ICCJ. Decizia nr. 3215/2010. Penal. Arestare provizorie în vederea extradarii(Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3215/2010
Dosar nr.7436/1/2010
Şedinţa publică din 17 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 9 din 10 septembrie 2010 Curtea de Apel Suceava, secţia penală, având pe rol cererea de extrădare a persoanei extrădabile S.S., a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi ţara formulată de persoana extrădabilă S.S.
În baza art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, a menţinut arestarea provizorie a persoanei extrădabile S.S. (fiul lui S. şi V.) cu privire la care s-a înaintat mesaj de urmărire internaţională de către Interpol Chişinău - Republica Moldova, cu nr. de referinţă şi cererea de extrădare de către autoritatea solicitantă M.J. al Republicii Moldova înregistrată la data de 02 iulie 2010, dispusă prin încheierea nr. 4 din 12 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori pe o durată de 30 de zile, respectiv de la 20 septembrie 2010 până la 19 octombrie 2010.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, în cursul soluţionării cererii de extrădare instanţa verifică periodic, la cel mult 30 de zile, necesitatea menţinerii arestării provizorii ce poate fi înlocuită cu obligarea de a nu părăsi ţara sau localitatea.
Persoana extrădabilă S.S. a solicitat înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Curtea de Apel Suceava a motivat că, potrivit art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, înlocuirea măsurii arestării provizorii se dispune numai în cazuri bine justificate şi dacă s-ar aprecia că persoana nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare.
În cauză, instanţa a apreciat că nu există dovezi de natură a justifica înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o altă măsură restrictivă de libertate.
Declaraţia unei persoane în sensul că ar fi de acord să-l primească în spaţiul locativ pe S.S. şi împrejurarea că persoana extrădabilă are un copil minor nu constituie în opinia instanţei motive justificate că aceasta nu se va sustrage de la judecarea cererii de extrădare.
Mai mult, instanţa observă că împotriva lui S.S. s-a luat o măsură restrictivă de libertate în Republica Moldova, măsură însă care n-a fost respectată de acesta, motiv pentru care s-a şi dispus arestarea.
Împotriva încheierii a declarat recurs persoana extrădabilă S.S.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că recurentul S.S. se află în situaţia cererii de extrădare formulată de M.J. al Republicii Moldova în vederea tragerii la răspundere penală în această ţară pentru comiterea unor infracţiuni contra patrimoniului unor persoane cu consecinţa păgubirii acestora cu zeci de mii de euro.
Aprecierea instanţei fondului în sensul că nu există motive pentru a se aprecia că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare este corect reţinută în baza datelor din dosarul cauzei.
Astfel, persoana extrădabilă a beneficiat de o măsură mai uşoară în Republica Moldova, dar a părăsit teritoriul acestui stat.
Faţă de împrejurările cauzei în care este cercetat în Republica Moldova există suspiciunea că persoana extrădabilă ar încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare aflată pe rolul instanţelor române.
Prin urmare, hotărârea instanţei fondului este legală şi temeinică, astfel că recursul persoanei extrădabile va fi respins, cheltuielile rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă S.S. împotriva încheierii nr. 9 din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 499/39/2010.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150 lei, se va plăti din fondul M.J.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3052/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3219/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
