ICCJ. Decizia nr. 3047/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3047/2010
Dosar nr. 351/46/2010
Şedinţa publică din 7 septembrie 201.
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 47/F din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta D.L., împotriva ordonanţei nr. 269/P/2009 din 12 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut că la data de 24 iunie 2009, persoana vătămată D.L. a depus, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, plângere penală împotriva făptuitorilor: M.G. - judecătoare la Judecătoria Câmpulung, E.V., M.B. şi M.C.E. - judecătoare la Tribunalul Argeş, solicitând condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra persoanelor şi, respectiv, de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzute de art. 246 şi art. 247 C. pen.
Se susţine de către persoana vătămată că prima făptuitoare, prin pronunţarea sentinţei civile nr. 246 din 07 februarie 2007, a admis cererea pe care aceasta o promovase, de reconstituire a dreptului său de proprietate, cu ignorarea concluziilor formulate în raportul de expertiză efectuat în acea cauză, referitoare la terenul acoperit cu vegetaţie forestieră.
În ce le priveşte pe celelalte trei făptuitoare, acestea s-au pronunţat asupra cererii de recurs cu care petiţionara a învestit Tribunalul Argeş, ce a fost declarat împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, şi au respins acest recurs.
Persoana vătămată consideră un abuz această soluţie, prin aceea că judecătorii instanţei de control judiciar nu au ţinut seama de concluziile aceluiaşi raport de expertiză, din care rezulta fără echivoc faptul că era îndreptăţită a-i fi reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 3,7 ha.
Tot astfel, cele trei făptuitoare au stăruit, în opinia petentei, în comportamentul lor abuziv, îngrădindu-i acesteia drepturile sale constituţionale, prin respingerea contestaţiei în anulare împotriva deciziei penale, cum şi a cererii de revizuire.
După efectuarea actelor premergătoare, la data de 12 nov. 20009 procurorul a adoptat ordonanţa cu nr. 269/P/2009 (care se contestă prin plângerea ce face obiectul cauzei de faţă), prin care a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii reclamaţi, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. - faptele imputate nu există.
S-a constatat că intimatele au acţionat în conformitate cu atribuţiile lor de serviciu, iar reformarea unor hotărâri judecătoreşti nu se poate realiza pe calea unor plângeri penale îndreptate împotriva judecătorilor care au pronunţat hotărârile respective.
În adevăr, fapta de abuz în serviciu presupune neîndeplinirea de către funcţionarul public, cu ştiinţă, a unui act pe care trebuie să-l îndeplinească, în baza atribuţiunilor sale, ori îndeplinirea lui în mod defectuos.
Hotărârile judecătoreşti depuse în copii xerox la dosarul cauzei conţin toate temeiurile de fapt şi de drept, cum şi probele pe care ele s-au fundamentat, neexistând niciun indiciu că, prin pronunţarea lor, a fost cauzată o vătămare intereselor legale ale persoanei vătămate.
Împrejurarea că aceste hotărâri îi sunt favorabile numai în parte petentei şi că o nemulţumesc nu poate atrage răspunderea penală a magistraţilor care le-au pronunţat, în temeiul legii.
Împotriva sentinţei penale nr. 47/F din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, în termen legal, a declarat recurs petiţionara D.L., solicitând casarea acesteia, admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţei atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimate pentru faptele reclamate.
Petiţionara mai arată că solicită tragerea la răspundere penală şi a membrilor Comisiei locale de fond funciar Stâlpeni, jud. Argeş şi a membrilor Comisiei judeţene de fond funciar Argeş, care au pronunţat decizii nelegale privind reconstituirea dreptului său de proprietate.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalt Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerente ce urmează:
Petiţionara D.L. a avut pe rolul Judecătoriei Câmpulung dosarul nr. 3650/205/2006, soluţionat de intimata Gheorghe Maria prin sentinţa civilă nr. 247 din 7 februarie 2007 prin care a admis în parte plângerea în contradictoriu cu intimatele Comisia judeţeană de fond funciar Argeş şi Comisia locală de fond funciar Stâlpeni, modificând hotărârea Comisiei judeţene nr. 77/2006 cu privire la petiţionară, căreia i-a fost reconstituit dreptul la proprietate pentru suprafeţele de 5000 mp, 1262 mp şi 3750 mp, conform schiţei întocmită de expert inginer P.I.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins plângerea petiţionarei cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului pădure.
Recursul declarat de petiţionară împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat prin Decizia civilă nr. 913/R din 5 iulie 2007 a Tribunalului Argeş pronunţată de intimatele V.E., B.M. şi C.E.M.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii sau probe în sensul comiterii infracţiunilor reclamate sau a altor infracţiuni de către intimate cu ocazia soluţionării celor două dosare.
Judecătorii şi-au întemeiat soluţiile pe probele administrate în cauză, motivându-le corespunzător în fapt şi în drept, fără a aduce în acest fel vreo vătămare intereselor legale ale petiţionarei.
Împrejurarea că petiţionara este nemulţumită de hotărârile pronunţate nu poate atrage răspunderea penală a judecătorilor care au soluţionat cauzele respective, iar formularea unor plângeri penale împotriva acestora nu conduce la reformarea hotărârilor ce sunt supuse numai căilor de atac prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte tragerea la răspundere penală a membrilor celor două comisii de fond funciar, urmează a se observa că prin ordonanţa atacată s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la aceştia şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung.
Or, soluţia de disjungere nu este supusă cenzurii instanţei în procedura prevăzută de disp. art. 2781 C. proc. pen., ci numai cea de netrimitere în judecată.
Faţă de considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalt Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionară.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara D.L. împotriva sentinţei penale nr. 47/F din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 291/2010. Penal - | ICCJ. Decizia nr. 3051/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
