembrie 2009), soluţionată prin rezoluţia de respingere din 7 decembrie 2009, reiese că petenţii nu au respectat termenul în care trebuiau să introducă plângerea la instanţă, situându-se în afara acestuia, ceea ce a condus, în mod corect, la soluţia de respingere a plângerii, ca tardivă, de către instanţa de fond.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că atât sentinţa atacată, cât şi rezoluţia procurorului sunt în afara oricărei critici.
Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii C.G. şi C.E. împotriva Sentinţei penale nr. 28 din 9 martie 2010 a Curţii de Apel Iaşi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii petiţionari la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii C.G. şi C.E. împotriva Sentinţei penale nr. 28 din 9 martie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2378/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3077/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
