ICCJ. Decizia nr. 2597/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2597/2010
Dosar nr. 28132/3/2009
Şedinţa publică din 30 iunie 2010
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1059 din 24 noiembrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 433 alin. (3) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta P.L., care a fost obligată să plătească 150 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Condamnata P.L. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 1206/F din 03 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1560 din 07 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Revizuenta a arătat că înţelege să se prevaleze de cauza de revizuire de la art. 394 lit. a) C. proc. pen., respectiv ";o împrejurare care nu a fost cunoscută de instanţă la judecarea cauzei";, în acest sens precizând că semnăturile executate pe diferite documente considerate ca fiind întocmite în fals nu îi aparţin fiind contrafăcute, fapt ce rezultă şi dintr-un ";Raport de expertiză criminalistică grafologică extrajudiciară din 11 septembrie 2008";.
În acest sens, revizuenta a menţionat că această probă este prin ea însăşi suficientă pentru ca instanţa să admită în principiu cererea de revizuire şi să dispună rejudecarea cauzei.
Prin Sentinţa penală nr. 1206/F din 03 octombrie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a achitat-o pe inculpată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat calificarea încadrării juridice din art. 2151 alin. (1) şi (2) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 raportat la art. 2151 alin. (1) şi (2) cu art. 41 alin. (2) în Legea nr. 345 din 01 iunie 2002 (legea T.V.A.-ului) şi respectiv în art. 26 raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 26 din Legea nr. 345/2002 cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu art. 41 alin. (2) şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) S-a constatat că inculpata a fost în arest preventiv de la 03 noiembrie 2000 la 03 mai 2001.
Prin Decizia penală nr. 261/A din 27 iulie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 300/3/2001 s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a desfiinţat Sentinţa penală nr. 1206 din 03 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi rejudecând, în fond - în ceea ce o priveşte pe inculpata P.L. la 4 ani închisoare pentru infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b), c) C. pen. Aceeaşi inculpată a fost condamnată la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat graţiată pedeapsa aplicată.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002.
S-a dedus prevenţia de la 03 noiembrie 2000 la 03 mai 2001.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
S-a înlăturat dispoziţia privind achitarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (sub acest ultim aspect instanţa de apel a reţinut că ";în cazul inculpatei P.L., ca efect al aplicării principiilor prevăzute de art. 317 C. proc. pen., privind obiectul judecăţii va înlătura dispoziţiile primei instanţe privind achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), întrucât inculpata nu a fost trimisă în judecată pentru o asemenea faptă şi nici nu a operat o extindere a procesului penal pentru o asemenea faptă";).
Instanţa de recurs - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a pronunţat în dosarul sus-menţionat prin Decizia penală nr. 1560 din 07 mai 2008 - după cum urmează: a admis recursurile declarate de recurenţii inculpaţi D.I., I.E., B.E., P.L. ş.a. împotriva Deciziei penale nr. 261/A din 27 iulie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
A casat decizia penală atacată, numai cu privire la greşita condamnare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen.
A înlăturat aplicarea art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C.pen., şi a descontopit pedepsele rezultante aplicate acestor inculpaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 323 C. pen. şi art. 26 raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
A menţinut soluţia achitării inculpaţilor, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., dispusă faţă de aceşti recurenţi inculpaţi prin Sentinţa penală nr. 1206/F din 03 octombrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Tribunalul a apreciat că nu există date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire a hotărârii mai sus-menţionate, pentru următoarele considerente:
Revizuirea este un remediu procesual împotriva erorilor judiciare care pot fi cuprinse în hotărârile penale definitive.
Prin finalitatea sa proprie, revizuirea înlătură eroarea judiciară sub orice formă s-a produs: achitarea neîntemeiată a unei persoane, care a săvârşit o faptă penală sau condamnarea unei persoane nevinovate, trasă pe nedrept la răspundere penală.
Se constată că revizuenta P.L. a invocat ca şi împrejurare nouă, necunoscută de instanţă, faptul că nu ea este autoarea semnăturilor executate pe cererea de rambursare de T.V.A. a SC M.C. SRL şi cererea de rambursare SC C.21 P. SRL, depunând în acest sens la dosar un raport de expertiză criminalistică grafică extrajudiciară.
Cererea de revizuire a condamnatei P.L. astfel motivată este inadmisibilă, întrucât, din examinarea hotărârilor pronunţate în cele trei căi de atac, aceasta nu a fost condamnată pentru că ar fi semnat cele două cereri de rambursare T.V.A., ci pentru că a întocmit în fals procesele-verbale de verificare prin care propunea rambursarea diferitelor sume cu titlul de T.V.A., respectiv pentru societăţile SC O.C.C.I. SRL, SC A.T. SRL, SC M.C. SRL, SC C.21 P. SRL (în date diferite), SC C.I.E. SRL, SC N.C. SRL, SC S. SRL şi altele, astfel încât dovedirea împrejurării că nu condamnata P.L. a semnat două cereri de rambursare nu are relevanţă asupra stabilirii vinovăţiei sau nevinovăţiei acesteia în raport cu faptele ce i-au fost imputate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel condamnata P.L., criticând-o pentru netemeinicie cu susţinerea că instanţa de fond nu a depus diligenţe în elucidarea tuturor aspectelor invocate în condiţiile în care nici procurorul nu a efectuat o anchetă corespunzătoare.
Examinând sentinţa atacată din perspectiva criticilor formulate, cât şi din oficiu Curtea a constatat că apelul revizuentei este nefondat.
Instanţa de condamnare a reţinut că activitatea infracţională a revizuentei s-a materializat prin faptul că a avizat cererile formulate de societăţi comerciale în condiţiile în care aceste persoane juridice nu îndeplineau condiţiile rambursării T.V.A.-ului.
Prin urmare raportul de expertiză extrajudiciară prin care se atestă că revizuenta nu a semnat cererile de rambursare T.V.A. depuse de SC M.C. SRL şi SC C.21 P. SRL este complet lipsit de relevanţă, astfel cum judicios a reţinut şi instanţa de fond nefiind apt a proba o împrejurare nouă în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 43 din 22 februarie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuenta P.L. împotriva Sentinţei penale nr. 1059 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Apelanta a fost obligată să plătească 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnata P.L.
Prin motivele de recurs, revizuenta a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei respingeri a cererii sale, apreciind că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Motivele de recurs au fost menţionate, pe larg, în partea introductivă a deciziei.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză, sub aspectele invocate de revizuentă, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţiile instanţei de fond şi a celei de apel fiind legale şi temeinice.
Astfel, se constată că recurenta a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 1206/F/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1560/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocând în drept dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Revizuirea, cale extraordinară de atac, este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătoreşti definitive, care conţin grave erori de fapt.
În cazul privind descoperirea de fapte sau împrejurări noi, reglementat de art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea are menirea de a anula o hotărâre definitivă, care conţine erori de fapt, erori puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări necunoscute instanţei şi, deci, inexistente, în materialul probator de la dosar.
Din analiza textului de lege menţionat, rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiţionată, în sensul că:
- trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Astfel, este necesar ca să fie ";noi"; faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii şi mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză.
Pot fi considerate ca ";noi"; şi mijloacele de probă care nu au putut fi cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei, deşi aceasta cunoştea ";faptele probatorii";. Nu pot fi considerate ";probe noi";, în sensul cerut de lege, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate.
Descoperirea faptelor sau împrejurărilor noi trebuie corelată cu necunoaşterea acestora de către instanţă.
Pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe acest caz, este necesar ca faptele sau împrejurările ";noi"; să conducă la o soluţie diametral opusă.
În cauză, se constată că revizuenta P.L. a invocat ca ";împrejurare nouă, necunoscută de instanţă"; faptul că nu ea este autoarea semnăturilor executate pe cererile de rambursare a T.V.A. ale SC M.C. SRL şi SC C.21 P. SRL, depunând, în acest sens, un ";raport de expertiză criminalistică grafologică extrajudiciară din 11 septembrie 2008";.
Ori, din actele şi lucrările dosarului rezultă că revizuenta nu a fost condamnată pentru că a semnat aceste cereri, ci pentru că a întocmit, în fals, procesele-verbale de verificare, prin care propunea rambursarea unor sume cu titlu de T.V.A. către diferite firme, împrejurare ce excede cauzei şi care nu ar fi putut conduce la o soluţie diametral opusă faţă de cea a cărei revizuire a solicitat-o.
În consecinţă, Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 C. proc. pen., îl va respinge ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta P.L. împotriva Deciziei penale nr. 43/A din 22 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta revizuentă la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1310/2010. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 1322/2010. Penal → |
|---|
