ICCJ. Decizia nr. 2825/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2825/2010
Dosar nr. 6447/1/2010
Şedinţa publică din 4 august 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 6 iulie 2010 pronunţată în dosarul nr. 1138/299/2010 (1669/2010), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului H.B.G. şi a menţinut măsura arestării preventive a acestuia.
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept.
Prin sentinţa penală nr. 485/2010 pronunţată de Judecătoria Sector 1 în dosarul nr. 1138/299/2010, în temeiul art. 211 alin. (1), (2) lit. c), art. 109 C. pen. a fost condamnat inculpatul H.B.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., urmând ca pedeapsa sa fie pusă în executare la împlinirea vârstei de 18 ani.
Prin Decizia penala nr. 417/A din 08 iunie 2010 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul H.B.G. împotriva sentinţei de condamnare.
In fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că în ziua de 27 decembrie 2009, in jurul orelor 13.40, în timp ce se afla la intrarea de metrou Gara de Nord, prin smulgere, a sustras din mana părţii vătămate B.A.M. un telefon mobil, în scopul însuşirii pe nedrept.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că inculpatul a fost arestat preventiv în data de 29 decembrie 2009, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerinţele art. 143 şi că este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpatului se menţin, fiind îndeplinită una din condiţiile alternative prev. de art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Astfel, probele administrate până la acest moment procesual nu fac să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit fapte de natură penală, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 148 cu referire la art. 68/1 C. proc. pen.
De asemenea, este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pretins a fi săvârşite de inculpat fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea acestei ultime condiţii, conform art. 136 alin. (8) C. proc. pen., Curtea a avut în vedere natura şi gradul de pericol concret al infracţiunii, dar şi datele ce-1 caracterizează pe inculpat.
Împotriva încheierii din 6 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs inculpatul H.B.G., fără a-l motiva în scris.
Examinarea hotărârii atacate se va face conform art. 3856 C. proc. pen., constatându-se însă, că, pentru considerentele ce se vor arăta, recursul este inadmisibil.
Astfel, potrivit principiului legalităţii şi oficialităţii înscris în art. 2 C. proc. pen., procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege. În sensul acestor prevederi, exercitarea unei căi de atac ordinare se face doar în condiţiile şi termenele arătate de norma procesual penală.
Ori, dispoziţiile art. 141 C. proc. pen. referitoare la calea de atac împotriva încheierii pronunţată de instanţă în cursul judecăţii privind măsurile preventive stabileşte care sunt încheierile supuse recursului, după cum şi soluţiile dispuse prin acestea.
Din examinarea textului de lege sus-menţionat, per a contrario, raportat la cauza de faţă, rezultă că încheierea pronunţată în recurs, prin care se dispune menţinerea arestării preventive, nu poate fi atacată separat cu recurs.
În cauză, inculpatul H.B.G., exercitând o cale de atac neprevăzută de lege împotriva încheierii dată în recurs, prin care s-a menţinut măsura arestării preventive, a formulat un recurs inadmisibil, care se va respinge conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul H.B.G. împotriva încheierii din 6 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 1138/299/2010 (1669/2010).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2821/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 284/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
