ICCJ. Decizia nr. 3142/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3142/2010
Dosar nr. 740/54/2010
Şedinţa publică din 13 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 82 de la 19 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 740/54/2010 a fost respinsă plângerea formulată de petentul D.M. împotriva Ordonanţei nr. 1118/P/2009 dată la dată de 18 ianuarie 2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimatul T.G.D.
A fost obligat petentul la 10 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin Ordonanţa nr. 1118/P/2009 dată la data de 18 ianuarie 2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a), art. 38, art. 45 alin. (1) raportat la art. 42 C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de T.G.D. - comisar-şef în cadru I.P.J. Gorj S.P.R., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP); disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării de cercetări faţă de numitul F.C., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
La data de 2 decembrie 2009, petentul D.M. a formulat plângere, prin care a sesizat faptul că, în ziua respectivă, prezentându-se la S.P.R. Gorj pentru ca lucrătorii de poliţie să pună în executare Rezoluţia nr. 5503/VIII/1/2009 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, prin care se dispusese prelungirea dreptului său de circulaţie provizorie pe o perioadă de 30 zile, i s-a refuzat acestuia de către comisarul T.G.D. şi de agentul şef F.C., pe motiv că lipseşte un certificat eliberat de Judecătoria Târgu Cărbuneşti, instanţă de judecată la care petentul avea pe rol o plângere contravenţională.
Din cercetările efectuate a rezultat că, la data respectivă, numitul D.M. figura în evidenţele organelor de poliţie cu două evenimente rutiere distincte.
Pe de-o parte, petentul era cercetat în Dosarul nr. 6312/P/2009 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu sub aspectul infracţiunilor de vătămare corporală din culpă şi părăsirea locului accidentului. Prin Rezoluţia procurorului nr. 5503/VIII/1/2009 din 27 noiembrie 2009, s-a dispus prelungirea pe o perioadă de 30 zile a dreptului de circulaţia al petentului, rezoluţia fiind comunicată atât petentului D.M., cât şi S.P.R. Gorj.
Dacă ar fi fost cercetat doar în acest eveniment, nici nu ar fi fost necesar ca petentul să se adreseze S.P.R., rezoluţia procurorului fiind înscrisul prin care i se recunoştea acestuia dreptul de a conduce provizoriu autovehiculul pe drumurile publice potrivit art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002.
Pe de altă însă, petentul D.M. avea pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbuneşti o plângere împotriva unui proces-verbal de contravenţie încheiat de lucrătorii S.P.R. Gorj la data de 7 septembrie 2008, ocazie cu care, petentului îi fusese reţinut permisul de conducere.
Într-o atare situaţie, potrivit art. 118 alin. (2) şi (4) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată, plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie suspendă executarea amenzilor şi a sancţiunilor contravenţionale complementare de la data înregistrării acesteia până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. Prelungirea dreptului de circulaţie se face de către şeful Poliţiei Rutiere a judeţului sau a municipiului Bucureşti ori în locuitorul acestuia sau de către şeful poliţiei rutiere din cadrul I.G.P.R. ori adjunctului acestuia, pe a cărei rază de competenţă a fost săvârşită contravenţia, din 30 în 30 zile, în baza unui certificat eliberat de instanţa de judecată, care confirmă că dosarul este în curs de soluţionare, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
S-a constatat aşadar că, făptuitorul T.G.D. a acţionat în conformitate cu dispoziţiile legale în momentul în care a adus la cunoştinţa petentului D.M. că este necesar să depună un nou certificat eliberat de instanţa de judecată pentru a i se putea prelungi dreptul de circulaţie.
Împotriva Ordonanţei nr. 1118/P/2009 dată la data de 18 ianuarie 2010 a procurorului de caz, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând, în esenţă, aceleaşi împrejurări pe care s-a sprijinit plângerea iniţială.
Prin Ordonanţa nr. 167/11/2/2010 din 15 februarie 2010, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiată plângerea petentului, cu aprecierea că soluţia adoptată în cauză de procurorul de caz este legală, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, din care a rezultat lipsa oricărui temei de fapt ori de drept, care să contureze infracţiunea menţionată ori vreo altă faptă prevăzută de legea penală, de către ofiţerul de poliţie împotriva căruia s-a formulat plângerea penală.
În baza art. 278 C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva Ordonanţei nr. 1118/P/2009 dată la data de 18 ianuarie 2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, competentă să soluţioneze, după calitatea persoanei.
În plângerea formulată, petentul a arătat că intimatul a refuzat să primească cererea petentului având ca obiect prelungirea cu 30 zile a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, prelungire acordată în baza rezoluţiei nr. 5503/VIII/1/2009, refuzul intimatului fiind abuziv, contrar sarcinilor de serviciu.
Motivarea intimatului privind existenţa unei alte cauze pe rolul instanţelor judecătoreşti, cauză în care se pune în discuţie, de asemenea, dreptul de a conduce autovehicule, nu poate fi primită în condiţiile în care, termenul stabilit de instanţa judecătorească este anterior cererii formulată de acesta şi, oricum, I.P.J. Gorj fiind parte în acest proces, era în cunoştinţă de cauză cu datele şi desfăşurarea cauzei respective, a arătat petentul în plângerea sa.
Analizând motivele plângerii formulate de petent, precum şi ordonanţa ce formează obiectul plângerii, prima instanţă a constatat că plângerea este nefondată, urmând să o respingă în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Aşa cum a susţinut, însuşi petentul şi aşa cum a rezultat din actele dosarului, acesta formulează cerere pentru prelungirea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, la data de 2 decembrie 2010, cererea fiind adresată comisarului şef al I.P.J. Gorj - S.P.R., intimatul din cauza de fată.
Cererea petentului nu a fost soluţionată de către intimat, în condiţiile în care petentul este şi subiect activ al unei contravenţii săvârşită la data de 7 septembrie 2008 şi care, la data formulării cererii de prelungire, este în curs de soluţionare plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie, la Judecătoria Târgu Cărbuneşti.
Or, în condiţiile în care petentul nu a depus certificat constatator cu privire la situaţia din acest dosar, care să facă posibilă verificarea în condiţiile art. 118 alin. (2) şi (4) din O.U.G. nr. 195/2002, soluţia intimatului a fost dată în respectarea dispoziţiilor legale, cum corect s-a reţinut prin ordonanţa ce formează obiectul plângerii de faţă.
Constatând astfel că intimatul a îndeplinit atribuţiile de serviciu, conform obligaţiilor asumate şi în conformitate şi în limita dispoziţiilor legale, s-a apreciat că plângerea este nefondată, astfel încât a fost respinsă.
Văzând şi dispoziţiile art. 191 şi urm. C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs petiţionarul D.M., criticând-o, arătând că Ordonanţa nr. 1118/P/2009 din 18 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost motivată pe prevederi legale care nu erau în vigoare la data respectivă şi anume prevederile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, alin. (2) şi (4) în forma adoptată în 2002. Până la data emiterii Ordonanţei 1118/P/2009, art. 118 fusese modificat, prin aceea că plângerea împotriva procesului-verbal nu se mai depune la S.P.R. şi prelungirea dreptului de circulaţie nu se mai face din 30 în 30 de zile în cazul contravenţiilor, ci permisul se restituie până la rămânerea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în cauza respectivă. Recurentul a precizat că acesta a fost şi cazul său, unde începând cu septembrie 2009, timp de peste 1 an, permisul a fost la el, în urma contravenţiei din 07 septembrie 2008 invocate de procuror în motivarea ordonanţei.
Recurentul petiţionar a menţionat că depune copia Rezoluţiei nr. 44/P/2010 din 25 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, de unde rezultă că la 02 decembrie 2009 a fost la făptuitor exact în scopul de a-l determina să încuviinţeze primirea cererii sale, acesta decizând ca agentul de la ghişeu să nu primească cererea, considerând că procurorul putea şi trebuia să afle de la agentul de la ghişeu cine a decis să nu fie primită cererea sa, fie agentul, fie făptuitorul în calitate de şef ierarhic, menţionând că semnalează aspecte ce vin în contradicţie cu drepturile omului instituite la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, solicitând desfiinţarea Ordonanţei nr. 1118/P/2009 din 18 ianuarie 2010 şi trimiterea cauzei procurorului în vedere începerii urmăririi penale ori pentru refacerea cercetărilor.
La termenul de astăzi, în recurs, recurentul petiţionar D.M., în dezbateri, susţinând oral motivele de recurs dezvoltate în scris în memoriul depus în şedinţă publică a arătat că a fost judecat în baza unor dispoziţii legale care nu erau în vigoare la momentul emiterii Ordonanţei nr. 1118/P/2009 din 18 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, situaţie prin care i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.
În acest sens, recurentul petiţionar a învederat faptul că în motivarea ordonanţei, procurorul a invocat dispoziţiile art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, în forma adoptată în 2002. Or, până la data emiterii ordonanţei, art. 118 fusese modificat prin faptul că plângerea împotriva procesului-verbal nu se mai depunea la S.P.R. şi prelungirea dreptului de circulaţie nu se mai face din 30 în 30 de zile în cazul contravenţiilor, ci permisul se restituie până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti în cauza respectivă, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul recurentului petiţionar.
De asemenea, a invocat insuficienţa actelor de cercetare efectuate în cauză şi încălcarea dreptului de acces liber la justiţie, arătând că procurorul trebuia să-l întrebe pe agentul de la ghişeu, F.C., faţă de care s-a dispus disjungerea cauzei, cine a decis să nu fie primită cererea petiţionarului.
Concluziile reprezentantului parchetului asupra recursului declarat de petiţionar au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de recurentul petiţionar D.M. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele de recurs formulate în scris, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiţionarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat prima instanţă, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.M.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate şi menţinute în cauză, ce au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de T.G.D., comisar-şef în cadrul I.J.P. Gorj - S.P.R. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Aşa cum a rezultat din actele şi lucrările dosarului, criticile formulate de petiţionar au fost examinate, în raport cu persoana şi fapta pretinsă ca fiind comisă de către aceasta, procurorul constatând că petentul D.M. a formulat la data de 2 decembrie 2009 o plângere prin care a sesizat faptul că, în ziua respectivă, prezentându-se la S.P.R. Gorj pentru ca lucrătorii de poliţie să pună în executare Rezoluţia nr. 5503/VIII/1/2009 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu prin care se dispusese prelungirea dreptului său de circulaţie provizorie pe o perioadă de 30 de zile, i s-a refuzat primirea acesteia de către comisarul şef T.G.D. şi de agentul-şef F.C., pe motiv că lipseşte un certificat eliberat de Judecătoria Târgu Cărbuneşti, instanţă de judecată la care petentul avea pe rol o plângere contravenţională.
Din cercetările efectuate a rezultat că, la data respectivă, numitul D.M. figura în evidenţele organelor de poliţie cu două evenimente rutiere distincte.
Pe de-o parte, petentul era cercetat în Dosarul nr. 6312/P/2009 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu sub aspectul infracţiunilor de vătămare corporală din culpă şi părăsirea locului accidentului. Prin Rezoluţia procurorului nr. 5503/VIII/1/2009 din 27 noiembrie 2009 s-a dispus prelungirea pe o perioadă de 30 de zile a dreptului de circulaţie al petentului, rezoluţia fiind comunicată, atât petentului D.M., cât şi S.P.R. Gorj.
Dacă ar fi fost cercetat doar în acest eveniment, nici nu ar fi fost necesar ca petentul să se adreseze S.P.R., rezoluţia procurorului fiind înscrisul prin care i se recunoştea acestuia dreptul de a conduce provizoriu autovehiculul pe drumurile publice potrivit art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002.
Pe de altă parte însă, numitul D.M. avea pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbuneşti o plângere împotriva unui proces-verbal de contravenţie încheiat de lucrătorii S.P.R. Gorj la data de 07 septembrie 2008, ocazie cu care petentului îi fusese reţinut permisul de conducere.
Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine prin actele premergătoare existente în cauză şi anume: rezoluţia dată de procuror la 27 noiembrie 2009 în lucrarea cu nr. 5503/VIII/1/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu prin care s-a dispus prelungirea dreptului de circulaţie cu 30 zile, pentru petiţionarul D.M., rezoluţia comunicându-se şi petiţionarului şi S.P.R. Gorj; certificat emis de Judecătoria Târgu Cărbuneşti în Dosarul nr. 3486/317/2008 la data de 27 noiembrie 2009 prin care se certifică că pe rolul judecătoriei se află plângere formulată de petiţionarul D.M. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, încheiat la data de 07 septembrie 2008 de S.P.R. Gorj, prin care a fost sancţionat cu 450 RON amendă contravenţională şi a fost luată măsura complementară a reţinerii permisului de conducere, că plângerea formează obiectul Dosarului nr. 3486/317/2008, cauza fiind suspendată conform dispoz. art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, prin Încheierea de şedinţă din data de 25 noiembrie 2009, eliberat spre a servi petiţionarului la S.P.R. Gorj; raportul întocmit la data de 10 decembrie 2009 de către agentul F.C. privind împrejurările ce au avut loc la ghişeu; declaraţia dată de petiţionar la 14 ianuarie 2010 în faţa procurorului, declaraţia intimatului T.G.D. dată la 11 ianuarie 2010, în fata procurorului; ordonanţa dată de procuror la 9 decembrie 2009 în Dosarul nr. 981/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de T.G.D., comisar-şef în cadrul I.J.P. Gorj - S.P.R. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării de cercetări faţă de numitul F.C. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP); plângerea formulată de petiţionarul D.M.; certificat emis la 3 noiembrie 2009 de către Judecătoria Târgu Cărbuneşti în Dosarul nr. 3486/317/2008 prin care se certifică că pe rolul instanţei se află plângerea formulată de petiţionarul D.M. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, încheiat la data de 07 septembrie 2008 de S.P.R. Gorj prin care a fost sancţionat cu 450 RON amendă contravenţională şi a fost luată măsura complementară a reţinerii permisului de conducere, că plângerea formează obiectul Dosarului nr. 3486/317/2008 şi are termen la data de 25 noiembrie 2009, precum şi prezentul certificat s-a eliberat spre a servi petiţionatului la S.P.R. Gorj.
Procurorul a făcut referire la art. 118 alin. (2) şi (4) din O.U.G. nr. 195/2002 modif. Plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie suspendă executarea amenzilor şi a sancţiunilor contravenţionale complementare de la data înregistrării acesteia până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. Prelungirea dreptului de circulaţie se face de către şeful poliţiei rutiere a judeţului sau a municipiului Bucureşti ori înlocuitorul acestuia sau de către şeful poliţiei rutiere din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române ori adjunctul acestuia, pe a cărei rază de competenţă a fost săvârşită contravenţia, din 30 în 30 de zile, în baza unui certificat eliberat de instanţa de judecată care confirmă că dosarul este în curs de soluţionare, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
Totodată, procurorul a constatat că făptuitorul T.G.D. a acţionat în conformitate cu dispoziţiile legale în momentul în care, a dus la cunoştinţă petentului D.M. că este necesar să depună un nou certificat eliberat de instanţa de judecată pentru a i se putea prelungi dreptul de circulaţie. Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât fapta sesizată nu există în materialitatea sa.
De asemenea, procurorul a mai constatat că întrucât petentul D.M. a înţeles să formuleze plângere şi împotriva agentului-şef F.C. din cadrul I.J.P. Gorj - S.P.R., în temeiul art. 38, art. 45 alin. (1) raportat la art. 42 C. proc. pen. a disjuns materialul de urmărire penală şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării cercetărilor sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
S-a mai menţionat în considerentele ordonanţei emise de către procuror că anterior în cursul lunii octombrie 2009, petentul a mai formulat o plângere pentru fapte similare împotriva aceloraşi făptuitori, cauza făcând obiectul Dosarului înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova sub numărul 981/P/2009, soluţionat la data de 9 decembrie 2009 printr-o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale.
Soluţia dată de procuror a fost menţinută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care prin Ordonanţa din 15 februarie 2010 în lucrarea cu nr. 167/11/2/2010, a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul D.M. împotriva soluţiei adoptate în Dosarul nr. 1118/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Înalta Curte consideră că, prima instanţă a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate în cauză, analizând, criticile formulate de petiţionar, în raport cu soluţia dispusă de procuror, motivând, în mod judicios, în raport cu dispoziţiile legale, în condiţiile arătate, aşa încât îşi însuşeşte argumentele primei instanţe.
Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor şi lucrărilor existente la dosarul parchetului, precum şi a motivelor de recurs formulate de recurentul petiţionar, a constatat că în cauză din actele premergătoare efectuate a rezultat inexistenţei faptei de abuz în serviciu în sarcina intimatului T.G.D., întrucât acesta nici nu discutat cu petentul la ghişeu aflându-se o altă persoană.
Totodată, rezultă că petentul a fost implicat în două evenimente rutiere, de altfel chiar menţionate de către acesta, precizând că pentru unul avea întocmit un dosar penal, iar în al doilea a contestat procesul-verbal de contravenţie prin care i-a fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale şi măsura complementară a reţinerii permisului de conducere, la instanţa de judecată competentă şi anume Judecătoria Târgu Cărbuneşti, cauza nefiind finalizată, ci suspendată, acesta având obligaţia de a depune certificat constatator cu privire la situaţia din această ultim dosar, în scopul verificării condiţiilor prevăzute de art. 118 alin. (2) şi (4) din O.U.G. nr. 195/2002, aşa încât nedepunerea certificatului avea drept consecinţă imposibilitatea verificării.
Aspectele mai sus menţionate rezultă din raportul întocmit la data de 10 decembrie 2009 de către agentul F.C., declaraţiile petentului D.M., intimatului T.G.D., rezoluţia dată la 27 noiembrie 2009 de către procuror în lucrarea cu nr. 5503/VIII/1/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, certificatul emis de Judecătoria Târgu Cărbuneşti.
În sensul celor arătate, în declaraţia dată, petiţionarul D.M. a menţionat că „Menţin plângerea formulată împotriva numitului T.G.D., şeful S.P.R. Gorj şi a numitului F.C., agent de poliţie în cadrul I.P.J. Gorj şi solicit cercetarea penală a acestora sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei. Nemulţumirea mea este dată de faptul că în ziua de 02 decembrie 2009 m-am prezentat la S.P.R. Gorj cu o rezoluţie dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu în care mi se prelungea dreptul de circulaţie pe o perioadă de 30 de zile, însă lucrătorii de poliţie sus-menţionaţi au refuzat să dispună prelungirea dreptului meu de circulaţie pe acea perioadă de 30 de zile sub pretextul că era necesar ca eu să mai depun şi un certificat eliberat de Judecătoria Târgu Cărbuneşti unde eu mai aveam un proces pentru săvârşirea unui alt eveniment rutier.
Este adevărat că la data de 02 decembrie 2009 eu eram în evidenţă cu 2 evenimente rutiere diferite. Pentru unul mi s-a întocmit dosar penal care este încă în lucru la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu. Pentru cel de-al doilea arăt că am contestat procesul-verbal de contravenţie prin care mi se aplicase sancţiunea amenzii contravenţionale şi măsura complementară a reţinerii permisului de conducere la instanţa de judecată competentă, respectiv Judecătoria Târgu Cărbuneşti. Menţionez că procesul de la această instanţă nu s-a finalizat, în prezent fiind suspendată. Precizez că anterior am mai formulat o plângere împotriva aceloraşi persoane pentru că şi în urmă cu o lună au procedat în acelaşi mod. Nu am alte cereri de formulat sau alte probe de propus în apărare. Atât declar, susţin şi semnez, declaraţia dată între orele 09,45 - 09,58.";
Intimatul T.G.D., în declaraţia dată a precizat că „în legătură cu plângerea formulată de D.M., arăt că aspectele reclamate de acesta, nu corespund realităţii, mai mult acesta a mai formulat anterior o plângere prin care reclama aceleaşi aspecte. Menţionez că sus-numitul are în prezent permisul de conducere reţinut de organele de poliţie, figurând cu două evenimente rutiere în evidenţa I.P.J. Gorj. Pentru unul din evenimente i s-a întocmit dosar penal aflat în lucru la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 184 C. pen. şi 89 din O.U.G. nr. 195/2002 modificată. Pentru al doilea eveniment, i s-a aplicat sancţiunea contravenţională a amenzii şi măsura complementară a reţinerii permisului. în legătură cu primul eveniment, într-adevăr acesta nu are nevoie de aprobarea poliţiei rutiere pentru a circula, întrucât dreptul de circulaţie potrivit art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 este conferit de procuror sau de instanţa de judecată după caz. Referitor la al doilea eveniment, însă, întrucât petentul a contestat sancţiunea la instanţa de judecată, respectiv la Judecătoria Târgu Cărbuneşti este necesar ca acesta să depună din 30 în 30 zile, câte un certificat eliberat de instanţă, care să ateste că procesul său nu a fost încă soluţionat, numai în acest fel S.P.R. putând să îi aprobe conform legii, prelungirea dreptului de circulaţie. Arăt că la data de 02 decembrie 2009, eu nici măcar nu am discutat cu petentul D.M., ci doar cu agentul F.C. care se afla la ghişeu în ziua respectivă şi căruia petentul îi solicitase prelungirea dreptului de circulaţie, deşi nu se afla în posesia acelui certificat. I-am precizat agentului că este necesar ca petentul să prezinte certificat eliberat de instanţă pentru a i se putea prelungi dreptul de circulaţie. Menţionez că, cu o lună în urmă am avut aceeaşi situaţie cu petentul care nemulţumit că nu i se aprobase prelungirea dreptului de circulaţie, a formulat plângere penală împotriva mea pentru abuz în serviciu. Arăt că eu, în calitate de şef serviciu Poliţie Rutieră Gorj, nu am ca atribuţiuni de serviciu primirea solicitărilor cetăţenilor de prelungirea dreptului de circulaţie. Atât declar, susţin şi semnez. Declaraţia a fost consemnată între orele 11,20 - 11,30.
În raport cu cele mai sus menţionate, instanţa de recurs consideră că intimatul T.G.D. şi-a îndeplinit obligaţiile pe care le avea, în virtutea atribuţiilor de serviciu, aşa încât soluţia dispusă de către procuror de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), iar prima instanţă în mod legal şi temeinic a respins plângerea formulată de petent împotriva ordonanţei atacate, aşa încât critica formulată de recurentul petiţionar cu privire la nerespectarea dispoziţiilor legale, nu poate fi reţinută
De asemenea, Înalta Curte nu poate avea în vedere nici critica formulată referitoare la insuficienta cercetare a cauzei, întrucât procurorul a efectuat, în mod complet actele premergătoare, aşa cum în detaliu au fost menţionate, acesta fiind singurul în măsură să aprecieze asupra tuturor verificărilor care se impun.
Mai mult nu se susţine nici critica invocată de către recurentul petiţionar cu privire la restrângerea accesului la justiţie, întrucât aşa cum a rezultat chiar din actele premergătoare efectuate, petiţionarul a mai formulat o plângere similară împotriva aceluiaşi intimat pentru modul cum acesta a procedat anterior, cu o lună înainte, aşa cum rezultă din ordonanţa dată de procuror la 9 decembrie 2009 în Dosarul nr. 981/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petiţionarul exercitându-şi drepturile procesuale şi pe calea plângerii întemeiată pe art. 2781 C. proc. pen. şi ulterior a recursului împotriva soluţiei pronunţate de prima instanţă, în contextul prezentei cauze.
Înalta Curte apreciază că ordonanţa dată de procuror a fost motivată în fapt şi în drept, fiind corect analizată de către prima instanţă, aşa încât criticile formulate de recurent nu sunt întemeiate.
Astfel, Înalta Curte, constată că, pe de-o parte, în mod corect şi motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, în mod legal şi motivat, prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul D.M. împotriva Ordonanţei nr. 1118/P/2009 emisă la data de 18 ianuarie 2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimatul T.G.D.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar toate criticile formulate de către recurentul petiţionar, atât cu privire la ordonanţa dispusă de procuror, cât şi la hotărârea pronunţată nu sunt fondate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar D.M. împotriva Sentinţei penale nr. 82 din 19 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar D.M. împotriva Sentinţei penale nr. 82 din 19 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 734/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 738/2010. Penal → |
|---|
