ICCJ. Decizia nr. 290/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 290/2010
Dosar nr. 1502/44/200.
Şedinţa publică din 27 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 206/F din 6 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, la data de 6 noiembrie 2009, a fost respinsă plângerea formulată de petiţionarul B.O. împotriva rezoluţiei nr. 1063/II/ 2/2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, pe care a menţinut-o.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea a reţinut că petiţionarul B.O. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că numitul V.G., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, nu şi-a manifestat rolul activ în aflarea adevărului şi i-a dictat poliţistului propunerea de a nu se începe urmărirea penală în cauza respectivă.
Prin rezoluţia nr. 896/P/2009 din 3 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul V.G., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 264 C. pen. şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), soluţie dată în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Prin rezoluţia nr. 1075/P/2009 din 29 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, dată de procurorul V.G., s-a confirmat propunerea organelor de cercetare ale poliţiei de a nu se începe urmărirea penală faţă de B.M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen. şi faţă de B.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 240 C. pen.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii privind comiterea vreunei fapte penale de către procuror, cu prilejul supravegherii cercetărilor sau a soluţionării dosarului nr. 1075/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila.
Împotriva rezoluţiei prin care s-a respins plângerea petentului, ca nefondată, petiţionarul B.O. a formulat plângere la instanţă.
Soluţionând plângerea petentului împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, Curtea a reţinut că în mod corect procurorul a constatat că în cauză nu există indicii şi probe din care să rezulte comiterea infracţiunilor sesizate de petiţionar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, petiţionarul B.O.
În motivele de recurs petiţionarul reiterează susţinerile din cererea introductivă, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei pe fond.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul de faţă este nefondat.
În cauză au fost efectuate acte premergătoare, din analiza cărora nu rezultă nici un indiciu sau măcar bănuială că procurorul reclamat de petiţionar şi-a încălcat atribuţiile de serviciu sau normele legale aplicabile în cauza dedusă judecăţii, în care petiţionarul a fost parte.
Instanţa de fond în mod corect a reţinut că actele efectuate de procurorul V.G. în soluţionarea plângerii petentului sunt legale, neconstatând nici un viciu de procedură care să atragă nulitatea actelor de urmărire penală efectuate de procuror în această cauză.
În consecinţă, aspectele invocate de petent prin plângere cu privire la modul în care procurorul V.G. a soluţionat cauza nu constituie infracţiuni.
Cum, în urma examinării cauzei sub toate aspectele, nu au fost identificate motive care să ducă la casarea hotărârii primei instanţe, Înalta Curte constată că aceasta este temeinică şi legală, urmând ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul petiţionarului B.O., ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.O. împotriva sentinţei penale nr. 206 din 6 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2871/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 103/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
