ICCJ. Decizia nr. 2817/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2817/2010
Dosar nr.660/35/2010
Şedinţa publică din 4 august 201.
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sesizarea din 10 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat luarea faţă de persoana solicitată C.R.I. a măsurii arestării, pe o durată de 5 zile, în temeiul dispoziţiilor art. 89 din Legea nr. 302/2004.
S-a arătat că faţă de persoana solicitată s-a emis de către Judecătoria oraşului Nyiergyhaza, Ungaria, un mandat european de arestare pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de documente.
Ulterior, la dosarul cauzei s-a depus mandatul european de arestare nr. 10.B-2020/2008, emis de către Judecătoria oraşului Nyiergyhaza, Ungaria, din care rezultă că persoana solicitată, inculpată la rangul II, este cercetată sub aspectul comiterii, în calitate de coautor, a trei infracţiuni de fals material în înscrisuri oficiale, faptă incriminată de Codul penal ungar în art. 274 alin. (1) lit. c) şi sancţionată cu pedeapsă de până la 3 ani.
Curtea de Apel Oradea, prin încheierea penală nr. 19 din 11 iunie 2010, a dispus luarea faţă de persoana solicitată C.R.I. a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Satu Mare, pe o durată de 5 zile, cu începere de la 11 iunie 2010 până la 15 iunie 2010 inclusiv, dispunându-se, totodată, amânarea judecării cauzei pentru a se depune la dosar mandatul european de arestare, însoţit de o traducere în limba română.
După depunerea acestuia, la termenul de judecată din 15 iunie 2010 instanţa a dispus luarea faţă de persoana solicitată a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Satu Mare pe o perioadă de 25 de zile, începând cu 16 iunie 2010 până în 10 iulie 2010 inclusiv, ulterior măsura fiind prelungită pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 11 iulie 2010 până în data de 9 august 2010 inclusiv.
Interpol a comunicat instanţei un exemplar al mandatului de arestare, ulterior acesta fiind tradus.
În conformitate cu dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost întrebată cu privire la consimţământul la predare, iar aceasta a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare maghiare şi că se prevalează de regula specialităţii, neexistând eventuale obiecţii privind identitatea.
Prin sentinţa penală nr. 71 din 23 iulie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare nr. 10.B.2010/2008 din 9 decembrie 2009, emis de Judecătoria oraşului Nyiergyhaza, Ungaria împotriva persoanei solicitate C.R.I.
În baza art. 96 din Legea nr. 302/2004, modificată, a dispus predarea persoanei solicitate C.R.I. către autorităţile judiciare maghiare.
În baza art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 a condiţionat predarea persoanei solicitate, cetăţean român, de împrejurarea că, în cazul în care autorităţile judiciare maghiare vor pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România.
A constatat că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.
În baza art. 90 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 29 de zile, începând de la data de 23 iulie 2010 până în data de 20 august 2010 inclusiv.
A constatat că persoana solicitată a fost reţinută pe timp de 24 de ore, începând cu data de 10 iunie 2010, ora 13,04.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana solicitată C.R.I., solicitând admiterea acestuia astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Examinând sentinţa atacată potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că aceasta este legală şi temeinică, urmând a respinge recursul, ca nefondat.
Instanţa de fond s-a conformat în tot şi în mod corect atribuţiilor ce îi reveneau potrivit dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, ca autoritate judiciară română de executare.
Instanţa a verificat conţinutul mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate C.R.I. şi a constatat în mod just că acesta corespunde cerinţelor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Cât priveşte limba în care se transmite mandatul european de arestare, această împrejurare este reglementată în alin. (4) al art. 79, care precizează că documentul trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză şi franceză.
Prin urmare, transmiterea mandatului european de arestare a persoanei solicitate C.R.I. s-a făcut în limita dispoziţiilor legale, traducerea în limba română asigurându-se, potrivit dispoziţiilor art. 86 alin. (2) din actul normativ invocat, de autoritatea judiciară de executare română.
Autoritatea de executare română nu are atribuţii de verificare a temeiniciei probelor sau indiciilor în baza cărora s-a emis mandatul european de arestare.
Curtea constată că mandatul european de arestare conţine toate informaţiile prevăzute de art. 8 din Decizia Cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iulie 2002 şi cele cuprinse în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
De asemenea, potrivit art. 85 din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 2 alin. (2) din Decizia Cadru a Consiliului Uniunii Europene, infracţiunile pentru care mandatul european s-a emis şi pentru care se solicită predarea cetăţeanului român se regăsesc între faptele pentru care există obligaţia de executare, iar în cauză nu este incident nici unul din temeiurile de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 88 din Legea nr. 302/2004.
În consecinţă, Curtea constată că cererea transmisă de Judecătoria oraşului Nyiergyhaza pentru executarea mandatului de executare privind pe C.R.I. este întemeiată, iar hotărârea instanţei de fond este motivată în drept şi în fapt.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.R.I. împotriva sentinţei penale nr. 71/PI din 23 iulie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.R.I. împotriva sentinţei penale nr. 71/PI din 23 iulie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2807/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2830/2010. Penal → |
|---|
