ICCJ. Decizia nr. 734/2010. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.734/2010

Dosar nr. 802/46/200.

Şedinţa publică din 25 februarie 2010

Asupra recursului penal de faţă:

Pe baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele.

Prin sentinţa penală nr. 127/F din 04 decembrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 802/46/2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul B.N. împotriva rezoluţiei din 06 mai 2009 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 82/P/2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numiţilor S.E., P.L. şi S.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 C. pen. şi art. 291 C. pen. pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

A fost obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că petentul a formulat plângere penală împotriva comisarului şef S.E., comisar P.L. şi inspector principal S.C., din cadrul I.P.J. Argeş care, în calitate de reprezentanţi ai pârâtului I.P.J. Argeş, în dosarul nr. 1034/46/2008 al Curţii de Apel Piteşti, au depus la data de 11 decembrie 2008 o întâmpinare prin care, în mod abuziv, au invocat două excepţii procedurale care nu corespundeau adevărului şi care au condus la respingerea acţiunii formulate de persoana vătămată B.N.

Procurorul a constatat, însă, că nu pot fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate de persoana vătămată întrucât, indiferent de susţinerile şi de cererile unei părţi, instanţa de judecată este datoare să le verifice în baza probatoriului administrat, având posibilitatea să le respingă atunci când constată că acestea sunt nelegale sau netemeinice.

Curtea de Apel Piteşti, verificând soluţia de neîncepere a urmăririi penale a apreciat că aceasta este legală şi temeinică, plângerea petentului fiind nefondată. S-a reţinut că formularea întâmpinării într-un proces civil de către una dintre părţi nu poate constitui o activitate infracţională, aşa cum a susţinut petentul B.N., în contextual în care nu rezultă nicio probă sau indiciu care să conducă la identificarea unor elemente care să contureze vreo faptă penală în legătură cu această întâmpinare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul B.N., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

În motivele scrise de recurs se susţine, în esenţă, că procurorul care a instrumentat plângerea penală nu a avut rol activ, nu a audiat pe intimaţi, nu a studiat dosarul nr. 1032/46/2008 pentru că, dacă ar fi făcut acest lucru, ar fi constat că întâmpinarea depusă în acest dosar conţine date necorespunzătoare realităţii, făptuitorii inducând în eroare instanţa de judecată.

Mai arată petentul că prin neadministrarea probelor procurorul i-a încălcat dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, impunându-se admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începeri urmăririi penale.

Examinând actele dosarului Înalta Curte constată că recursul declarat de petentul B.N. este tardiv.

Potrivit art. 385/3 C. proc. pen. corob. cu art. 363 alin. (2) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile şi curge de la pronunţare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare şi de la comunicare pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri cât şi la pronunţare.

În speţă, petentul B.N. a fost prezent la dezbaterile care au avut loc la termenul de judecată din 26 noiembrie 2009, astfel cum rezultă din încheierea de amânare a pronunţării din acea dată, astfel că termenul de 10 zile pentru declararea recursului curge de la data pronunţării, care a fost 04 decembrie 2009. Or, petentul a declarat recurs în data de 21 decembrie 2009, după expirarea termenul legal.

În declaraţia de recurs petentul a menţionat că nu i s-a comunicat oficial o copie a dispozitivului hotărârii.

Conform art. 360 alin. (1) C. proc. pen. copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică numai părţilor care au lipsit atât la judecată cât şi la pronunţare. Or, petentul, nu s-a aflat în această situaţie, el fiind prezent la judecată, astfel că instanţa nu avea obligaţia de a-i comunica copie de pe dispozitivul hotărârii, consecinţa fiind aceea că termenul de declarare a recursului curge de la pronunţare.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

Pentru cele ce preced, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. recursul declarat în cauză va fi respins ca tardiv, urmând ca recurentul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul B.N. împotriva sentinţei penale nr. 127/F din 04 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 25 februarie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 734/2010. Penal