ICCJ. Decizia nr. 2861/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2861/2010
Dosar nr. 13028/30/2010
Şedinţa publică din 11 august 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, având pe rol soluţionarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor da Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpatul Ş.S., împotriva Încheierii penale din 26 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosar nr. 1302.4/30/2010, la termenul din 29 aprilie 2010 a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul la dezbateri.
Instanţa de ultim control judiciar prin Decizia penală nr. 482/R din aceeaşi dată, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.S. împotriva Încheierii penale din 26 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 1302.4/30/2010.
Prin aceeaşi decizie, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor da Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara împotriva Încheierii penale din 26 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 1302.4/30/2010, a casat, în parte, încheierea penală recurată şi rejudecând:
În temeiul art. 139 C. proc. pen. a respins cererile inculpaţilor M.E.A., A.Ş.I., C.G., L.C., G.V.D. şi G.C. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
În temeiul art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor M.E.A., A.Ş.l., C.G., L.C., G.V.D. şi G.C., stabilind ca legalitatea şi temeinicia acesteia să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 60 zile.
De asemenea, instanţa de ultim control judiciar, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul Ş.S. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat parţiale în recurs, stabilind ca restul cheltuielilor judiciare avansate de stat să rămână în sarcina statului conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel, instanţa de recurs a reţinut că prin Încheierea penală din 26 aprilie 2010 pronunţată în Dosar nr. 1302.4/30/2010 Tribunalul Timiş, printre altele, în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor: B.C.C., B.A.S., P.l., F.D., A.R.M., B.D.B., F.C., Ş.S., P.A., M.P.D., E.M., stabilind ca legalitatea şi temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
Prin aceeaşi încheiere Tribunalul Timiş, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1451C. proc. pen. şi art. 145 C. proc. pen. a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, formulate de inculpaţi prin apărătorii aleşi.
Totodată, prima instanţă a admis cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, formulate de inculpaţii M.E.A., A.Ş.l., C.G., L.C., G.V.D., G.C. şi a dispus punerea lor de îndată în libertate, dacă nu sunt reţinuţi sau arestaţi în altă cauză, obligându-i să respecte pe durata măsurii preventive obligaţiile prevăzute de art. 145 alin. (11) şi art. 145 alin. (12) C. proc. pen., stabilite în detaliu pentru fiecare dintre aceştia.
De asemenea, prima instanţă, prin aceeaşi încheiere, a dispus comunicarea unei copii a prezentei încheieri către fiecare dintre inculpaţi, poliţiei în a cărei rază teritorială locuieşte fiecare dintre aceştia, jandarmeriei, poliţiei comunitare, organelor competente să elibereze paşaportul, organelor de frontieră, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
Analizând legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpaţilor în condiţiile art. 3002 C. proc. pen. prima instanţă a constatat şi reţinut, în esenţă că prin rechizitoriul nr. 42/D/P/2009 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 24 februarie 2010, sub număr unic de Dosar 1302.4/30/2010, au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii: P.l., M.E.A., B.D.B., B.C.C., B.A.S., A.R., F.D., A.Ş.l., C.G., F.C., L.C., Ş.S., G.V.D., G.C., E.M., P.A., M.P.D. şi au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii B.B.G., Ş.L.G. şi D.V.Ş. iar inculpatul M.P. se află arestat la domiciliu în Italia.
În fapt, s-a reţinut prin rechizitoriu că inculpaţii s-au constituit într-un grup infracţional organizat sau au aderat ori sprijinit sub orice formă un astfel de grup specializat în săvârşirea de infracţiuni din sfera criminalităţii informatice prin aceea că au fabricat ori deţinut echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, au falsificat instrumente de plată electronice şi au efectuat extrageri frauduloase de numerar din bancomate cu ajutorul unor cârduri contrafăcute pe teritoriul ţării şi al altor state din U.E.
Cu privire la inculpatul L.C., Tribunalul Timiş a reţinut că în sarcina acestuia s-a reţinut că începând din anul 2009 a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat prin comercializarea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Referitor la acest inculpat, raportat la durata arestului preventiv, la faptele reţinute în sarcina sa, rezonanţa socială a faptei şi la împrejurarea că implicarea reţinută de actul de sesizare, nu a avut caracter de durată, ci mai degrabă caracter accidental, prima instanţă a reţinut că în privinţa acestuia se impune aplicarea unei măsuri privative mai puţin restrictivă, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi ţara şi în consecinţă, a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, formulată de apărătorii aleşi ai inculpatului, astfel că, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1451 C. proc. pen., a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul L.C., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 145 alin. (11) C. proc. pen. şi art. 145 alin. (12) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpatul L.C. ca, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, să respecte următoarele obligaţii: să se prezinte la instanţa de judecată, respectiv Tribunalul Timiş, ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliţie în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, respectiv I.G.P. Bucureşti, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat; să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar, respectiv Tribunalul Timiş; să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme; să nu se apropie de martori şi ceilalţi inculpaţi, şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 145 alin. (22) C. proc. pen., conform cărora, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii de a nu părăsi ţara sau a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
A dispus punerea în libertate a inculpatului L.C., de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 10 septembrie 2009, emis de Tribunalul Timiş, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză şi totodată, comunicarea unei copii a prezentei încheieri către inculpat, poliţiei în a cărei rază teritorială locuieşte inculpatul, jandarmeriei, poliţiei comunitare, organelor competente să elibereze paşaportul, organelor do frontieră, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
Împotriva încheierii penale din 26 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosar nr. 1302.4/30/2010 au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor da Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul Ş.S.
Examinând încheierea penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a constatat că recursul formulat de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor da Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara este fondat, iar recursul formulat de inculpatul Ş.S. este nefondat, astfel că prin Decizia penală nr. 482/R din 29 aprilie 2010, a procedat conform dispozitivului anterior menţionat.
Împotriva acestei din urmă decizii, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în recurs, a formulat un nou recurs numai inculpatul L.C., fără a-l motiva în scris.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a înregistrat Dosarul nr. 1302.8/30/2010, fixându-se prim termen de judecată la 11 august 2010, când în cauză s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 38511alin. (3) C. proc. pen., iar pentru recurentul inculpat, aflat în stare de arest şi netransferat, apărătorul desemnat din oficiu, a lăsat soluţia ce se va pronunţa la aprecierea Înaltei Curţi, faţă de excepţia admisibilităţii recursului invocată de reprezentantul parchetului, la termenul mai sus menţionat.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului a apreciat, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., că recursul declarat de inculpat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumeră strict şi limitativ hotărârile care pot fi atacate o singură dată cu recurs, menţionând la alin. (2) că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 lit. e) C. proc. pen. „pot fi atacate cu recurs deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel
În speţa dedusă judecăţii, inculpatul L.C. a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 482/R din 29 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, ca instanţă de recurs.
De asemenea, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 417 C. proc. pen. stipulează că deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse niciunei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive şi executorii.
Aşadar, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare numai în condiţiile expres prevăzute de lege, aşa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Fată de cele mai sus menţionate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva Deciziei penale nr. 482/R din 29 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a-l obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva Deciziei penale nr. 482/R din 29 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 august 2010.
Procesat de AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 227/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare... → |
|---|
