ICCJ. Decizia nr. 2634/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2634/2010
Dosar nr. 5682/12010
Şedinţa publică din 1 iulie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin încheierea de şedinţă din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 5542/3/2009 s-a dispus în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest preventiv a apelantului intimat inculpat Z.S.
Cu drept de recurs în termen de 24 ore de la pronunţare pentru procuror, iar de la comunicare pentru apelantul intimat inculpat Z.S.
Pe fondul apelului a amânat cauza şi a acordat termen de judecată la data de 4 august 2010 pentru reaudierea inculpaţilor, părţii vătămate şi a martorilor M.I., Z.T. şi N.M.
Apelantul intimat inculpat Z.S. a fost citatat la locul de prevenţie.
A pus în vedere apelantului intimat inculpat Z.Y. să se prezinte în vederea audierii.
A pus în vedere apărătorului ales al inculpaţilor să indice numele celor 3 persoane a căror audiere ca martori cu privire la evenimentele desfăşurate anterior incidentului o solicitat-o prin motivele de apel.
Intimata parte vătămată a fost citată cu menţiunea de a se prezenta în vederea audierii .
Au fost citaţi martorii M.I., Z.T. şi N.M.
A pus în vedere apărătorului ales al inculpaţilor să formuleze în scris proba privind efectuare unei adrese către Comisia Superioară de expertiză medico legală (ce acte propune să fie avute în vedere şi cu privire la ce aspect solicită să se pronunţe comisia).
S-a reţinut că asupra stării de arest preventiv a apelantului intimat - inculpat Z.S.
Prin rechizitoriul nr. 2323/P/2008 din 12 februarie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpaţii Z.S. şi Z.Y. au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 -175 lit. i) C. pen., iar, prin sentinţa penală nr. 11/OF din data de 12 februarie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus condamnarea acestora, pentru comiterea respectivelor infracţiuni la pedeapsa închisorii astfel:
- inculpatul Z.S., la pedeapsa de 5 ani închisoare; şi
- inculpatul Z.Y. la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului Z.S.
Curtea apreciază că temeiurile iniţiale avute în vedere la luarea măsurii de arest preventiv a inculpatului Z.S. continuă să existe, astfel că, chiar dacă pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă nu înfrânge prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază apelanţii intimaţii inculpaţi, consideră că este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că apelanţii inculpaţi au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor.
De asemenea, Curtea apreciază, referitor la inculpatul Z.S., că sunt întrunite şi condiţiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa stabilită de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina acestuia, este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În aprecierea acestei din urmă cerinţe, Curtea are în vedere natura şi gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul, fapte prin care se aduce atingere valorii fundamentale apărate de legea penală, respectiv viaţa persoanei.
În consecinţă, Curtea apreciază că pentru considerentele arătate şi în vederea asigurării desfăşurării procesului penal în bune condiţii, se impune privarea, în continuare, de libertate a apelantului intimat inculpat Z.S., aşa încât, în temeiul art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen., va menţine starea de arest preventiv a acestuia.
II. Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs inculpatul Z.S. criticând-o ca netemeinică şi solicitând casarea încheierii ca nefondată şi revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere timpul scurs de la data luării acestei măsuri, starea medicală a inculpatului, dificultăţile de înţelegere pe care le are cu acesta în penitenciar, pedeapsa aplicată de instanţa de fond şi faptul că la instanţa de apel inculpatul a solicitat un set de probe, referitoare la calificarea faptei, a căror administrare va duce la prelungirea duratei soluţionării cauzei.
Examinând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de critică invocate cât şi din oficiu sub toate aspectele aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul Z.S. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta întrucât instanţa de apel, investită cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul Z.S. împotriva sentinţei nr. 110/ F din 12 februarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, prin care i-a fost aplicată o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. a pronunţat o soluţie legală şi temeinică de menţinere a stării de arest preventiv a acestuia prin conformare la dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
În acest sens s-a avut în vedere subzistenţa în cauză a temeiurilor de fapt ce au determinat luarea măsurii preventive constând în esenţă în aceea că in data de 30 septembrie 2008 inculpatii au aplicat victimei Z.W., zis A. multiple lovituri cu cuţitul şi toporul, cauzându-i leziuni grave în zone corporale vitale, leziuni care i-au pus viaţa în primejdie. Inculpaţii şi partea vătămată deţineau tarabe alăturate în Complexul Comercial E.
În dimineaţa de 30 septembrie 2008, martora D.J. (soţia inculpatului S. şi mama lui Z.Y.) a adresat injurii unor clienţi care au cumpărat produse de la standul părţii vătămate. Partea vătămată s-a dus la taraba martorei unde au avut o discuţie contradictorie. La puţin timp, martora a povestit inculpaţilor despre conflictul verbal avut cu partea vătămată. Aceştia au venit înarmaţi la standul părţii vătămate pe care au atacat-o, au lovit-o în mod repetat cu un topor şi un cuţit, o bară metalică şi alte corpuri contondente, cauzându-i leziuni grave în zona capului, a toracelui şi a abdomenului. Partea vătămată a reuşit să-i lovească pe inculpaţi provocându-le leziuni mai puţin grave.
Acest incident a alertat persoanele din zonă, care au intervenit să îi despartă. Leziunile traumatice suferite de partea vătămată au necesitat 25 de zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei, conform raportului de expertiză medico-legala A l/11171/2008, efectuat în cauză.
Concomitent, s-a avut în vedere şi menţinerea în cauză a temeiurilor de drept ale aceleiaşi măsuri preventive relative la dispoz. art. 148 lit. f) C. proc. pen. întrucât această infracţiune este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dedus din gravitatea extremă a infracţiunii cu violenţă comisă împotriva vieţii victimei şi din existenţa temerii că lăsarea sa în libertate ar genera un acut sentiment de insecuritate în comunitatea din care face parte.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.S. împotriva încheierii din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 5542/3/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.
Onorariul interpretului de limbă chineză, reprezentând contravaloarea a 3 ore de traducere, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2620/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2638/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
