ICCJ. Decizia nr. 1294/2010. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1294/2010
Dosar nr. 2682/1/2010
Şedinţa publică din 2 aprilie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 23 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 332 C. proc. pen., ridicată de recurenta T.M.
Împotriva acestei încheieri, a formulat recurs T.M. care critică soluţia instanţei de apel, ca fiind nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea recursului aşa cum l-a formulat, mai exact admiterea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de instanţa de apel.
În acest sens, prin fax, trimite un memoriu depus la dosar.
Recursul va fi respins ca nefondat, pentru următoarele motive:
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de apel, Înalta Curte constată că această soluţie este legală şi temeinică faţă de următoarele considerente:
Înalta Curte are în vedere condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 în examinarea motivelor de recurs formulate şi constată că aceste condiţii nu subzistă, deoarece nu se impune sesizarea Curţii Constituţionale privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 332 C. proc. pen.
În argumentarea acestor considerente se constată că dispoziţiile procedurale prevăzute de dispoziţiile art. 322 C. proc. pen. nu sunt esenţiale în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de apel.
În primul rând, dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei de apel la data de 18 februarie 2008, fiind acordate 13 termene de judecată, termene la care nu s-a ridicat această excepţie.
Dispoziţiile art. 332 C. proc. pen. se referă la restituirea pentru refacerea urmăririi penale, ori în speţa de faţă se solicită restituirea cauzei la procuror invocându-se excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor dispoziţiilor art. 332 C. proc. pen., când se putea cere pur şi simplu acest lucru (restituirea cauzei la procuror) în conformitate cu textul de lege a cărui neconstituţionalitate se invocă.
Mai mult chiar, se constată că prin invocarea acestei excepţii, dopă 13 termene de judecată nu se face altceva decât încercarea de a se tergiversa soluţionarea cauzei.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul formulat ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.M. şi B.I. împotriva încheierii din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 9230/111/2003.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2588/2010. Penal. Extrădare pasivă (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 259/2010. Penal → |
|---|
