ICCJ. Decizia nr. 2554/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2554/2010
Dosar nr. 1195/121/2009
Şedinţa publică din 25 iunie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 488 din data de 12 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia penală, s-au dispus următoarele:
A condamnat pe inculpatul R.V., născut în Mun. Galaţi, jud. Galaţi, domiciliat în Mun. Galaţi, B-dul. H.C., cu antecedente penale, în prezent deţinut la P. Galaţi, la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului R.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), tz. II şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului R.V. perioada reţinerii şi arestării preventive a acestuia începând cu data de 12 februarie 2009, ora 19.30 şi până la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului R.V.
A condamnat pe inculpatul C.M., fiul lui T. şi P., născut în loc. Galaţi, jud. Galaţi, fără antecedente penale, domiciliat în Galaţi, str. C.C., jud. Galaţi; f.f.l. în Galaţi, M., jud. Galaţi, la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 81, 82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.M. pe durata termenului de încercare de 4 ani şi 6 luni.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului C.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), tz. II şi lit. b) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului C.M. asupra disp. art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate.
În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 a obligat pe inculpatul R.V. să restituie următoarele sume de bani:
- 850 RON către martora C.P.A.;
- 13.400 RON şi echivalentul în RON a sumei de 50 euro la cursul de schimb valutar al B.N.R. de la momentul când se va efectua plata în mod efectiv, către martora A.L.;
- 12.870 RON către martorii Ş.L. şi Ş.D.;
- 5000 RON către martorul D.Ş.
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. obligă pe fiecare inculpat să plătească cu titlu de cheltuieli judiciare către stat următoarele sume de bani.
- 880 RON de către inculpatul R.V.;
- 2500 RON de către inculpatul C.M.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Fapta inculpatului R.V. care, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în perioada ianuarie - februarie 2009, dându-şi o identitate falsă, aceea de ";A."; a pretins diverse sume bani de la martorii denunţători arătaţi în situaţia de fapt prezentată anterior, în scopul de a interveni pe lângă o funcţionară cu drept de decizie din cadrul Primăriei mun. Galaţi pentru repartizarea de apartamente A.N.L., fiind prins şi în flagrant delict la data de 12 februarie 2009 în timp ce primea o sumă de bani în euro tot în acelaşi scop, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta inculpatului C.M. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada ianuarie - februarie 2009, dându-şi o identitate falsă, aceea de ";M."; - şoferul inculpatului R.V. - l-a ajutat pe inculpatul R.V. să le creeze şi să le întărească convingerea martorilor denunţători că are influenţă asupra unei funcţionare din cadrul Primăriei mun. Galaţi cu drept de decizie în repartizarea apartamentelor A.N.L., intrând în scara unui bloc cu o mapă cu documente, sub pretextul că acolo ar locui funcţionara respectivă şi întorcându-se cu o cerere tip pe care a completat-o Ş.D. ce a avut ca urmare înmânarea unei sume de bani de către soţul Ş. către inculpatul R.V. iar în altă zi a primit suma de 840 RON de la martora denunţătoare C.P.A. pentru martorii D.Ş. şi B.M., cunoscând faptul că inculpatul R.V. a promis că această sumă o va da acelei funcţionare din cadrul primăriei, fiind şi de faţă când R.V. a pretins acestor din urmă martori suma de 3000 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii în formă continuată de complicitate la trafic de influenţă prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpatul R.V. se află în stare de recidivă postexecutorie faţă de condamnările anterioare menţionate în fişa de cazier.
Prin Sentinţa penală nr. 260 din 04 februarie 2003 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin Decizia penală nr. 434 din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Galaţi, s-a aplicat inculpatului R.V. o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare, în mecanismul de contopire intrând pedepse cu închisoarea pentru infracţiuni de înşelăciune şi trafic de influenţă. Inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 25 noiembrie 2003, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 657 zile închisoare.
Prin urmare, în privinţa inculpatului R.V. instanţa va face aplicarea disp. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Galaţi, inculpaţii R.V. şi C.M.
În motivele de apel, sentinţa a fost criticată sub următoarele aspecte:
1) Parchetul critică soluţia pe motive de netemeinicie în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.M., solicitând aplicarea unei pedepse mai aspre cu executare efectivă în regim de detenţie, invocând gravitatea faptei şi participaţia concretă a inculpatului C.M. la comiterea faptei.
La rândul său inculpatul C.M. a solicitat achitarea pentru complicitate la infracţiunea de ";trafic de influenţă"; susţinând că, deşi a participat alături de inculpatul R.V. la câteva întâlniri cu unii dintre martorii denunţători nu a urmărit să-l sprijine pe R.V. în activitatea de inducere în eroare a martorilor lipsind astfel unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume ";intenţia";.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.V. acesta a criticat sentinţa apelată doar în ceea ce priveşte temeinicia pedepsei ce i-a fost aplicată susţinând că, în concret, cuantumul acesteia este prea mare raportat la criteriile instituite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Prin Decizia penală nr. 52/A din data de 31 martie 2010 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a dispus următoarele:
A admis apelul declarat de inculpatul R.V.
A desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 488/F din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:
A redus pedeapsa aplicată inculpatului R.V., născut în Galaţi, domiciliat în Galaţi, Bd. H.C., în prezent deţinut în P. Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de ";trafic de influenţă";, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare.
A respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Galaţi şi de inculpatul C.M., fiul lui T. şi P., născut în Galaţi, domiciliat în Galaţi, str. C.C., f.f.l în Galaţi, împotriva sentinţei penale mai sus-arătate.
A menţinut măsura arestării preventive luată în cauză faţă de inculpatul R.V. iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce din pedeapsa principală aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive începând cu ziua de 12 februarie 2009 şi până la zi - 31 martie 2010.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă pe apelantul inculpat C.M. la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Examinând sentinţa supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu sub toate aspectele, în baza art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că soluţia pronunţată de instanţa de fond este rezultatul unei corecte aprecieri a materialului probator administrat în cauză, în mod justificat reţinându-se situaţia de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpaţilor R.V. şi C.M.
Astfel, instanţa de fond a făcut un vast şi temeinic examen al materialului probator administrat în cauză constatând că în cazul celor doi inculpaţi prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată şi că răspunderea lor penală trebuie angajată pentru infracţiunile deduse judecăţii.
Referitor la criticile formulate de inculpatul C.M. Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate şi că nu pot conduce la admiterea căii de atac promovată de acesta.
În acest sens rezultă cu evidenţă din probatoriul administrat în cauză că inculpatul C.M. avea cunoştinţă despre activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul R.V., însoţindu-l pe acesta în deplasările efectuate la unii dintre martorii denunţători şi ajutându-l în mod activ pe R.V. să creeze impresia martorilor că este o persoană care are influenţă asupra unor funcţionari publici de care depindea acordarea locuinţelor A.N.L. promise de autorul infracţiunii de trafic de influenţă.
Astfel inculpatul C.M. a asistat la discuţiile dintre inculpatul R.V. şi martorii C.P.A., B.M., D.Ş., Ş.L. şi Ş.D. şi chiar dacă nu a participat activ la aceste discuţii a întărit martorilor convingerea că inculpatul R.V. are într-adevăr posibilitatea de realiza promisiunile privind obţinerea unei locuinţe A.N.L.
Mai mult, în cazul martorilor Ş.L. şi Ş.D., inculpatul C.M. a mers în scara unui bloc, unde ar fi locuit funcţionara de la primărie care ar fi rezolvat problema locuinţelor, luând cu el un dosar cu actele martorilor şi întorcându-se cu o cerere tip pe care i-a dat-o martorei Ş.D. După completarea cererii inculpatul C.M. a mers din nou în blocul respectiv iar la întoarcere a spus că dosarul este bun şi că a lăsat cererea la funcţionare respectivă.
De asemenea, inculpatul C.M. a luat la cererea inculpatului R.V. suma de 840 RON de la martora C.P., sumă ce reprezenta ";taxa de timbru"; pe care trebuiau să o plătească martorii B.M. şi D.Ş., punând-o într-o mapă în care se afla cererea completată de martora B.M. pentru obţinerea unei locuinţe A.N.L.
Aşa fiind Curtea constată că inculpatul C.M. s-a implicat activ în ajutorarea coinculpatului R.V. în vederea creării martorilor denunţători de bună-credinţă a impresiei că acesta din urmă are influenţă asupra unei funcţionare din cadrul Primăriei mun. Galaţi, cu drept de decizie în repartizarea apartamentelor A.N.L., situaţie în care activitatea sa constituie complicitate la infracţiunea de ";trafic de influenţă"; astfel cum corect a reţinut prima instanţă.
În consecinţă apelul promovat de inculpatul C.M. este nefondat şi va fi respins, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Şi în ceea ce priveşte critica formulată de procuror, referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.M. şi la modalitatea de executare a acesteia, Curtea constată că hotărârea primei instanţa este temeinică şi legală.
În acest sens Curtea are în vedere că activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul C.M. nu a avut o influenţă determinantă asupra martorilor denunţători şi că cel care i-a convins pe aceştia de influenţa sa asupra funcţionarilor publici din cadrul Primăriei mun. Galaţi a fost totuşi coinculpatul R.V., acesta purtând discuţiile cu martorii, arătându-le modul în care le va obţine locuinţe A.N.L. şi pretinzându-le sume importante de bani pentru acest lucru.
De asemenea, se are în vedere că inculpatul C.M. nu a obţinut vreo sumă de bani din activitatea infracţională desfăşurată de coinculpatul R.V., acesta fiind singurul beneficiar al banilor pretinşi şi primiţi de la martorii denunţători.
Aşa fiind Curtea apreciază că pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.M. de instanţa de fond este corespunzător dozată, în urma unei judicioase transpuneri în practică a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind în măsură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise în C. pen. român, art. 52 alin. (1), potrivit căruia ";scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni";.
Tot astfel, ţinând seama că inculpatul C.M. este la primul impact cu legea penală şi a manifestat regret pentru faptele comise, prezentându-se la fiecare chemare a organelor judiciare, se poate aprecia că în cazul său scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenţie.
Faţă de cele mai sus-arătate Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului C.M., prin cuantumul stabilit şi modalitatea de executare, sunt în deplină concordanţă cu criteriile generale de individualizare stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi că nu se impune modificarea acesteia în sensul solicitat de procuror, motiv pentru care apelul promovat de acesta va fi respins ca nefondat.
În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul R.V., care a vizat strict cuantumul pedepsei stabilite de instanţa de fond, Curtea reţine următoarele.
Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.
În acelaşi timp pedeapsa nu trebuie să fie excesivă ori axată doar pe caracterul ei represiv pentru că în acest fel ar fi îndepărtată de funcţia ei esenţială, aceea de reeducare.
Raportând considerentele mai sus-arătate la speţă, Curtea apreciază că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului R.V. este prea aspră astfel încât va admite apelul promovat de inculpat, va desfiinţa în parte sentinţa primei instanţe iar în rejudecare va reduce cuantumul acesteia până la 6 ani, cuantum apreciat de instanţa de apel ca fiind mai adecvat faţă de datele concrete ale cauzei şi în măsură să asigure îndeplinirea funcţiilor preventiv-educative ale pedepsei.
Văzând că inculpatul R.V. a fost cercetat şi judecat în stare de arest preventiv şi apreciind că temeiurile care au condus la luarea şi menţinerea succesivă a măsurii arestării nu au încetat să subziste astfel că măsura este în continuare necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, Curtea va menţine măsura arestării preventive luate în cauză faţă de inculpatul R.V.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce din pedeapsa principală aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive începând cu ziua de 12 februarie 2009 şi până la zi - 31 martie 2010.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - Serviciul Teritorial Galaţi, a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 52/A din data de 31 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, criticând hotărârea pronunţată ca fiind nelegală şi netemeinică pe motiv că pedepsele aplicate celor doi inculpaţi nu au fost corect individualizate, iar pentru inculpatul C.M., modalitatea de executare a pedepsei ar trebui să fie cu executare în penitenciar.
Se mai arată în continuare, că din probele dosarului rezultă un grad sporit de pericol social al faptelor, comise de cei doi inculpaţi, aspect ce reclamă dozarea pedepsei spre maximul special prevăzut de lege.
Se precizează în motivele de recurs formulate de parchet, că şi reducerea pedepsei aplicată de instanţa de apel, inculpatul R.V. nu este temeinică, iar motivarea acestei reduceri nu există.
Examinând legalitatea şi temeinicia motivelor de recurs, formulate pe parchet, Înalta Curte constată criticile formulate ca fiind nefondate, urmând a respinge recursul formulat ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel, prin hotărârea pronunţată a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate, inculpaţilor, având în vedere criteriile dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la dispoziţiile generale ale C. pen., la limitele de pedeapsă stabilite de lege, la gradul de pericol social al faptelor comise la împrejurările în care garantează sau atenuează răspunderea penală, precum şi la persoana inculpaţilor.
Referitor că inculpatul C.M. ar trebui să execute o pedeapsă privativă de liberate, s-a reţinut de către instanţa de apel, că acesta nu a avut a influenţă determinantă asupra martorilor denunţători, că cel care a convins pe aceştia de influenţa sa asupra funcţionarilor publici din cadrul Primăriei municipiului Galaţi a fost inculpatul R.V. De fapt acesta a purtat discuţiile cu martorii, arătând şi modul în care va obţine locuinţele A.N.L. pretinzând în acest sens sume importante de bani.
Mai mult chiar, din activitatea infracţională, inculpatul C.M. nu a obţinut vreo sumă de bani şi nici nu a primit bani de la inculpatul R.V.
Deci, se poate afirma cu certitudine, că instanţele de judecată au făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi având în vedere disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 52 alin. (1) C. pen. potrivit căreia ";scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiunii";.
Instanţa de apel, în mod corect a reţinut că pedeapsa aplicată nu trebuie să fie excesivă ori axată de caracterul ei preventiv, pentru că în acest fel ar fi îndepărtată funcţia ei esenţială, aceea de reducere, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului R.V. de 7 ani este prea mare, reducând acest cuantum la 6 ani închisoare, cuantum apreciat ca fiind mai adecvat faţă de datele concrete ale cauzei şi în măsură să asigure funcţia preventiv educativă a pedepsei.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. h) C. proc. pen., va respinge recursul parchetului ca nefondat.
Se va deduce pentru inculpatul R.V., durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 12 februarie 2009 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - Serviciul Teritorial Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 52/A din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, privind pe inculpaţii C.M. şi R.V.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.V., durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 februarie 2009 la 25 iunie 2010.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 25 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1269/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1270/2010. Penal → |
|---|
