ICCJ. Decizia nr. 2605/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2605/2010
Dosar nr. 415/57/2010
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 34 din 22 aprilie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul G.C. împotriva ordonanţei din 11 februarie 2010 emisă de procuror în Dosarul nr. 24/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Petentul a fost obligat să plătească 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin ordonanţa din 11 februarie 2010 dată de procuror în Dosarul nr. 24/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul C.D., în temeiul 228 alin. (4) şi art. 10 lit. g) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut următoarele:
C.G. a formulat plângere împotriva soluţiei dispuse de procuror în Dosar nr. 1181/P/2009 din 21 decembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, susţinând nelegalitatea acesteia şi solicitând totodată efectuarea de acte premergătoare faţă de judecătoarea C.D. şi faţă de P.L., conducător de carte funciară.
Prin rezoluţia nr. 35/II/2/2010 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a respins plângerea ca neîntemeiată şi s-a dispus înregistrarea separată a cauzei, în sensul de a se efectua acte premergătoare urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor de către judecătoarea C.D. şi funcţionara P.L., întrucât acestea au refuzat nejustificat o întabulare.
Prin memoriul depus la 27 ianuarie 2010la Parchetul de pe lângă Curtea Apel Alba Iulia, persoana vătămată C.G. precizează obiectul plângerii penale, în sensul „întocmirii de acte premergătoare împotriva judecătoarei C.D. şi conducătoarea CF P.L. pentru refuzul abuziv de a-mi întabula dreptul de proprietate asupra terenului liber de 77,22 mp de care am fost frustrat prin încheierea Judecătoriei Sibiu + CF nr. 841/2003".
Examinând actele premergătoare efectuate în cauză s-a reţinut că încheierea nr. 841 din 29 ianuarie 2003 a fost emisă de Judecătoria Sibiu - Cartea Funciară în baza sentinţei civile nr. 5550/2000 a Judecătoriei Sibiu şi stipulează procentul de 27% - cotă indiviză a lui G.C. pentru apartamentul înscris - top 1641/3 şi 1642/3.
Ulterior, prin încheierea nr. 27993 din 23 iunie 2009 emisă în Dosarul 27993/2009 al Biroului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Sibiu, în baza cererii introduse de G.C., se îndreaptă eroarea materială strecurată în încheierea de întabulare nr. 841/2003, cât şi la operarea acesteia în cartea funciară, în sensul că imobilului apartament de mai sus îi revine cota indiviză de 27%, respectiv 207,36 mp teren aferent, din care 91 mp reprezintă suprafaţa de teren sub construcţii, 39,14 mp reprezintă suprafaţa curte şi 77,22 mp reprezintă suprafaţa de teren liber, apoi se îndreaptă eroarea materială strecurată în încheierea de întabulare nr. 8314/2003 în sensul că obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare notată sub B.4 este doar suprafaţa de 77,22 mp teren liber şi nu imobilul în întregime de sub A+l, cum din eroare a fost înscris.
Aşadar, încheierea nr. 841/2003 a fost modificată prin încheierea nr. 27993/2009.
Având în vedere încadrarea juridică a faptelor reclamate, precum şi principiile răspunderii penale, s-a apreciat că în cauză există un impediment în exercitarea acţiunii penale, respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale, conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie de 5 ani prevăzut de lege fiind împlinit în ianuarie 2008. Ca atare, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen.
Întrucât G.C. solicită tragerea la răspunderea penală şi a funcţionarei P.L. - conducător de carte funciară, potrivit normelor de competenţă materială, cercetarea acesteia aparţine Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, sens în care s-a disjuns cauza.
Împotriva rezoluţiei procurorului a formulat plângere petentul, iar temeiul art. 278 C. proc. pen. plângerea a fost soluţionată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, dispunându-se respingerea plângerii contra soluţiei emise în Dosar nr. 24/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, apreciindu-se că actele premergătoare sunt complete şi s-au efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale care garantează aflarea adevărului, astfel încât soluţia emisă este temeinică şi legală. Deoarece petiţionarul a depus plângere şi împotriva funcţionarei P.L., conducător de carte funciară, competenţa materială a instrumentării cauzei disjunse privind pe susnumită revine Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.
Împotriva sentinţei procurorului, petentul G.C. a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Curtea de Apel Alba-Iulia prin sentinţa penală nr. 34 din 22 aprilie 2010 a respins plângerea, ca nefondată, menţinând soluţia atacată ca temeinică şi legală, reţinând că în mod justificat procurorul prin rezoluţia din 11 februarie 2010 a constatat existenţa unei cauze care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv prescripţia răspunderii penale, în condiţiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., şi potrivit art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul C.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), disjungerea cauzei şi declinarea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu cu privire la P.L., ţinând seama de competenţă după calitatea persoanei.
Deoarece faţă de magistrata C.D. nu poate fi pusă în mişcare acţiunea penală, lezarea intereselor petentului pot fi soluţionate numai în cadrul unor acţiuni civile, iar ca urmare a acestor împrejurări, în actuala procedură nu pot fi supuse examinării susţinerile petentului, nici soluţia dispusă de procuror în Dosarul nr. 1181/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, referitoare la notarul public N.C.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petentul criticând-o sub aspectul greşitei respingeri a plângerii, solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la procuror pentru a începe urmărirea penală atât faţă de magistrat, cât şi faţă de notarul N.C.
Examinând hotărârea atacată şi definitivă sub toate aspectele de fapt conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat de petentul G.C. nu este fondat, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică.
Astfel, pentru a se putea începe urmărirea penală sunt necesare două condiţii.
Prima condiţie constă din existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune.
Cea de-a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale este înscrisă în art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui prevăzut la lit. b)1.
Intervenţia oricărui caz dintre cele prevăzute în textul de lege menţionat, rezultând fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, pentru determinarea ca în locul începerii urmăririi penale să funcţioneze instituţia neînceperii urmăririi penale.
În cauză se constată că faptele imputate intimatei C.D., au fost săvârşite în august 2003, iar petentul a formulat plângere penală împotriva acesteia la data de 16 noiembrie 2009, iar eventuala răspundere penală pentru asemenea fapte se prescrie în termen de 5 ani.
În aceste condiţii, în cauză există un impediment în executarea acţiunii penale, respectiv intervenţia prescripţiei răspunderii penale conform art. 122 alin. (1) lit. b) C. pen., ceea ce a determinat incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu consecinţa soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Instituind procedura de la art. 2781 C. proc. pen. privind accesul liber la justiţie, legiuitorul a oferit persoanei vătămate posibilitatea de a-şi apăra interesele şi de a solicita înlăturarea unor încălcări ale drepturilor sale, fără însă ca acestea să constituie o cale de atac paralelă neprevăzută de dispoziţiile legale în vigoare.
Ori, în cauză, Înalta Curte constată că petentul, pe calea plângerilor penale formulate, încearcă că obţină o modificare a unor raporturi juridice.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.C.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.C. împotriva sentinţei penale nr. 34 din 22 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul petent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2562/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2620/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
