ICCJ. Decizia nr. 2481/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2481/2010
Dosar nr. 1927/116/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 125 din 12 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Călăraşi a fost respinsă cererea formulată de inculpatul l.I. privind schimbarea încadrării juridice a faptei şi de aplicare a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 174 - 175 lit. c) şi i) C. pen. a fost condamnat inculpatul l.I. la 15 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus prevenţia de la 24 mai 2009 la zi.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a luat act că partea vătămată l.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, ca situaţie de fapt, pe baza probatoriilor administrate, că între inculpatul l.I. şi tatăl său, l.B., în vârstă de 70 de ani, a existat, pe parcursul anului 2009, o stare conflictuală marcată de mai multe certuri şi agresiuni.
Ei au locuit în aceeaşi casă în comuna Roseţi, judeţul Călăraşi, iar în perioada 2003-2008 l.I. a trăit în concubinaj cu numita M.N. În urma acestei relaţii s-a născut minora D.A., care a fost recunoscută de inculpat. în luna septembrie 2008 cei doi s-au despărţit, minora fiind încredinţată tatălui prin hotărâre judecătorească.
Pe parcursul procesului penal, inculpatul lanache Ion a motivat despărţirea de fosta sa concubină prin faptul că tatăl său i-ar fi mărturisit că ar fi întreţinut şi el raporturi sexuale cu aceasta, ceea ce a determinat mai multe scandaluri între tată şi fiu.
La data de 23 mai 2009, după amiaza, inculpatul se afla la un bar din comună, şi, după ce a consumat băuturi alcoolice, l-a sunat la telefon pe tatăl său, cerându-i să vină şi el acolo.
l.B. a venit însoţit de minora D.A.
Inculpatul şi tatăl său au consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 2200.
Pe drumul de întoarcere spre casă, între inculpat şi tatăl său au reînceput certurile mai vechi legate de fosta concubină, astfel încât, atunci când au ajuns acasă, l.B. a spus că merge la celălalt fiu al său, l.G., a cărui locuinţă se afla în apropiere, de teamă ca starea conflictuală să nu degenereze.
În această situaţie, inculpatul a lăsat-o pe minoră în curte şi a pornit după tatăl său, ajungându-l foarte aproape de locuinţa lui l.G. El i-a aplicat tatălui său mai multe lovituri cu palmele şi pumnii peste faţă, trântindu-l la pământ, după care s-a urcat cu genunchii pe toracele lui şi a continuat să-l lovească peste faţă şi să-i aplice apoi mai multe lovituri cu picioarele în zona teraco-abdominală.
Toate aceste acte de violenţă au fost văzute de martorii E.F. şi T.D.C., care l-au rugat pe inculpat să nu mai lovească victima. Acesta Ie-a spus să-l lase în pace şi să plece, iar martorii s-au îndepărtat şi au sunat imediat la numărul de urgenţă 112, anunţând cele întâmplate. În scurt timp, la locul faptei au ajuns organele de poliţie, care l-au reţinut pe inculpat, cât şi ambulanţa. Victima a fost transportată la spital, însă a decedat în foarte scurt timp.
Din raportul medico-legal de necropsie rezultă că moartea „a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragie, urmare a unui politraumatism cranio-toraco-abdominal, cu multiple fracturi şi rupturi de organe interne, leziuni de violenţă ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi comprimare între două planuri dure".
Pe tot parcursul procesului inculpatul a recunoscut săvârşirea actelor de violenţă fizică asupra tatălui său, arătând că nu a intenţionat să-i suprime viaţa, ci doar să îi aplice o corecţie, în raport de relaţiile anterioare cu concubina sa, care deveniseră notorii în comunitate. În raport de aceste susţineri, el a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., precum şi reţinerea circumstanţei atenuante a stării de provocare (art. 73 lit. b) C. pen.).
Tribunalul a respins aceste cereri, reţinând, sub un prim aspect, că este certă forma de vinovăţie a intenţiei, specifică infracţiunii de omor, şi ea rezultă din numărul şi intensitatea loviturilor aplicate, zonele vizate, mai ales că victima era o persoană în vârstă, cu o scăzută capacitate de a se apăra.
În privinţa stării de provocare, în sentinţă s-a motivat că aceasta ar fi trebuit să existe la momentul comiterii faptei ori imediat anterior acesteia, ceea ce în cauză este cert că nu poate fi reţinut.
B.împotriva hotărârii instanţei de fond, a declarat apel inculpatul, reiterând susţinerile din apel privind schimbarea încadrării juridice şi reţinerea circumstanţei atenuante a stării de provocare. A mai arătat că regretă foarte mult fapta săvârşită şi solicită aplicarea unei pedepse minime.
Prin Decizia penală nr. 68/ A din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de inculpatul l.I. împotriva sentinţei penale menţionate, care a fost desfiinţată în parte şi, rejudecând în fond, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 - 175 lit. c), i) C. pen., ca urmare a aplicării circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, precum şi starea de arest a inculpatului.
C.împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie şi solicitând reducerea pedepsei, în raport de împrejurarea că a recunoscut în mod permanent fapta, că a conştientizat că a greşit, precum şi faţă de circumstanţele sale personale şi împrejurarea că instanţa i-a încredinţat spre creştere şi educare copilul minor în considerarea calităţilor sale morale.
Examinând recursul declarat de inculpatul prin prisma cazului de casare invocat, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că circumstanţele personale invocate de inculpat -constând în atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal, lipsa antecedentelor penale şi comportamentul corespunzător anterior săvârşirii faptei - au fost avute în vedere de instanţa de apel care a apreciat că este incidenţă în cauză circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., cu raportare la art. 76 lit. a) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, a redus pedeapsa de la 15 ani la 10 ani închisoare.
Împrejurarea că inculpatul a manifestat căinţă şi regret şi are un copil minor în întreţinere, alături de celelalte circumstanţe deja arătate, nu justifică solicitarea acestuia de a i se reduce şi mai mult pedeapsa, întrucât fapta comisă este de o gravitate deosebită, atât prin consecinţa produsă cât şi prin modalitatea de săvârşire. Astfel, luând în considerare faptul că inculpatul a exercitat violenţe repetate asupra victimei (aplicând mai multe lovituri cu palmele şi pumnii peste faţă, trântind-o la pământ, după care s-a urcat cu genunchii pe torace şi a continuat să o lovească peste faţă şi să-i aplice apoi mai multe lovituri cu picioarele în zona toraco-abdominală), lipsa de respect a acestuia faţă de una din valorile umane fundamentale - viaţa unui persoane, care în plus îi era şi tată, precum şi împrejurarea că a profitat de capacitatea redusă de a se apăra a victimei, în vârstă înaintată, de cca. 70 de ani, Curtea constată că fapta inculpatului prezintă în concret un ridicat pericol social ce nu justifică reducerea în continuare a cuantumului pedepsei stabilită de instanţa de apel, întrucât, prin cuantumul şi modalitatea de executare, aceasta este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Recursul este însă întemeiat pentru motivul invocat de reprezentantul parchetului, ce va fi luat în considerare din oficiu, respectiv cel referitor la greşita individualizare a pedepsei accesorii şi complementare, ambele instanţe dispunând interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., fără a motiva această limitare a drepturilor cetăţeneşti. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că activităţile ilicit-penale desfăşurate de inculpat, aşa cum au fost descrise anterior, generează o nedemnitate doar sub aspectul exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., ce vor fi interzise pe durata pedepsei accesorii precum şi a celei complementare, aşa cum a fost stabilită de instanţa de fond.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul formulat de inculpat numai în ceea ce priveşte pedepsele accesorie şi complementară, pe care le limitează la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., menţinând restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul l.I. împotriva Deciziei penale nr. 68/ A din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte Decizia recurată şi sentinţa penală nr. 125 din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Călăraşi, numai în ceea ce priveşte pedepsele accesorie şi complementară, pe care le limitează la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului l.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 mai 2009 la 23 iunie 2010.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului rămân în sarcina statului, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2453/2010. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 2497/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
