ICCJ. Decizia nr. 2871/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2871/2010
Dosar nr. 2827/104/200.
Şedinţa publică din 18 august 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 22 din 23 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2827/104/2009, s-a dispus, în baza art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) C. pen. condamnarea inculpatului G.V.M. la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.
A fost dedusă reţinerea şi arestarea preventivă de la 16 martie 2009 la zi şi s-a menţinut în continuare măsura arestării preventive.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui stachete corp delict.
S-a luat act că partea vătămată I.D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut în fapt următoarele:
La data de 15 martie 2009 inculpatul G.V.M. împreună cu victima V.F. au mers, între orele 10.00 - 19.30 la barul administrat de către martorul B.G., unde au cumpărat alcool, consumând în afara localului până în jurul orelor 22.00.
După această oră, inculpatul şi partea vătămată au plecat către casă dar, după ce au făcut câţiva paşi, s-au luat la ceartă, adresându-şi reciproc injurii.
Victima şi-a continuat drumul iar inculpatul a mers în apropierea barului şi din gard a smuls un stachete cu lungimea de 1,60 m, a ajuns victima din urmă şi în dreptul locuinţei martorei D.E. i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului.
După lovirea victimei, profitând de împrejurarea că telefonul mobil căzuse, inculpatul şi l-a însuşit, ascunzându-l într-un dulap aflat în camera fratelui său, fiind ridicat a doua zi dimineaţa de către organele de poliţie.
Din Raportul de constatare medico-legală rezultă că moartea victimei a fost violentă datorându-se şocului traumatic şi hemoragic, consecinţa unui politraumatism cu echimoze, hematoame, excoriaţii, plăgi contuze, fracturi ale masivului facial, cubitusului stâng şi falangei distale a paliceului stâng.
Leziunile s-au produs prin lovire cu corpuri dure, iar între acestea şi deces există legătură de cauzalitate directă.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, vinovăţia acestuia fiind probată, fără dubiu, prin probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel inculpatul, solicitând desfiinţarea acesteia şi în cadrul rejudecării, reducerea pedepsei, fiind invocate elementele de circumstanţiere personală.
Prin Decizia penală nr. 121 din 19 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 2827/104/2009, s-a dispus respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat.
A fost dedusă perioada arestului preventiv şi menţinută măsura arestării preventivă.
Apelantul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul G.V.M. invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În susţinerea recursului, inculpat a invocat atitudinea sa procesuală, lipsa antecedentelor penale, starea de beţie sub imperiul căreia a fost comisă fapta.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, ambele hotărâri, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 3856 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect starea de fapt, constând în aceea că în noaptea de 15 martie 2009, pe timp de noapte şi pe fondul consumului de alcool, inculpatul G.V.M., folosindu-se de o stachetă luată de la un gard, a lovit victima V.F. producându-i leziuni care au condus la decesul acesteia.
De asemenea, acelaşi inculpat, profitând de starea victimei, şi-a însuşit telefonul mobil identificat ulterior de către organele de poliţie.
Deşi încadrarea juridică este greşită - în sensul că se impunea reţinerea infracţiunii de omor calificat respectiv tâlhărie şi nu furt calificat - Înalta Curte nu poate reforma hotărârile în lipsa recursului procurorului dat fiind principiul non reformatio în peius.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, Înalta Curte constată că, potrivit principiului individualizării pedepsei, aceasta trebuie stabilită în raport de pericolul social concret al faptei săvârşite şi în raport de individualitatea infractorului.
Indicarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nu reprezintă o simplă recomandare, ci are un caracter obligatoriu pentru instanţă, fiind necesar a releva în considerentele hotărârii elementele care susţin pedeapsa aplicată, atât în ceea ce priveşte cuantumul dar şi sub aspectul modalităţii de executare a acesteia.
În cauza dedusă judecăţii, inculpatul a săvârşit fapte cu un grad ridicat de pericol social care au condus la suprimarea vieţii persoanei.
Starea de beţie pe fondul căreia inculpatul a comis fapta nu constituie o atenuantă în condiţiile în care în mod voit a ajuns în această stare.
Deosebit de relevant, sub aspectul gravităţii faptelor este şi împrejurarea că după ce victima a fost lovită, inculpatul şi-a însuşit telefonul mobil, a abandonat-o, îndreptându-se spre locuinţa sa ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic.
Atitudinea procesuală a inculpatului - în condiţiile în care probele de vinovăţie sunt evidente - lipsa antecedentelor penale nu constituie temeiuri suficiente de natură a fi apreciate ca fiind circumstanţe atenuante în sensul art. 74 C. pen., care să conducă la reducerea pedepsei sub minimul special.
Acestea au fost evaluate de instanţă prin raportare la celelalte elemente ce ţin de împrejurările comiterii faptelor, gravitatea acestora, aplicându-se o pedeapsă orientată spre minimul special.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V.M.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 381 C. proc. pen., va deduse din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 16 martie 2009 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V.M. împotriva deciziei penale nr. 121 din 19 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 martie 2009 la 18 august 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1012/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 290/2010. Penal → |
|---|
