ICCJ. Decizia nr. 3277/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3277/2010
Dosarenr.: 7476/1/2010; 7535/1/2010
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 7 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie - în Dosarul nr. 544/241/2008 s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpatul C.A.I.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut în fapt următoarele:
Cauza se află pe rolul Curţii de Apel Piteşti, investită fiind cu judecarea recursului declarat de inculpatul C.A.I. împotriva Deciziei penale nr. 190/ A din 2 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 544/241/2008.
La termenul din 7 septembrie 2010, acordat pentru judecarea cauzei, inculpatul a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 171 alin. (4)1 C. proc. pen. care reglementează asistenţa juridică obligatorie şi necesitatea desemnării unui apărător din oficiu.
Recurentul inculpat a invocat - prin apărătorul său - că dispoziţiile arătate încalcă prevederile art. 29 din legea fundamentală, privind garantarea dreptului la apărare, atâta timp cât asistarea inculpatului sau reprezentarea acestuia, în condiţiile încheierii unui angajament, are caracter intuitu personae, astfel încât, desemnarea unui apărător din oficiu, în pofida voinţei celui asistat sau reprezentat constituie, în egală măsură, o încălcare a dreptului la apărare.
Analizând cererea formulată de inculpat instanţa de recurs a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în art. 29 din Legea nr. 47/1997, republicată şi ca atare se impune respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă.
Dispoziţia amintită nu are legătură cu fondul cauzei aflată în stadiul procesual al recursului, cu atât mai mult cu cât la toate termenele date la instanţa de recurs a fost prezent numai apărătorul ales şi nu cel din oficiu.
Împotriva încheierii pronunţată în cauză a formulat recurs inculpatul C.A.I., solicitând casarea acesteia şi în cadrul rejudecării admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 29 din Legea nr. 47/1997, republicată, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1997, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă, în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Întrucât sintagma „care are legătură cu soluţionarea cauzei" nu a fost definită de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, revine instanţelor de judecată a aprecia, dacă norma legală criticată este relevantă sau nu în cauză.
Pe de altă parte, din interpretarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, rezultă că aplicabilitatea textului nu trebuie extinsă în mod nelimitat, în sensul de a considera ca având relevanţă orice normă legală aplicabilă într-o cauză dedusă judecăţii.
Condiţia relevanţei are în vedere dependenţa hotărârii pronunţată de Curtea Constituţională şi soluţionarea fondului cauzei indiferent de stadiul procesual.
În speţă, inculpatul a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 171 alin. (4) C. proc. pen., în condiţiile în care, în faţa instanţei de recurs a fost asistat de apărător ales şi nu din oficiu, dreptul la apărare nefiindu-i încălcat.
În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că instanţa de recurs, constatând ca nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, în mod corect a dispus respingerea cererii de sesizare ca fiind inadmisibilă.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 38516 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.I. împotriva încheierii de şedinţă din 7 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 544/241/2008.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.I. împotriva încheierii de şedinţă din 07 septembrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 544/241/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3237/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3062/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
