ICCJ. Decizia nr. 3237/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3237/2010
Dosar nr.104/36/2010
Şedinţa publică din 20 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 252/ P din 28 aprilie 2010, definitivă, în baza art. 391 cu referire la art. 386 C. proc. pen., a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.A.S. împotriva Deciziei penale nr. 754/ P din data de 18 decembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 5178/118/2007, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a reţinut, în esenţă, că la data de 25 ianuarie 2010 împotriva deciziei instanţei de recurs, în temeiul art. 386 lit. d) C. proc. pen., contestatorul M.A.S. a formulat o contestaţie în anulare împotriva sentinţei primei instanţe şi a deciziilor instanţelor de control judiciar, deoarece pentru aceleaşi fapte s-a pronunţat mai întâi Curtea Corecţională a Republicii şi Cantonului Geneva din Elveţia prin sentinţa penală ACC/62 din 18 noiembrie 2000, definitivă prin sentinţa nr. ACAS/37 din 29 iunie 2001 a Curţii de Casaţie.
S-a mai reţinut că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de art. 386 lit. d) întrucât, deşi există două hotărâri penale definitive faţă de contestator, nu există identitate de persoană şi obiect.
După o analiză detaliată a hotărârilor pronunţate, Curtea de Apel Constanţa, prin compararea considerentelor hotărârilor pronunţate de autorităţile judiciare ale celor două ţări (Elveţia şi România) a concluzionat că prezenta contestaţie în anulare nu este fondată.
Împotriva acestei decizii definitive contestatorul a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 1 C. proc. pen., învederând că Tribunalul Constanţa, care a pronunţat Decizia penală nr. 101 din 18 februarie 2009, ca instanţă de apel, în Dosarul nr. 5178/118/2007, au competenţă materială de a soluţiona contestaţia în anulare.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 3851 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs, printre altele, deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, Curţi de Apel şi Curtea Militară de Apel.
Decizia atacată de contestator nu a fost pronunţată de Curtea de Apel Constanţa ca instanţă de apel, ci ca ultimă instanţă de control judiciar. Or, împotriva unei hotărâri penale definitive nu există posibilitatea legală de a fi atacată cu recurs, motiv pentru care în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. un astfel de recurs este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul M.A.S. împotriva Deciziei penale nr. 252/ P din 28 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3055/2010. Penal. Cerere de contopire a... | ICCJ. Decizia nr. 3277/2010. Penal → |
|---|
