ICCJ. Decizia nr. 2807/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2807/2010
Dosar nr. 3923/120/200.
Şedinţa publică din 4 august 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 111 din 29 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală, inculpatul F.V. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 65 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., pentru infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., prin respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de vătămare gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
In baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepsei.
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsă arestarea preventivă a acestuia de la 10 august 2009 la zi.
Rezolvând şi latura civilă a cauzei, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată F.C., fiind respinsă cererea de obligare a inculpatului şi la plata daunelor materiale, ca nefondată.
De asemenea, inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 2.942,87 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea victimei.
În temeiul disp. art. 169 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea vătămată F.C., a unei haine (geacă) ridicată în vederea examinării criminalistice.
În fine, inculpatul a fost obligat la 850 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa o atare sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul F.V., în după amiaza zilei de 09 august 2009, în jurul orelor 17,00 a plecat de la locuinţa sa către barul aparţinând SC "N." SRL situat în judeţul Argeş, aflat la limita dintre cele două sate - Feţeni şi Leordeni.
La scurt timp, în bar a venit şi partea vătămată F.C. care este vărul inculpatului, consumând o vreme băuturi alcoolice la aceeaşi masă.
Pe fondul consumului de alcool, la un moment dat între cei doi s-au purtat discuţii în contradictoriu, obiectul disputei constituind-o o suprafaţă de teren.
Conflictul dintre cei doi tineri a degenerat în acte de violenţă şi a încetat numai la intervenţia concubinei inculpatului - martora V.I. şi a patronului barului martorul N.G., acesta din urmă cerându-le chiar să părăsească localul.
În aceste condiţii, inculpatul F.V. a plecat către casă, (domiciliul său fiind situat la câteva sute de metri) pe bicicleta cu care venise.
La scurt timp, inculpatul s-a reîntors pe jos din nou, în direcţia barului.
Inculpatul s-a înarmat cu o bâtă şi s-a îndreptat către drumul asfaltat DN 7 Piteşti - Bucureşti, direcţie din care urma să se deplaseze către casă şi vărul său, partea vătămată F.C.
Inculpatul intenţiona astfel să continue disputa cu partea vătămată, aşa încât, după un prim schimb de replici a ridicat bâta, lovind-o.
Partea vătămată F.C. a parat una dintre lovituri cu braţul, determinând căderea la pământ a bâtei pe care a încercat să o ridice.
F.C. nu a reuşit să mai facă acest lucru, deoarece inculpatul l-a cuprins cu braţele care i-a aplicat o lovitură cu un briceag în zona hemitoracelui stâng, după care inculpatul a părăsit în fugă locul faptei, fiind găsit la domiciliu de către organele de poliţie.
Părţii vătămate F.C. i-a fost acordat primul ajutor de către persoanele aflate în apropiere, respectiv martorii M.T.I., F.A. şi S.D., după care a fost transportată la spital cu ambulanţă, care a sosit la faţa locului la scurt timp.
Fiind internată în spital, victima a fost supusă unei intervenţii chirurgicale, iar din raportul de constatare medico-legală a Serviciului de Medicină Legală Dâmboviţa, s-a stabilit diagnosticul „plagă tăiată hemitorace posterior stâng penetrantă, hemotorax stâng, anemie secundară" leziune traumatică care s-a putut produce prin lovire sau cu obiect ascuţit tăietor - înţepător - posibil cuţit.
In concluziile actului medico-legal s-a reţinut de asemenea că leziunea (plagă penetrantă în cavitatea pleurală stângă cu hemotorax masiv) a necesitat 25 zile de îngrijire medicală şi a pus în primejdie viaţa victimei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul F.V., care a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. b) şi reducerea corespunzătoare a pedepsei sub minimul prevăzut de textul incriminator.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat prin Decizia penală nr. 45 din 2 iunie 2010.
Instanţa de apel a reţinut că inculpatul nu a acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburării sau emoţii, nu a existat o provocare din partea părţii vătămate pentru a se putea reţine incidenţa art. 73 lit. b) C. pen., iar pedeapsa este just individualizată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul F.V. care a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea art. 73 lit. b) art. 74 şi art. 76 C. pen. şi reducerea pedepsei sub minimul special.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte analizând Decizia recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât şi în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Materialul probator administrat în cauză nu confirmă susţinerea inculpatului că a comis fapta în starea de provocare prev. de art. 73 lit. b) C. pen.
Chiar inculpatul relevă că între el şi victimă a avut loc iniţial o ceartă în local, dar, aşa cum rezultă din depoziţiile martorilor, conflictul a fost aplanat de intervenţia patronului localului care le-a cerut să părăsească barul.
În aceste condiţii inculpatul a decis să continue disputa cu partea vătămată, a plecat spre casă, s-a înarmat cu o bâtă şi a aşteptat-o pe victimă pe drumul asfaltat, agresând-o mai întâi cu bâta şi apoi cu un briceag.
Prin urmare probele dosarului contrazic existenţa stării de provocare din partea victimei, inculpatul atacând-o pe aceasta într-un moment ulterior incidentului din bar.
Nici solicitarea de reţinere a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 nu poate fi primită întrucât ele nu se regăsesc în cauză.
Legea antecedentelor penale nu echivalează cu circumstanţa prev. de art. 74 lit. a) C. pen., iar cât priveşte circumstanţele de la lit. b) şi c) ale art.74 din probe rezultă că după săvârşirea faptei inculpatul a fugit de la locul în care victima căzuse şi s-a retras în domiciliu, părţii vătămate fiindu-i acordat primul ajutor de martorii aflaţi la faţa locului, care au chemat şi ambulanţa cu care acesta a fost transportată la spital.
Sinceritatea inculpatului în cazul procesului şi circumstanţa antecedentelor penale au fost avute deja în vedere în procesul individualizării pedepsei, acestuia aplicându-i-se o pedeapsă orientată către minimul prevăzut de lege tocmai în considerarea acestor date ce caracterizează persoana recurentului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 38516, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce la zi prevenţia pentru inculpat.
În baza art. 192 pct. 2 C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor de judiciare către stat, onorariu avocat oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.V. împotriva deciziei penale nr. 45 din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 10 august 2009 la 4 august 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 4 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2684/2010. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 2817/2010. Penal → |
|---|
