ICCJ. Decizia nr. 3174/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3174/2010
Dosar nr. 43/39/2010
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 42 din 14 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.E. împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 135/P/2009 din data de 20 noiembrie 2009 şi nr. 487/II/2/2009 din data de 30 noiembrie 2009, intimat fiind T.C.
Pentru a se pronunţa această soluţie s-au reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 135/P/2009 din data de 20 noiembrie 2009 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosar nr. 135/P/2009 s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de T.C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât în cauză nu s-a comis nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală.
Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut parchetul că, la data de 20 mai 2005, S.P. a introdus Ia Judecătoria Rădăuţi o acţiune civilă înregistrată sub nr. 101/285/2005, prin care i-a chemat în judecată pe C.E., H.I., M.A., T.M., T.M. şi R.M., solicitând instanţei de judecată ieşirea din indiviziune cu privire la masa succesorală rămasă după defuncţii T.N. şi T.Z., dosarul civil fiind repartizat spre soluţionare judecătorului T.C.
În cursul procesului civil, pârâţii au depus la dosar înscrisuri, prin care au arătat că renunţă la drepturile lor în favoarea pârâtei C.E., iar la termenul de judecată din 05 decembrie 2006 s-a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea Dosarului civil nr. 2214/2006 al Judecătoriei Rădăuţi, care avea ca obiect anularea parţială a titlului de proprietate nr. x/2005 şi care stătea la baza soluţionării acţiunii de partaj.
Prin Sentinţa civilă nr. 1398 din 16 aprilie 2007 a Judecătoriei Rădăuţi, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta C.E., s-a anulat în parte titlul de proprietate nr. x/2005, în sensul excluderii pârâţilor H.I., M.A., T.M., T.M. şi R.M., urmând a se elibera un nou titlu de proprietate după defuncţii T.N. şi T.Z., moştenitori fiind S.P. şi C.E., cu privire la suprafeţele de 2 ha şi 6900 mp situate în comuna Şerbăuţi.
După rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei şi eliberarea noului titlu de proprietate cu nr. y/2007, S.P. a solicitat instanţei de judecată repunerea pe rol a dosarului de partaj, cererea fiind admisă prin încheierea din 30 ianuarie 2008.
Prin Sentinţa civilă nr. 3079 din 02 iulie 2008 a Judecătoriei Rădăuţi s-a admis acţiunea având ca obiect partaj succesoral formulată de reclamanta S.P., s-a încetat starea de indiviziune dintre părţi prin atribuirea de loturi în natură în cote de ¾ pentru reclamantă şi ¼ pentru pârâta C.E. din masa succesorală rămasă după defuncţii T.N. şi T.Z.
Fiind nemulţumită de soluţia pronunţată de judecătorul T.C., C.E. a declarat recurs, care însă a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 363 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Suceava, secţia civilă.
Având în vedere probele existente la dosar, s-a considerat că judecătorul T.C. nu a săvârşit nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală, nedovedindu-se că acesta, cu ştiinţă, nu a îndeplinit un act ori l-a îndeplinit în mod defectuos şi prin aceasta a cauzat o vătămare intereselor legale ale persoanei vătămate.
La pronunţarea hotărârii judecătoreşti, magistratul a avut în vedere toate probele şi înscrisurile depuse de părţi, S.P. făcând dovada că are vocaţie succesorală după defunctul T.N., cu testamentul din 01 februarie 1983 eliberat de notariatul de Stat Judeţean Suceava.
Referitor la repunerea pe rol a dosarului de partaj succesoral, aceasta a fost făcută în mod corect de către judecător, conform dispoziţiilor procedurale, după soluţionarea în mod definitiv şi irevocabil a Dosarului civil nr. 2214/2006 al Judecătoriei Rădăuţi care a stat la baza soluţionării acţiunii de partaj cu care a fost învestit şi după eliberarea noului titlu de proprietate, aşa cum s-a dispus prin hotărârea pronunţată, în cauză fiind suspendat cursul perimării conform dispoziţiilor art. 250 C. proc. civ. (cursul perimării este suspendat cât timp dăinuieşte suspendarea judecării pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244 C. proc. civ.).
Deosebit de aceasta, legalitatea şi temeinicia sentinţei civile pronunţate de judecătorul T.C. a fost verificată de instanţa de control judiciar, cu ocazia soluţionării căii de atac a recursului exercitate de C.E., aspectele reclamate prin plângere şi reiterate cu ocazia audierii fiind invocate de către persoana vătămată şi la Tribunalul Suceava.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petenta, respinsă, ca neîntemeiată, în conformitate cu prevederile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., prin rezoluţia nr. 487/II/2/2009 din data de 30 noiembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Continuând demersul procesual, petenta a formulat, în temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiilor nr. 135/P/2009 din data de 20 noiembrie 2009 şi nr. 487/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În motivarea plângerii, aceasta a arătat că, greşit s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de T.C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Acesta, în calitate de judecător, a comis unele ilegalităţi în cauza cu care a fost învestit a o soluţiona şi în care ea a fost parte.
Astfel, acesta a repus greşit pe rol cauza, deşi intervenise perimarea, iar ulterior nu a avut în vedere probatoriul pe care ea l-a administrat în cauză, pronunţând o hotărâre prin care a pierdut toate suprafeţele de teren supuse partajului, încălcându-i-se, astfel toate drepturile.
Curtea de Apel Suceava, prin sentinţa sus-menţionată, a respins plângerea, ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, petenta C.E., solicitând casarea acesteia şi, în cadrul rejudecării, admiterea plângerii formulate împotriva rezoluţiei procurorului.
Înalta Curte, examinând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate, dat şi din oficiu, potrivit disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Prin rezoluţia nr. 135/P/2009 din 20 noiembrie 2009, dată în Dosarul nr. 135/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de T.C. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât în cauză nu s-a comis nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că la data de 20 mai 2005, S.P. a introdus la Judecătoria Rădăuţi o acţiune civilă înregistrată sub nr. 101/285/2005, prin care i-a chemat în judecată pe C.E., H.I., M.A., T.M., T.M. şi R.M., solicitând instanţei de judecată ieşirea din indiviziune cu privire la masa succesorală rămasă după defuncţii T.N. şi T.Z., dosarul civil fiind repartizat spre soluţionare judecătorului T.C.
Prin Sentinţa civilă nr. 3079 din 02 iulie 2008 a Judecătoriei Rădăuţi s-a admis acţiunea având ca obiect partaj succesoral formulată de reclamanta S.P., s-a încetat starea de indiviziune dintre părţi prin atribuirea de loturi în natură în cote de ¾ pentru reclamantă şi ¼ pentru pârâta C.E. din masa succesorală rămasă după defuncţii T.N. şi T.Z.
Fiind nemulţumită de soluţia pronunţată de judecătorul T.C., C.E. a declarat recurs, care însă a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 363 din 12 februarie 2009 a Tribunalului Suceava.
Înalta Curte constată că, în raport de probele existente la dosar, în mod corect s-a apreciat că judecătorul T.C. nu a săvârşit nicio faptă de natură să atragă răspunderea penală, nedovedindu-se că acesta, cu ştiinţă, nu a îndeplinit un act ori l-a îndeplinit în mod defectuos şi prin aceasta a cauzat o vătămare intereselor legale ale persoanei vătămate.
Împrejurarea că o soluţie dispusă de procuror sau de instanţă nemulţumeşte una din părţi nu este de natură să constituie infracţiune şi să atragă răspunderea penală a magistratului ce a pronunţat-o.
În condiţiile legii, partea nemulţumită poate exercita căile de atac ordinare şi, eventual extraordinare.
De altfel, legalitatea şi temeinicia sentinţei civile pronunţate de judecătorul T.C. a fost verificată de instanţa de control judiciar, cu ocazia soluţionării căii de atac a recursului exercitate de C.E., aspectele reclamate prin plângere şi reiterate cu ocazia audierii fiind invocate de către persoana vătămată şi la Tribunalul Suceava.
Prin urmare, în mod corect instanţa a menţinut rezoluţiile procurorului prin respingerea plângerii petentei.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că, atât rezoluţia procurorului, cât şi sentinţa instanţei de fond sunt legale, motiv pentru care, în temeiul disp. art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge recursul declarat de petenta C.E., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara C.E. împotriva Sentinţei penale nr. 42 din 14 mai 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 743/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 767/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
