ICCJ. Decizia nr. 2630/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2630/2010

Dosar nr. 107/43/2010

Şedinţa publică din 01 iulie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 11 din 19 martie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.J. împotriva rezoluţiei procurorului din data de 8 ianuarie 2010 emisă în dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, rezoluţie confirmată prin rezoluţia procurorului ierarhic superior, cu nr. 29/II/2 din 27 ianuarie 2010, acte ale procurorilor ce au fost menţinute.

A fost obligat petentul să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 50 lei.

S-a reţinut că, la data de 8 ianuarie 2010, în dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, s-a emis emite rezoluţia procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de R.S. – executor judecătoresc – pentru art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), conform art. 10 lit. g) C. proc. pen. şi au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea plângerii.

Pentru a hotărî în acest mod procurorul astfel sesizat a reţinut următoarele:

La data de 04 decembrie 2009 s-a înregistrat la Poliţia Municipiului Reghin, sub nr. 1182/D/2009, procesul-verbal de consemnare a plângerii persoanei vătămate M.J., îndreptată împotriva făptuitorului R.S., executor judecătoresc. La aceeaşi dată, 04 decembrie 2009, a fost audiată persoana vătămată, constatându-se din cele două înscrisuri: proces-verbal şi declaraţie, că acesta solicită cercetarea executorului judecătoresc pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)

Având în vedere calitatea făptuitorului, prin ordonanţa nr. 513/P/2009 din 05 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a dispus, în conformitate cu prevederile art. 42 raportat la art. 45 C. proc. pen. şi art. 28 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş.

Dosarul s-a înregistrat la această unitate la data de 07 ianuarie 2010 sub nr. 2 P/2010.

Primindu-l spre soluţionare, pe baza actelor deja administrate precum şi a înscrisurilor depuse în copie, s-a constatat că persoana vătămată acuză făptuitorul de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, întrucât în cadrul actelor de executare pe care le-a desfăşurat în dosarul execuţional nr. 184/E/2002, în care persoana vătămată M.J. avea calitate de debitor şi-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu.

Mai concret, a susţinut că a vândut prin licitaţie imobilul aparţinând debitorului, încălcând dispoziţiile legale în vigoare şi că, de asemenea, deşi creditorul J.T. a fost de acord cu un nou termen pentru achitarea debitului pentru data de 01 decembrie 2004, la data de 11 octombrie 2004, R.S. a încheiat procesul-verbal de vânzare prin care imobilul în cauză a fost adjudecat cu 420.000.000 lei.

În raport de data încheierii actului invocat, 11 octombrie 2004, se constată că pentru fapta prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în conformitate cu prevederile art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., la data de 11 octombrie 2009 în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale prevăzută de art. 10 lit. g) C. proc. pen. (împrejurare care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale).

Deşi în cauză sunt incidente aceste împrejurări, la data de 07 ianuarie 2010 s-au efectuat verificări la grefa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi la Arhiva Penală a Curţii de Apel Târgu Mureş, întrucât procurorul de caz avea cunoştinţă de existenţa altor soluţii, date în legătură cu aceeaşi faptă, faţă de acelaşi făptuitor, la plângerea aceleiaşi persoane vătămate, constatându-se următoarele:

1) Prin rezoluţia nr. 457/P/2006 din 12 aprilie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de R.S. pentru art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (în legătură cu actele de executare din dosarul execuţional nr. 184/E/2002) urmare a plângerii formulate de M.J.

Prin rezoluţia nr. 169/VIII/2007 din 22 mai 2007 procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a respins plângerea formulată de M.J. împotriva rezoluţiei de mai sus, nr. 457/P/2006.

2) Prin rezoluţia nr. 90/P/2007 din 28 iunie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a dispus neînceperea urmăririi penale fată de R.S. pentru art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în legătură cu acelaşi dosar nr. 184/E/2002, la plângerea aceleiaşi persoane vătămate.

Prin rezoluţia nr. 399/VIII/2007 din 19 decembrie 2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a respins plângerea formulată împotriva rezoluţiei de mai sus, nr. 90/P/2007 de către M.J.

3) Prin rezoluţia nr. 179/P/2007 din 05 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de R.S. pentru art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) în legătură cu aceeaşi activitate din dosarul execuţional nr. 184/E/2002 la plângerea aceleiaşi persoane vătămate.

Prin rezoluţia nr. 159/VIII/2008 din 04 iunie 2008, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de M.J. împotriva rezoluţiei de mai sus.

Împotriva acestei soluţii a formulat plângere la instanţă petiţionarul, cauza făcând obiectul dosarului nr. 129.1/43/2009 al Curţii de Apel Târgu Mureş, în care s-a pronunţat sentinţa penală 25 din 25 mai 2009 prin care plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petiţionarul. Cauza a făcut obiectul dosarului nr. 129.1/43/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care s-a pronunţat Decizia nr. 3715 din 10 noiembrie 2009, prin care calea de atac formulată a fost respinsă ca nefondată, ordonanţa nr. 179/P/2007 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş fiind menţinută definitiv.

4) Prin rezoluţia nr. 118/P/2008 din 04 noiembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a dispus (între altele) neînceperea urmăririi penale faţă de R.S. pentru art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) pentru activitatea desfăşurată în dosarul execuţional nr. 184/E/2002 la plângerea aceluiaşi M.J..

Împotriva acestei soluţii a formulat plângere petiţionarul, care a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, prin rezoluţia nr. 43/II/2/2009 din 06 martie 2009.

În raport de aceste constatări, întrucât actele de executare desfăşurate în dosarul execuţional nr. 184/E/2002 de către făptuitor, inclusiv cele referitoare la licitaţia de vânzare, au mai fost analizate şi soluţionate definitiv de instanţa de judecată, s-a reţinut că există în speţă şi autoritatea de lucru judecat, fiind incidente prevederile art. 10 lit. j) C. proc. pen.

Cu toate acestea, prioritate având dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen. (prescripţia răspunderii penale), în conformitate cu prevederile de art. 228 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de R.S. – executor judecătoresc – pentru art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), conform art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Această rezoluţie a procurorului emisă la data de 8 ianuarie 2010, în dosarul anterior menţionat, a fost atacată în termen legal, cu plângere, la procurorul ierarhic superior, care, la data de 27 ianuarie 2010, cu nr. 29/II/2/2010 a emis rezoluţia prin care a respins plângerea petentului M.J., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, ca neîntemeiată.

Procurorul ierarhic superior celui care a emis ordonanţa criticată, a reţinut următoarele aspecte în ordonanţa emisă la data ce 27 ianuarie 2010:

Plângerea petentului s-a apreciat a fi neîntemeiată, deoarece din procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare (fila 3 dosar nr. 2/P/2010) a rezultat că, după primirea plângerii penale făcută de petentul M.J. împotriva executorului judecătoresc R.S., au fost identificate, în arhiva acestui parchet, alte patru dosare, în care s-au pronunţat soluţii de netrimitere în judecată a aceluiaşi executor judecătoresc, pentru aceeaşi faptă, la sesizarea aceluiaşi petent.

În una din acele patru cauze s-a constatat că există şi hotărâre judecătorească definitivă pronunţată de instanţe în temeiul art. 278¹ alin. (8) lit. a) C. proc. pen., deci s-a dispus cu autoritate de lucru judecat cu privire la netrimiterea în judecată a executorului judecătoresc R.S. în legătură cu actele de executare silită îndeplinite în dosarul execuţional nr. 184/E/2002, privindu-l pe petentul-debitor M.J.

Pe de altă parte, efectuarea oricărui act de cercetare în cauză nu numai că nu mai este necesară, având în vedere existenţa soluţiilor anterioare şi temeiul lor juridic, dar este împiedicată şi de împlinirea cursului prescripţiei, astfel cum în mod justificat s-a reţinut în rezoluţia din 8 ianuarie 2010.

Faţă de cele constatate, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, s-a constatat că este legală, plângerea petentului impunându-se a fi respinsă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei rezoluţii a procurorului, cu nr. 29/II/2/2010 emisă la data de 27 ianuarie 2010, în termen legal, a promovat plângere petentul M.J. care a criticat soluţia iniţial dispusă împotriva intimatului R.S. – executor judecătoresc. S-a susţinut că, în mod greşit, în actele procurorilor s-a constatat intervenită prescripţia răspunderii penale a acestui intimat, în contextul în care nu s-au avut în vedere limitele maxime ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei şi aspectele reclamate în plângerea sa iniţială, referitoare la modul în care acest executor judecătoresc a înţeles să valorifice prin vânzare la licitaţie publică, imobilul ce a constituit proprietatea sa. S-a solicitat ca, în urma admiterii plângerii astfel formulate, rezoluţiile procurorilor să fie infirmate, iar executorul judecătoresc să fie cercetat pentru fapta penală reclamată.

Analizând cu maximă obiectivitate plângerea formulată de petentul M.J., potrivit prevederilor art. 278¹ alin. (7) C. proc. pen. şi procedând la reevaluarea probatoriului avut în vedere la emiterea actelor (rezoluţiilor) procurorului criticate se constată că aceasta are caracter nefondat, impunându-se a fi respinsă şi, pe cale de consecinţă, a fi menţinute cele două rezoluţii, deoarece:

Iniţial, petentul M.J. a înţeles să reclame comiterea, de către intimatul – executor judecătoresc R.S., a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, faptă pe care acesta ar fi comis-o în cadrul dosarului execuţional nr. 184/E/2002 al Biroului Individual Executor Judecătoresc R.S., dosar în care petentul avea calitatea de debitor. Ultimul act de executare efectuat de intimatul R.S., în dosarul execuţional amintit, a fost întocmit la data de 11 octombrie 2004 (astfel cum rezultă din copia înscrisului aflat la fila 14 din dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş), iar aspectele expuse de petent în noua plângere formulată, au fost analizate în mod definitiv prin sentinţa penală nr. 25 din 25 mai 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, definitivă prin Decizia penală nr. 3715 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Petentul M.J. a înţeles să formuleze împotriva intimatului R.S., în intervalul de timp cuprins între 2006 şi 2010, mai multe plângeri, în care susţinea că în dosarul execuţional nr. 184/E/2002 acest intimat ar fi comis infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, faptă incriminată de dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Efectuând verificările ce se impuneau în cauză, procurorul iniţial învestit cu soluţionarea plângerii formulate de petent, prin prisma celor reţinute şi în procesul-verbal întocmit la data de 07 ianuarie 2010 în dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, în mod temeinic şi legal a dispus ca, în cauză, să nu se dispună începerea urmării penale împotriva executorului judecătoresc R.S., deoarece a intervenit prescripţia faptelor reclamate. În mod corect, temeinic argumentat, procurorul de caz a emis la data de 8 ianuarie 2010 rezoluţia din dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, rezoluţie ce a primit confirmarea ce se impunea prin rezoluţia cu nr. 29/II/2 din 27 ianuarie 2010 a procurorului ierarhic superior.

Constatându-se că cele două rezoluţii ale procurorului se caracterizează prin legalitate şi temeinicie, neexistând nici un motiv de infirmare a lor, urmează ca, în conformitate cu prevederile art. 278¹ alin. (8) lit. a) C. proc. pen., să se respingă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.J. împotriva rezoluţiei procurorului din data de 8 ianuarie 2010 emisă în dosarul nr. 2/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, rezoluţie confirmată prin rezoluţia procurorului ierarhic superior, cu nr. 29/II/2 din 27 ianuarie 2010, acte ale procurorilor ce vor fi menţinute.

II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs petiţionarul M.J., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia şi cu ocazia rejudecării a se dispune trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)

Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată, în raport de motivele de critică invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele aşa cum prevăd dispoziţiile art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de faţă declarat de petiţionarul M.J. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât în mod legal şi temeinic, prin rezoluţia procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş nr. 2/P/2010 din 08 ianuarie 2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul R.S. – executor judecătoresc – sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) despre care s-a pretins că în cadrul actelor de executare pe care le-a desfăşurat în dosarul execuţional nr. 184/E/2002, în care persoana vătămată M.J. are calitate de debitor, şi-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu.

Aşa fiind, în mod legal s-a reţinut că în cauză a intervenit un impediment la punerea în mişcare a acţiunii penale şi anume prescripţia specială a răspunderii penale în sensul dispoziţiilor art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.J. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 19 martie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 2629/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1002/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2630/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs