ICCJ. Decizia nr. 331/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 331/2010
Dosar nr. 8309/2/2009
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 septembrie 2003 numitul G.O., deţinut Penitenciarul Slobozia, judeţul Ialomiţa a formulat o plângere înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia, prin care solicita efectuarea de cercetări fată de numitul F.I., ofiţer, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
În plângerea formulată, numitul G.I. a sesizat faptul că în anul 1992 ofiţerul F.I. cu complicitatea notarului public S.D. ar fi indus în eroare pe mama sa G.E. (actual R.E.), profitând de faptul că era bolnavă mintal şi a determinat-o să vândă un teren şi o casă din localitatea Bucu, judeţul Ialomiţa.
Prin rezoluţia nr. 431/P/2004 din 25 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii:
- S.D. sub aspectul săvârşirii complicităţii la infracţiunea de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.;
- F.l. aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.;
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că afirmaţiile petentului nu sunt întemeiate, că numita G.E. nu este bolnavă mintal (adresa din 29 octombrie 2003 a C.M.I.) şi că din actele dosarului nu rezultă că între ofiţerul F.l. şi notarul public S.D. ar fi fost vreo înţelegere prealabilă. Totodată s-a reţinut că bunul ce a făcut obiectul contractului de vânzare era un bun propriu al numitei G.E., bun de care putea să dispună neîngrădit.
Împotriva sus - identificatei rezoluţii petiţionarul a formulat, în termen legal, plângere conform art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluţia nr. 375/II/2/2005 din 22 februarie 2005 a Procurorului General ai Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Ca urmare, nemulţumit, petiţionarul s-a adresat cu plângere instanţei de judecată competente, în baza art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 281 din 26 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca tardivă plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Împotriva sentinţei sus-menţionate, petiţionarul G.I. a declarat recursul de faţă.
La judecarea cauzei - 29 ianuarie 2010 petiţionarul nu s-a prezentat pentru a-şi susţine recursul şi nici nu a depus motive de recurs.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, procedând la examinarea sentinţei atacate din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, constată că aceasta este temeinică şi legală, în mod corect instanţa de fond a respins plângerea formulată de petent ca fiind tardiv introdusă.
Faţă de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinţei instanţei de fond Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul G.I.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.I. împotriva sentinţei penale nr. 281 din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 330/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3329/2010. Penal → |
|---|
