ICCJ. Decizia nr. 2562/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.2562/2010

Dosar nr.11127/2/2009

Şedinţa publică din 28 iunie 2010

Asupra recursului penal de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 17 din 20 ianuarie 2010 a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta C.E. împotriva rezoluţiei adoptată la 5 octombrie 2009 în Dosarul nr. 700/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi confirmată prin rezoluţia din 12 noiembrie 2009 a procurorului general al aceluiaşi Parchet.

A obligat-o pe petentă să plătească 200 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel a reţinut şi motivat că la 23 noiembrie 2009 prin plângerea adresată judecătorului, petenta a cerut în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, iar în subsidiar, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., reţinerea cauzei pentru judecare sub aspectul comiterii infracţiunilor de înşelăciune, participaţie improprie la fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, fapte prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 31 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen. - de către avocatul S.P. şi a infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. de către avocatul B.O.

În motivarea plângerii petenta a arătat că la data de 11 februarie 2008 a formulat şi depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 (care şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti), o plângere penală împotriva numiţilor S.P. şi B.O., avocaţi în cadrul Baroului Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 215, art. 288 şi 291 C. pen., respectiv art. 288 C. pen.

Petenta a arătat pe larg că făptuitorul a completat în fals contractul de asistenţă juridică din 2 iulie 2007, pe care ea l-a semnat la acea dată în alb, înscriind ulterior, în lipsa şi fără ştiinţa ei, la rubrica „onorariu", suma de 450.000 euro plus TVA.

Numitul S.P. a profitat astfel de relaţia strânsă pe care o avea cu petenta (erau de 3 ani concubini şi urmau să se căsătorească), cu intenţia vădită de a o escroca.

Procesul respectiv avea ca obiect partajul dintre petentă şi fostul ei soţ, al unui apartament situat în Buzău, a cărui valoare de piaţă nu putea depăşi, la nivelul anului 2007, suma de 70-80.000 euro, astfel încât petentei îi putea reveni ca sultă jumătate din această sumă. Ea a mai arătat că niciodată nu a discutat cu numitul S. despre stabilirea unui onorariu, fiind convinsă că prestaţia avocaţială a acestuia va fi cu titlu gratuit.

La câteva luni după semnarea contractului de asistenţă juridică, relaţiile dintre părţi s-au deteriorat definitiv.

Ulterior S.P. a început urmărirea silită împotriva petentei, asupra unor bunuri imobile ale acesteia, în contul creanţei stabilite în condiţiile de totală nelegalitate expuse.

Petenta a mai susţinut că făptuitorul a indus-o şi menţinut-o în eroare atât la data de 2 iulie 2007, cât şi ulterior, în privinţa onorariului şi a prestaţiei profesionale. În privinţa completării contractului, aceasta a fost făcută de numita B.O., avocat - colaborator în cadrul SCA S. la indicaţiile numitului S.P.

În pofida evidentelor dovezi de vinovăţie - a mai arătat petenta - a contradicţiilor şi inadvertenţelor existente în aşa-zisele apărări ale făptuitorilor, Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

A fost ataşat dosarul de urmărire penală iar părţile au depus, în dovedirea şi combaterea plângerii, un mare număr de înscrisuri (hotărâri judecătoreşti, acte de stare civilă, copii ale unor declaraţii judiciare şi extrajudiciare).

Verificând rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Curtea a motivat următoarele:

Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 5 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost confirmată prin rezoluţia din 12 noiembrie 2009 a procurorului general al aceluiaşi Parchet, care a reţinut şi susţine că există un dubiu major în favoarea numiţilor S.P. şi B.O., neexistând elemente care să contureze săvârşirea infracţiunilor reclamate de petentă.

Această concluzie este corectă, a reţinut Curtea.

Astfel, în cauză a fost administrat întreg materialul probator relevant: părţile au fost audiate şi chiar confruntate, au avut libertatea deplină de a depune la dosarul cauzei înscrisuri. În condiţiile în care petenta recunoaşte că a semnat contractul de asistenţă juridică, dar susţine că în alb, el fiind completat ulterior, o expertiză grafică nu ar avea obiect.

Practic, afirmaţiile petentei nu se coroborează cu nici un mijloc de probă şi nu sunt confirmate nici măcar prin prezumţii. În consecinţă, organele de urmărire penală au concluzionat în mod corect că trebuie să se dea eficienţă regulii „in dubio pro reo" ca element al prezumţiei de nevinovăţie.

Nici susţinerile petentei privind caracterul exorbitant al sumei trecute ca onorariu nu se confirmă, întrucât în perioada respectivă avocatul S.P. i-a acordat acesteia asistenţă juridică în mai multe procese, unele dintre ele referindu-se la valori patrimoniale importante.

Aşa fiind, cum probatoriile administrate sunt complete iar din ele nu rezultă săvârşirea vreunor infracţiuni, plângerea formulată de petentă urmează a fi respinsă ca nefondată.

Împotriva sentinţei a declarat recurs petenta C.E. care a criticat-o ca fiind nelegală şi netemeinică, susţinând în esenţă că:

- în mod greşit instanţa de fond a constatat că în cauză a fost administrat întreg materialul probator relevant. Astfel a solicitat de la început organului de urmărire penală administrarea unei expertize având ca obiect constatarea faptului că întreg contractul de asistenţă juridică a fost completat, cu excepţia semnăturii petentei, de către aceeaşi persoană folosind acelaşi instrument de scris.

Sub pretextul imposibilităţii de administrare a unei astfel de expertize organul de urmărire penală a respins cererea.

Administrarea expertizei era cu atât mai necesară având în vedere contradicţiile din declaraţiile date de cei doi făptuitori în Dosarul nr. 3012/44/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Buftea;

- greşit instanţa a motivat că din moment ce însăşi petenta recunoaşte că a semnat în alb contractul, se susţine că acesta a fost completat ulterior, o expertiză grafică nu ar avea obiect. Expertiza trebuia să lămurească tocmai contrariul a ceea ce a susţinut făptuitorul, că ea a semnat contractul după completarea lui - ori dacă era completat la 2007 data semnării cum era posibil să conţină numere ale unor cauze din viitor, care au fost înregistrate la instanţa din Buzău - începând cu 16 iulie 2007.

Era imposibil ca la 2 iulie 2007 contractul de asistenţă juridică să fi fost completat cu Dosare având numărul 8440/1/2007 al I.C.C.J. - Secţia comercială sau 7939/1/2000 al I.C.C.J. - Secţia civilă - dosare formate la 26 septembrie şi respectiv 10 septembrie ca urmare a unor cereri de strămutare a cauzelor de la Judecătoria Buzău.

Potrivit declaraţiei existente în întâmpinarea depusă în Dosarul nr. 1751/299/2008 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, făptuitorul a cunoscut prea bine că petenta are încă sursa de venit din chiria obţinută de pe apartamentul din sectorul 1, Bucureşti încheiat din aprilie 2006 Ambasadei Japoniei, iar cea mai mare parte din chirie la rândul ei o folosea pentru a plăti chiria apartamentului unde s-a mutat după despărţirea de făptuitor în anul 2007.

Făptuitorul a menţionat în întâmpinare că „prietenia a durat până la începutul lunii mai 2007 şi în septembrie 2007, când contestatoarea s-a mutat într-un apartament pe care şi l-a închiriat singură la adresa din Bucureşti, sector 1, fapt cunoscut de toţi prietenii noştri". A mai arătat că în timpul relaţiei de prietenie cu petenta, aceasta a dorit să deschidă proces împotriva fostului soţ să-şi recupereze fostele bunuri comune, însă el s-a opus în mai multe rânduri din motive de moralitate părându-i-se incorect că societatea sa de avocatură să o reprezinte în faţa fostului soţ.

Făptuitorul arată în continuare în întâmpinare că pe lângă motive de moralitate a refuzat şi din motive obiective anume că fostul soţ făcuse în aşa fel ca în timpul căsătoriei să nu achiziţioneze decât un apartament pe numele lor comun, orice altă afacere desfăşurată în timpul căsătoriei făcându-se în numele tatălui său, sau a altor persoane şi că deşi i-a comunicat acest lucru petenta a refuzat să-l asculte.

Este evident, susţine recurenta petentă faptul că P.S. ştia încă înainte de 2 iulie 2007 că masa partajabilă în dosarul în care urma să o reprezinte este formată dintr-un apartament, fapt pe care i l-a comunicat în nenumărate rânduri făptuitorului, existenţa altor pretinse bunuri fiind doar o invenţie a lui menită să justifice în vreun fel onorariul pe care el l-a stabilit, pentru a realiza planul de fraudare a petentei.

Recurenta susţine că făptuitorul a acţionat fraudulos şi acest lucru rezultă din:

- neînmânarea unui exemplar din contract decât la data de 9 ianuarie 2008;

- a prezentat judecătorului atât originalul cât şi copia pentru a fi investit cu formulă executorie, aşa cum rezultă din încheierea pronunţată în Cameră de consiliu la Judecătoria Sector 1 Bucureşti;

- deşi cunoştea că locuieşte într-un apartament închiriat în C.D., făptuitorul a trimis factura pentru plata sumei de 200.000 euro prin poştă (potrivit spuselor făptuitorului, la adresa casei, închiriată Ambasadei Japoniei. Mai mult reaua credinţă rezultă din aceea că voit făptuitorul a trimis factura la acea adresă cunoscând că, cei doi diplomaţi sunt plecaţi începând cu luna noiembrie şi lipsesc până în ianuarie în fiecare an. A procedat în acest fel pentru a ascunde valoarea onorariului şi pentru a avea posibilitatea în acest timp noiembrie-ianuarie să pună contractul în executare.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a înscrisurilor depuse de părţi Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis.

Din conţinutul şi motivarea rezoluţiei din 5 octombrie 2009 dată în Dosar nr. 700/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rezultă că C.E. a sesizat procurorul cu motivarea că făptuitorul S.P. a completat în fals contractul de asistenţă juridică din 2 iulie 2007, trecând, după ce a semnat şi în lipsa sa, la capitolul onorariu, ca obligaţie de plată suma de 450.000 euro, fără să negocieze onorariul, fără să o anunţe de intenţia sa, inducând-o în eroare la momentul semnării că va trece un onorariu rezonabil în raport cu valoarea litigiului şi a efortului depus. După cum rezultă din plângerea formulată pe fundalul relaţiei de deplină încredere şi convieţuire (urmând a se căsători) cu numitul S.P., la data de 2 iulie 2010, persoana vătămată a acceptat să semneze în alb contractul de asistenţă juridică cu S.C.A. S. în baza căruia urma să fie asistată şi reprezentată într-un litigiu, în contradictoriu cu fostul soţ, având obiect partajarea bunurilor comune.

La 8 mai 2008 persoana vătămată a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector I Bucureşti o completare indicând o serie de elemente care să probeze falsul.

Se arată că o completare similară a fost depusă şi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 28 mai 2008 şi că la 30 iulie 2008, Judecătoria Buftea, prin încheierea din aceeaşi dată pronunţată în Dosarul nr. 3012/94/2008 a dispus suspendarea judecării cauzei privind contestaţia la executare formulată de petenta C.E. în contradictoriu cu S.C.A. S. şi înaintarea exemplarului original al contractului de asistenţă juridică din 2 iulie 2007 şi a altor înscrisuri la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea în vederea efectuării de cercetări ca urmare a înscrierii în fals de către contestatoare.

După ce este prezentată poziţia făptuitorilor S.P. şi B.O. şi faptul că părţile şi-au menţinut poziţia şi cu ocazia confruntării efectuată la 25 martie 2009, dat fiind aspectele total contradictorii rezultate din declaraţiile contractanţilor procurorul a reaudiat-o pe B.O. la 15 septembrie 2009.

Martora a declarat că nu poate preciza dacă data menţionată este exact data la care acesta a fost completat; nu îşi aduce aminte dacă a făcut adăugiri la clauzele contractuale, nu îşi aduce aminte dacă la data completării contractului acesta era semnat, onorariul stipulat se încadrează în practica de onorariu a societăţii, nu a purtat nici o discuţie cu C.E. legat de clauzele contractuale, inclusiv onorariu.

Aşa fiind, a motivat magistratul procuror, se constată că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare faţă de B.O. sub aspectul comiterii infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. proc. pen. întrucât din materialul probator a rezultat că fapta sesizată nu există.

În continuare s-a motivat că de asemenea urmează să se dispună neînceperea urmăririi penale faţă de numitul S.P. deoarece din actele premergătoare a reieşit că aspectele sesizate nu se confirmă. Astfel declaraţiile persoanei vătămate nu se coroborează cu alte mijloace de probă, nefiind de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie instituită în beneficiul făptuitorului. Pe de altă parte se apreciază că materialul probator este epuizat, dispunerea şi efectuarea unei expertize grafice sau a documentelor nefiind utilă prin modalitatea de completare a înscrisului.

Aceeaşi motivare a fost preluată, mult mai sărac în motivare şi de instanţa de judecată „În condiţiile în care petenta recunoaşte că a semnat contractul de asistenţă juridică, dar susţine că în alb, el fiind completat ulterior, o expertiză grafică nu ar avea obiect.

Instanţa concluzionează că „nici susţinerile petentei cu privire la caracterul exorbitant al sumei trecute ca onorariu nu se confirma", întrucât în perioada respectivă avocatul S.P. i-a acordat acesteia asistenţa juridică în mai multe procese, unele referindu-se la valori patrimoniale importante.

Din cele de mai sus se constată că practic nu a fost cercetată plângerea formulată de petentă care s-a plâns că făptuitorul S.P. a completat în fals contractul de asistenţă juridică pentru a încasa un onorariu de 450.000 lei pentru o cauză de partaj de bunuri comune ce nu depăşeşte 100.000 euro.

Motivarea din cuprinsul ordonanţei în sensul că efectuarea unei expertize nu este utilă prin modalitatea de completare a înscrisului nu este argumentată, tot astfel şi motivarea din sentinţă că din moment ce petenta recunoaşte că a semnat contractul în alb şi susţine că el a fost completat ulterior, o expertiză nu este utilă, este greşit. Făptuitorul a susţinut că la momentul semnării de către petentă contractul era completat mai puţin rubrica privind obiectul contractului. Tocmai faptul că spre deosebire de petentă care a susţinut că a semnat contractul în alb, făptuitorul a susţinut că dimpotrivă contractul a fost completat mai puţin la rubrica „obiectul contractului" care urma să fie completată pe măsura înregistrării cauzelor la instanţe, procurorul trebuia să dispună efectuarea expertizei grafice.

Acest lucru se impune a fi făcut şi în condiţiile în care Judecătoria Buftea a suspendat judecarea contestaţiei la executare şi a trimis contractul în vederea efectuării de cercetări ca urmare a faptului că partea s-a înscris în fals.

Înalta Curte reţinând că hotărârea pronunţată, care prin câteva motivări din rezoluţie nu a răspuns la criticile aduse rezoluţiei prin plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen. şi că procurorul nu a efectuat o cercetare completă, soluţia de neîncepere a urmăririi penale fiind netemeinică urmează să admită recursul şi să caseze sentinţa conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

Procedând la rejudecarea cauzei, având în vedere dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., va admite plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. 700 din 5 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, va desfiinţa rezoluţia şi cauza va fi trimisă la procuror în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor reclamate ca fiind săvârşite de făptuitor.

- în cauză se va dispune efectuarea unei expertize grafice a scrisului din contractul de asistenţă judiciară incriminat. Printre obiectivele expertizei se va cere expertului să răspundă la următoarele întrebări;

- dacă contractul de asistenţă juridică din 2 iulie 2010 este completat de una şi aceeaşi persoană la toate rubricile, mai puţin la rubricile semnături;

- în caz afirmativ, dacă scriitura aflată pe contract a fost executată cu un singur instrument de scris sau cu instrumente diferite;

- în cazul în care scrisul a fost executat cu instrumente de scris diferite să fie indicate punctual locurile scrise cu acelaşi instrument şi locurile scrise (completate) cu alt instrument de scris.

Având în vedere contradicţiile din declaraţiile făptuitorului ca şi cele din plângere şi arătările (completările) formulate de petentă se impune reaudierea petentei şi făptuitorilor şi elucidarea raporturilor dintre părţi, mai ales sub aspectul rezilierii contractului şi apoi a punerii în executare a plăţii sumei de 200.000 euro + TVA - prima rată din contract.

Aceste verificări şi clarificări se impun a fi făcute având în vedere întâmpinarea depusă de S.P. în Dosarul nr. 1750/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la termenul din 22 februarie 2008 (filele 152-166 vol.I dosar urmărire penală) în raport de care:

- se va cere făptuitorului să explice de ce în aceeaşi zi când a emis factura pentru plata primei rate, fără să primească un refuz de plată şi fără trecerea unui timp a reziliat contractul de asistenţă juridică;

- să explice de ce, în condiţiile în care în procesele civile avute cu petenta prin întâmpinări a susţinut că „prietenia a durat până la începutul lunii iunie 2007 şi nu septembrie 2007, când contestatoarea a plecat din locuinţa în care stăteau împreună şi s-a mutat într-un apartament pe care l-a închiriat singură la adresa din Bucureşti, sector 1 - „fapt cunoscut de toţi prietenii noştri" - am citat din completarea la întâmpinare depusă de făptuitor în alt Dosar nr. 30/2/94/2008 de data aceasta pe rolul Judecătoriei Buftea - a expediat factura prin curier la o adresă unde ştia că petenta nu locuieşte de mai multă vreme (act C.E. din 5 noiembrie 2007 fila 170 vol.II);

-să se facă verificări la imobil şi chiar să fie audiaţi chiriaşii pentru a se stabili dacă copia contractului şi factura sau mai precis - o corespondenţă purtând data luna noiembrie 2007 a fost predată petentei în luna ianuarie 2008 atunci când martorii chiriaşi s-au reîntors din Japonia;

- având în vedere susţinerile făcute în scris de făptuitor care în cadrul contestaţiei la executare îşi motivează imposibilitatea de a renunţa la executare pentru că reclamanta „nu a muncit nici o zi în cei 3 ani de convieţuire, nu lucrează şi trăieşte din credite obţinute prin ipotecarea imobilelor cumpărate, primul credit ipotecar fiind făcut în luna ianuarie 2008 la B.C.R., să justifice făptuitorul de ce ţinând seama de relaţiile de amiciţie („concubinaj") a stabilit un onorariu de 450.000 euro când obiectul procesului partaj îl reprezentau un apartament modest în Buzău şi nişte eventuale acţiuni care având în vedere dividendele ridicate de fostul socru al petentei în cel mai bun caz ar valora circa 2 milioane lei adică echivalentul a 500.000 euro;

- în condiţiile în care prestaţia efectivă a constat în redactarea a două acţiuni şi trei cereri de strămutare şi cum nu s-a finalizat nici un proces, iar petenta nu a manifestat nemulţumiri faţă de prestaţia apărătorilor, cum este posibil ca rezilierea contractului unilateral la 5 noiembrie 2007, în condiţia nerealizării obiectului contractului, a emis o factură pentru plata unor servicii în valoare de 200.000 euro + TVA;

- aceleaşi relaţii de amiciţie impun a se face verificări şi sub aspectul onorariilor practicate de făptuitor în alte cauze asemănătoare. Astfel, făptuitorul a depus la parchet dovezile de impunere anuală pentru anii 2006 şi 2007.

Rezultă din acestea că în anul 2006 a realizat un venit anual impozabil de 1379935 lei, iar în anul 2007 un venit anual impozabil de 1384690 lei (RON) (filele 175-176 vol.II).

În condiţiile în care venitul pentru un an întreg de activitate avocaţială se reducea la suma de circa 450-500 mii euro - este de lămurit motivul pentru care într-o cauză, cum este cea din speţă, în care partea asistată, urma să devină soţia făptuitorului, lucru care nu s-a mai întâmplat, s-a stabilit un onorariu greu de întâlnit şi la case de avocatură din străinătate, 450.000 euro + TVA - peste 500.000 euro pentru un proces de partaj.

Înalta Curte consideră că numai după efectuarea expertizei şi a verificărilor mai sus arătate procurorul va fi în măsură să pronunţe o soluţie legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de petiţionara C.E. împotriva sentinţei penale nr. 17 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

Admite plângerea formulată de petiţionara C.E. împotriva rezoluţiei din 5 octombrie 2009 dată în Dosarul nr. 700/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pe care o desfiinţează şi trimite cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 iunie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2562/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs