ICCJ. Decizia nr. 2680/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2680/2010
Dosar nr. 45565/3/200.
Şedinţa publică din 8 iulie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 91 din 4 februarie 2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a)- c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpata A.G.F., pe o perioada de 4 ani închisoare.
Aplică disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II a, şi lit. b) C. pen.
In baza art. 65 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. pe o perioada de 5 ani după executarea pedepsei principale.
In baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deduce perioada de la 4 noiembrie 2009 la zi.
In baza art. 350 C. proc. pen. menţine starea de arest a inculpatei.
In baza art. 17 si art. 18 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantităţii de 0,63 gr. heroina, rămasa in urma analizelor de laborator si depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul IGPR - DCJSEO conform dovezii seria H nr. 0001955 din 12 noiembrie 2009.
Obliga inculpata la 2000 lei cheltuieli judiciare statului în cont IBAN RO62TREZ7045032XXX003561; Cod fiscal 4340633, deschis la Trezoreria sector 4 Bucureşti, beneficiar Tribunalul Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că la data de 4 noiembrie 2009, inculpata A.G.F. a fost depistată cu ocazia controlului specific efectuat de către lucrătorii din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranţă Bucureşti Rahova deţinând o doză cu heroină, ascunsă în interiorul cavităţii bucale, în scopul introducerii în penitenciar şi livrării sale către deţinutul G.A.N.
La data de 04 noiembrie 2009, în jurul orei 1230, lucrătorii din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranţă Rahova, cu ocazia unui control de specialitate efectuat asupra inculpatei A.G.F., venită în vizită la deţinutul G.A.N., au descoperit o doză cu heroină, ascunsă în interiorul cavităţii bucale, pe care inculpata intenţiona să o introducă în penitenciar şi să o livreze acestuia din urmă.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524625 din 04 noiembrie 2009 proba litigiu conţinea 0,73 gr. heroină, drog de mare risc prev. în Tabelul Anexă nr. I din Legea 143/2000.
Cantitatea de 0,63 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada seria H, nr. 0001955 din data de 12 noiembrie 2009.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu procese-verbale de percheziţie corporală a inculpatei A.G.F. declaraţia martorului G.A.N., raport de constatare tehnico-ştiinţific toate coroborate cu declaraţiile inculpatei.
Fiind audiată, inculpata a avut o poziţie sinceră recunoscând fapta ce i se reţine în sarcină.
La individualizarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art.72 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata A.G.F. criticând-o pentru netemeinicie solicitând reindividualizarea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante.
Prin Decizia penală nr. 80/A din 31 martie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de inculpata A.G.F. împotriva sentinţei penale nr. 91 din 4 februarie 2010 a Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 45565/3/2009.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 91 din 04 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi, rejudecând:
În baza art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a)-c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpata A.G.F. la 3 ani închisoare şi 5 ani şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii.
A menţinut starea de arest preventiv şi deduce prevenţia de la 4 noiembrie 2009 la zi.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu de 200 lei se avansează din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a decide astfel instanţa de prim control judiciar a reţinut că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic este în măsură să asigure scopul sancţiunii penale prev. de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpata A.G.F. invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. arătând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de atitudinea sinceră de care a dat dovadă cât şi de faptul că are în întreţinere un copil minor.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia Decizia recurate prin prisma cazului de casare invocat conform disp. art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpată este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte reţine că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în baza tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judiciară, încadrarea juridică data faptei este justă corespunzând situaţiei de fapt stabilite, în mod corect apreciind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.
Pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect individualizată în raport de criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei aceasta încercând să introducă droguri în penitenciar împrejurare ce denotă o periculozitate a inculpatei ce impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie.
Faptul că inculpata a recunoscut comiterea faptei şi nu este cunoscută cu antecedente penale a fost avută în vedere atât de instanţa de fond care a reţinut în favoarea inculpatei circumstanţe atenuante reducând pedeapsa sub limita minimă prev. de lege, cât şi de instanţa de apel care a acordat o mai largă eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute şi a redus pedeapsa aplicată de instanţa de fond.
Faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale nu reprezintă o virtute ci o stare normală pentru orice individ şi nu poate determina o pedeapsă şi mai redusă decât cea stabilită de instanţele inferioare, în caz contrar ajungându-se la ineficienţa sancţiunii penale.
Pedeapsa aplicată trebuie să aibă şi un caracter de exemplaritate pentru a descuraja comiterea unor fapte similare şi de asemenea să corespundă scopului educativ şi coercitive al pedepsei consacrat de disp. art. 52 C. pen.
Ca atare Înalta Curte apreciază că nu există alte împrejurări care să facă posibilă reducerea pedepsei aplicate, numai în acest mod fiind posibilă reeducarea inculpatei şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.
Faţă de considerentele aplicate Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpată.
În baza art. 38517 alin. (2) cu inf. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi reţinerii preventive de la 4 noiembrie 2009 la 8 iulie 2010.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.G.F. împotriva deciziei penale nr. 80/A din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 noiembrie 2009 la 8 iulie 2010.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 8 iulie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 2641/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2684/2010. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
