ICCJ. Decizia nr. 2642/2010. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2642/2010
Dosar nr. 48648/3/2009
Şedinţa publică din 2 iulie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 78 din 3 februarie 2010 Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul P.P., fiul lui Y. şi al M., la 1 an închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) şi b) teza a II-a C. pen.
În baza art. 33 - 34 s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a computat din durata pedepsei perioada arestului preventiv de la 15 august 2009 la zi.
În baza art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.
S-au confiscat de la inculpat o rolă scotch dublu adeziv, un telefon marca N. cu cartelă sim, o machetă de telefon inscripţionat, un dispozitiv artizanal de copiere a cardurilor, un alt telefon marca N. de culoare argintie cu cartelă sim.
S-au restituit către inculpat un ceas marca F., 5 bancnote a câte 50 Leva, 1 bancnotă a 2 Leva, 6 documente în limba bulgară, autoturismul marca P.
Inculpatul a fost obligat la 3500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că inculpatul împreună cu o persoană neidentificată au instalat un dispozitiv artizanal în zona de introducere a cardurilor bancare de la ATM aparţinând BCR, situat în sectorul 2, cu ajutorul căruia au copiat informaţii de pe banda magnetică a cardurilor aparţinând mai multor persoane care au efectuat tranzacţii la bancomat, iar pentru copierea codului de securitate pin au montat un dispozitiv electronic de filmat.
Cei doi făptuitori au fost surprinşi de lucrători ai B.C.C.O. Bucureşti în timp ce efectuau activităţile mai sus arătate, fiind somaţi, inculpatul împreună cu cealaltă persoană au fugit de la locul faptei. Se reţine că unul a reuşit să dispară, lucrătorii de poliţie neputând folosi armele din dotare datorită trecătorilor din zonă, a căror viaţă ar fi fost pusă în pericol.
Inculpatul P.P. a fost reţinut însă, percheziţionat, asupra lui găsindu-se obiectele descrise în conţinutul expunerii.
Instanţa fondului a arătat că din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1067189 din 9 iulie 2009 întocmit de Institutul pentru tehnologii avansate din cadrul S.R.I. cu privire la dispozitivul artizanal de copiere a cardurilor bancare a rezultat că dispozitivul confecţionat din material plastic, montat de făptuitori pe corpul bancomatului prezintă prin dimensiune, formă şi culoare similitudini constructive cu un echipament de tip „gură de bancomat" care se poate monta cu uşurinţă peste panoul frontal al unui echipament de tip ATM. Analiza conţinutului memoriei dispozitivului a condus la identificarea fişierului de dimensiune 93,5 MB. A fost evidenţiată o secvenţă de date a cărei decodificare a condus la obţinerea următorului şir alfa numeric ce are o structură coerentă similară celei utilizate în sistemele bancare: 4689180157573155=1008126.
Din adresa din 12 octombrie 2009 a BCR a rezultat că la data de 15 august 2009, ora 9:54:59 cardul bancar a fost tranzacţionat la ATM-ul din sectorul 2.
Instanţa fondului a arătat că starea de fapt a fost reţinută în baza procesului verbal de prindere în flagrant, declaraţia martorului S.G.M., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică mai sus citat, adresele B.C.R. şi declaraţiile inculpatului.
Faptele inculpatului P.P. de a instala un dispozitiv artizanal în zona de introducere a cardurilor bancare cu ajutorul căruia a copiat informaţiile de pe banda magnetică a cardurilor aparţinând mai multor persoane care au efectuat tranzacţii la acest bancomat, iar pentru copierea codului pin a montat un dispozitiv electronic de filmat constituie elementele constitutive ale infracţiunilor de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică şi complicitate la falsificarea instrumentelor de plată electronică prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi, respectiv, art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., a conchis instanţa fondului.
Prin Decizia penală nr. 97/ A din 22 aprilie 2010 Curtea de Apel Bucureşti a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul P.P. În baza art. 334 a schimbat încadrarea juridică dată faptelor din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 în infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) cu referire la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
Instanţa apelului a înlăturat aplicarea art. 74 - 76 C. pen. şi în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) cu referire la art. 24 alin. (1) din Legea 365/2002 l-a condamnat pe inculpatul P.P. la 3 ani închisoare. A făcut şi aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru fiecare din cele 2 pedepse. În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe timp de 2 ani pe lângă pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a constatat că este întemeiată critica inculpatului referitoare la reţinerea în sarcina sa a tentativei la complicitate la infracţiunea de falsificare a instrumentelor de plată în modalitatea prev. de art. 20 C. pen. şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) cu referire la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
Instanţa Curţii de Apel Bucureşti a motivat că hotărârea fondului este greşită şi pentru reţinerea nejustificată în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. referitoare la buna lui conduită înainte de săvârşirea infracţiunii. S-a arătat că inculpatul a săvârşit fapta cu altă persoană rămasă neidentificată cu care inculpatul din cauză a premeditat venirea în România şi, deşi surprins de poliţie, inculpatul a încercat să opună rezistenţă.
Instanţa apelului a arătat că prima instanţă a acordat valoare de circumstanţă atenuantă lipsei antecedentelor penale şi a făcut aplicarea acestor circumstanţe doar pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 24 alin. (1) din Legea 365/2002, omiţând să procedeze în acelaşi mod şi pentru cealaltă infracţiune.
Referitor la circumstanţele atenuante instanţa apelului a arătat că este netemeinică reţinerea acesteia, motiv pentru care a înlăturat-o.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul P.P. care nu l-a motivat în termenul prev. de art. 38510 din C. proc. pen. În concluziile sale orale a criticat Decizia atacată pentru modul de individualizare a pedepsei pe care o consideră prea severă, acesta fiind un caz de casare ce poate fi examinat şi din oficiu de către instanţă.
Înalta Curte examinând recursul inculpatului conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitor la criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportat la aceste criterii Înalta Curte observă că inculpatul a intrat în România împreună cu un alt cetăţean bulgar cu voinţa manifestă de a comite infracţiuni, respectiv pentru a obţine venituri pe căi ilegale în dauna cetăţenilor din România. Faptele inculpatului şi ale persoanei neidentificate care a acţionat împreună cu acesta au fost premeditate, dovadă fiind obiectele găsite asupra inculpatului.
Pe de altă parte, Curtea observă că pedeapsa aplicată inculpatului este mai aproape de limita minimă prevăzută de lege, că într-adevăr nu există nici un motiv de atenuare a răspunderii penale a inculpatului, astfel că o reducerea pedepsei ar fi nelegală. Potrivit art. 52 C. pen. referitor la scopul pedepsei, aceasta este o măsură de constrângere, un mijloc de reeducare a condamnatului, pedeapsa trebuind să prevină săvârşirea de noi infracţiuni.
Or, în practica instanţei, aceasta constată o recrudescenţă a infracţiunilor de genul celor comise de inculpat, infracţiuni săvârşite de cetăţeni străini care pătrund în ţară special în acest scop.
Examinând cauza şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că nu există nici un alt motiv de casare care ar putea crea o situaţie mai favorabilă inculpatului.
Aşa fiind, va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului P.P., va computa din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive şi-l va obliga la 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, onorariul apărător din oficiu, se va avansa din fondurile M.J.L.C.
Curtea apreciază că prestaţia apărătorului din oficiu care nu a formulat motive scrise conform dispoziţiilor art. 38510 C. proc. pen., cu 5 zile înaintea primului termen de judecată, şi care nu a pus nici concluzii orale în cauză, este suficient a fi remunerată cu suma de 25 lei pentru studiul dosarului.
Onorariul interpretului de limbă bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.P. împotriva Deciziei penale nr. 97/ A din 22 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 august 2009 la 2 iulie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.
Onorariul interpretului de limbă bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 2 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2638/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2650/2010. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
