ICCJ. Decizia nr. 2372/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2372/2010
Dosar nr. 38167/3/2009
Şedinţa publică din 16 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1100 din 8 decembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul C.G. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe timp de 3 ani, precum şi pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) şi art. 80 C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul C.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului C.G.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia de la 02 septembrie 2009 la zi.
În baza dispoziţiilor art. 17 şi 18 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantităţii de 0,46 grame heroină, precum şi a 27 comprimate metadonă rămase în urma analizelor de laborator şi depuse la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada din 21 septembrie 2009, în vederea distrugerii cu păstrarea de contraprobe.
A dispus confiscarea balanţei metalice depusă la D.G.P.M.B. - S.C.J.S.E.O. cu dovada din 23 septembrie 2009.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpaţi la plata sumei de 1200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Prin aceeaşi hotărâre judecătorească a fost condamnat şi inculpatul Ş.C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 2 septembrie 2009, prin intermediul lui Ş.C., inculpatul C.G. a vândut martorului denunţător G.M. două doze de heroină (0,58 grame) cu suma de 200 RON şi a deţinut cantitatea de 37 comprimate metadonă în vederea consumului propriu, fără drept.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, proces-verbal de înscriere a bancnotelor, proces-verbal de percheziţie, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorilor B.I. şi G.M., declaraţiile inculpaţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.G., solicitând reducerea pedepsei aplicate, apreciind-o ca fiind prea mare în raport de fapta comisă, având în vedere circumstanţele personale, atitudinea de recunoaştere şi regret a faptei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 67/A din 22 martie 2010, a respins ca nefondat apelul inculpatului, menţinând starea sa de arest preventiv şi deducând prevenţia la zi.
În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând reducerea pedepsei şi executarea acesteia la locul de muncă.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Instanţa a procedat la stabilirea şi aplicarea pedepsei în conformitate cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi urmărind realizarea scopului preventiv-educativ al acesteia, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen.
Instanţa a examinat gradul de pericol social concret al faptelor, conduita avută de inculpat anterior săvârşirii acestora, conduita sa procesuală; toate datele şi împrejurările favorabile acestuia au fost puse în evidenţă şi s-au constituit în circumstanţe atenuante valorificate prin reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului C.G. a fost just individualizată, fiind necesară şi suficientă reeducării sociale a acestuia.
Inculpatul are statut de recidivist, fiind condamnat prin Sentinţa penală nr. 457 din 20 aprilie 2001 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
Inculpatul a suferit alte patru condamnări în perioada 1996 - 1997 pentru săvârşirea de infracţiuni de furt calificat, cu pedepse cuprinse între 1 - 3 ani închisoare.
În aceste împrejurări, Înalta Curte constată că în cauză nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului şi nici modificarea modalităţii de executare, dată fiind predispoziţia acestuia la perseverenţa într-o conduită antisocială.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului C.G.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce perioada reţinerii şi arestării preventive de la 2 septembrie 2009 la zi din durata pedepsei aplicate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 67 din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 septembrie 2009 la 16 iunie 2010.
Obligă recurentul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 3027/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3053/2010. Penal → |
|---|
