ICCJ. Decizia nr. 2588/2010. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2588/2010
Dosar nr. 4559/2/2010
Şedinţa publică din 29 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 183 din 15 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis cererea de extrădare formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În baza art. 55 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, instanţa a constatat că sunt întrunite condiţiile extrădării şi, în consecinţă, a dispus extrădarea persoanei extrădabile B.O. (fiica lui V. şi L., născută în localitatea L., Raionul Străşeni, Republica Moldova, cetăţean moldovean) în baza mandatului de arestare emis de Judecătoria Criuleni din Republica Moldova la data de 14 iulie 2003.
Totodată, instanţa a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării persoanei extrădabile, cu o perioadă de 30 zile, conform dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 302/2004, de la 15 iunie 2010 la 14 iulie 2010.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 44 şi urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată prin Legea nr. 222/2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa cu cererea de extrădare a cetăţeanului moldovean B.O., urmărită internaţional, în vederea punerii în executare a mandatului de arestare emis împotriva acesteia de Judecătoria Criuleni, la data de 14 iulie 2003, pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de omor intenţionat comis cu premeditare, din intenţii materiale, de mai multe persoane, cu deosebită cruzime, prevăzută de art. 42 alin. (4) şi art. 145 alin. (2) lit. a), b), i), j) şi p) C. pen. al Republicii Moldova.
În cauză s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării către Republica Moldova a persoanei extrădabile B.O. pe o perioadă de 29 zile.
Persoana extrădabilă a fost audiată şi a declarat că se opune extrădării.
Instanţa de fond a constatat că solicitarea parchetului îndeplineşte cerinţele art. 38 - 40 din Legea nr. 302/2004 cu privire la existenţa mandatului de arestare, existenţa cererii de extrădare, statutul de urmărit internaţional pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de omor cu premeditare, existenţa dublei incriminări, gravitatea faptei, astfel că a dispus admiterea cererii de extrădare şi, totodată, menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării persoanei extrădabile.
Instanţa de fond a apreciat că apărările formulate de persoana extrădabilă B.O., în sensul că a formulat o cerere de azil în România în baza Legii nr. 122/2006, sunt formale, întrucât petentei i-a fost refuzată cererea în primă instanţă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs persoana extrădabilă B.O., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a arătat că persoana extrădabilă a făcut opoziţie la extrădare şi, în cadrul acestei proceduri a invocat faptul că a formulat cerere de acordare a azilului în România, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 122/2006, cerere care nu a fost soluţionată definitiv.
Dispoziţiile acestei legi speciale au caracter derogator de la norma de drept comun în materia extrădării - Legea nr. 302/2004, astfel că împotriva solicitantului de azil nu se poate lua măsura extrădării.
Printr-un alt motiv de recurs, s-a susţinut că hotărârea nu este motivată, instanţa nefăcând nicio referire la temeiul de drept invocat de persoana extrădabilă în apărarea sa ca impediment la dispunerea extrădării. O altă critică formulată s-a referit la faptul că cererea de extrădare nu este însoţită de documente originale, la dosar fiind depuse doar fotocopii trimise prin fax.
S-a solicitat casarea hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea cererii de extrădare.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Instanţa de fond a avut la dispoziţie documentele însoţitoare ale cererii de extrădare în forma cerută de dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 302/2004.
Instanţa a admis cererea de extrădare, apreciind că această măsură este necesară şi oportună, deşi dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 302/20904 interzic în mod expres pronunţarea asupra acestor aspecte.
Instanţa de fond s-a pronunţat în mod sumar asupra apărărilor formulate de persoana extrădabilă în procedura opunerii la măsura extrădării.
Examinarea acestor apărări este posibilă însă în calea de atac a recursului care, fiind unica posibilitate de reformare a hotărârii fondului, devoluează asupra acestuia.
Aşa fiind, Înalta Curte constată fondat recursul declarat de persoana extrădabilă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 54 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată prin Legea nr. 222/2008, instanţa poate să constate prin sentinţă dacă sunt sau nu întrunite condiţiile extrădării, fără a fi competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării.
Persoana extrădabilă B.O. s-a opus extrădării sale în Republica Moldova.
Potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, opoziţia nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare. Recurenta persoană extrădabilă a invocat faptul că a formulat cerere de azil, ceea ce atrage neîndeplinirea condiţiilor pentru extrădare.
Critica formulată este fondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, împotriva solicitantului de azil nu pot fi luate măsuri de expulzare, extrădare sau de returnare forţată de la frontieră ori de pe teritoriul României, cu excepţia cauzelor prevăzute la art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului.
Persoana extrădabilă a făcut dovada formulării cererii de azil şi a faptului că aceasta nu a fost soluţionată definitiv până la data judecării recursului.
În consecinţă, ea beneficiază de protecţia acordată prin dispoziţiile Legii nr. 122/2006, dispoziţii speciale şi care au un caracter derogator de la cele ale dreptului comun în materia extrădării prevăzută în Legea nr. 302/2004.
Persoana extrădabilă nu este exceptată de la beneficiul acestei protecţii, neaflându-se în niciuna din situaţiile de excludere de la acordarea acesteia prevăzute de art. 6 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 122/2006, astfel că ea are dreptul de a rămâne pe teritoriul României până la soluţionarea definitivă a cererii sale de azil.
Având în vedere existenţa acestui impediment legal la luarea măsurii extrădării, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru dispunerea acestei măsuri, hotărârea instanţei de fond fiind nelegală şi netemeinică.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul persoanei extrădabile, va casa hotărârea atacată şi va rejudeca cererea de extrădare a persoanei extrădabile B.O. formulată de autorităţile judiciare din Republica Moldova.
În temeiul art. 6 din Legea nr. 122/2006, Înalta Curte, va respinge cererea de extrădare, dispunând totodată, punerea de îndată în libertate a persoanei extrădabile B.O. de sub puterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 2/2010, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, dacă nu este arestată în altă cauză.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3), art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu până la prezentarea avocatului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de persoana extrădabilă B.O. împotriva Sentinţei penale nr. 183 din 15 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează sentinţa penală atacată şi rejudecând:
În baza art. 54 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 6 din Legea nr. 122/2006, respinge cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Republica Moldova privind pe persoana solicitată B.O.
Dispune punerea de îndată în libertate a persoanei extrădabile B.O. de sub puterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 2/2010 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, dacă nu este arestată în altă cauză.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 80 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1293/2010. Penal. Arestare provizorie în... | ICCJ. Decizia nr. 1294/2010. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
