ICCJ. Decizia nr. 3329/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3329/2010
Dosar nr. 9381/99/200.
Şedinţa publică din 24 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 380 din 27 mai 2009 Tribunalul Iaşi, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor de trafic de minori în cazul inculpatul C.N. din două infracţiuni prevăzute de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar în cazul inculpatelor J.E. şi C.E.S. din faptele de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzute de art. 13 alin. (1) şi alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
A condamnat pe inculpaţii:
1. C.N., la:
- 10 (zece) ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. c) C. pen. (părţi vătămate minore A.A. şi F.A.C., în perioada ianuarie - martie 2007).
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.
2. C.E.S., la:
- 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) şi alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen. şi art. 74, art. 76 lit. c) C. pen. (parte vătămată minoră A.A., în perioada ianuarie - februarie 2007).
În baza art. 81, art. 82 şi art. 110 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
3. J.(fostă C.)E., fiica la:
- 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de minori, prev. de art.13 alin. (1) şi alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 74, 76 lit. b) C. pen. (parte vătămată minoră A.A.,în perioada ianuarie - februarie 2007).
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
A atras atenţia inculpatelor asupra consecinţelor prev. de art. 83 C. pen.
A privat pe inculpate de exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., iar potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor principale.
În baza art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. a aplicat inculpatei J.(fostă C.)E. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 4 (patru) ani.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpaţii C.N., C.E.S. şi J.(fostă C.)E. pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.
A constatat că părţile vătămate A.A. şi F.A.C nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul C.N. suma de 18.450 de lei.
În temeiul art. 189 C. proc. pen. onorariile cuvenite avocatului desemnat din oficiu pentru părţile vătămate A.A. şi F.A.C. (delegaţia nr. 412/2009), în sumă de câte 150 de lei, precum şi onorariile cuvenite avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii C.N. (delegaţia nr. 9269/2008), C.B.S. (delegaţia nr. 9271/2008) şi J.(fostă C.)E. (delegaţia nr. 9272/2009), în sumă de câte 300 de lei, se vor plăti din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. obligă pe inculpatul C.N. la plata sumei de 1.200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. obligă pe inculpatele C.E.S. şi J.(fostă C.)E. la plata a câte 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond reţinut că în data de 28 noiembrie 2007, minora A.A., a formulat cu încuviinţarea şi în prezenţa tatălui ei, A.N., o plângere prin care reclama, în esenţă, faptul că inculpatul C.N. a racolat-o la începutul anului 2007, a cazat-o într-un apartament din municipiul Iaşi şi apoi a mutat-o în alte două locaţii, în scopul de a practica prostituţia în folosul acestuia (f. 6-7 dos. u.p.).
După ce i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile conferite de Legea nr. 211/2004, prin declaraţia din data de 09 ianuarie 2008, partea vătămată minoră A.A. a relatat în detaliu împrejurările în care i-a cunoscut pe inculpaţi, precum şi activităţile întreprinse de aceştia în legătură cu exploatarea sexuală a minorei (f. 8, 25-27, 28 dos. u.p.). Declaraţia părţii vătămate se coroborează integral cu declaraţiile inculpatei minore C.E.S. şi ale martorilor I.D.C., T.C., C.V., M.A.R., G.A. şi C.M.C. (cercetat şi audiat ca învinuit în cursul urmăririi penale), şi parţial cu declaraţiile inculpatului C.N. şi ale inculpatei J.E., iar pe aceste baze probatorii instanţa reţine în fapt următoarele:
Inculpatul C.N. este florar în piaţa Nicolina din Iaşi, iar după divorţ a instituit o relaţie de concubinaj cu inculpata minoră C.E.S. cu care a locuit la domiciliul inculpatei J.E. (mama minorei), situat în mun. Iaşi.
Partea vătămată A.A. a absolvit doar 7 clase în mediul rural, a ieşit de sub autoritatea părintească, dar şi din sfera de ocrotire a autorităţile abilitate în materie de protecţie socială, astfel că a ajuns să se prostitueze în municipiul Iaşi de la o vârstă fragedă sub controlul unor persoane care nu interesează cauza de faţă. În acest context, minora a locuit pentru o scurtă perioadă, în vara anului 2006, în apartamentul inculpatei J.E., care îşi punea locuinţa la dispoziţia unor persoane care obţineau venituri din servicii sexuale plătite, împrejurare în care i-a cunoscut şi pe inculpaţii C.N. şi C.E.S.
La începutul anului 2007, în luna ianuarie, partea vătămată s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul C.N. şi a întreţinut relaţii sexuale cu acesta. În aceste împrejurări, inculpatul a purtat mai multe discuţii cu victima, despre care a aflat că are 16 ani, reuşind să o convingă de beneficiile financiare ale unei relaţii de genul „proxenet-prostituată": inculpatul urma să asigure cazare şi clienţi, iar banii câştigaţi de minoră urmau să fie împărţiţi în mod egal.
Manoperele arătate mai sus constituie tehnici de racolare în accepţiunea legii penale. Astfel, profitând de naivitatea şi vulnerabilitatea pe care o au fetele în jurul vârstei de 16 ani, dar şi de slaba inserţie familială a minorei, inculpatul a deturnat partea vătămată de la posibilitatea unei vieţi normale, amăgind-o cu privire la avantajele iluzorii ale prostituţiei şi nedându-i astfel orice şansă la recuperarea socială, dar mai ales morală.
Inculpatul a adus-o pe minoră în apartamentul inculpatei J.E., după care a fost instruită de acesta, împreună cu inculpata C.E.S., asupra activităţilor pe care urma să le desfăşoare. Cei doi inculpaţi au dat anunţuri în ziarul local "Evenimentul de Iaşi", la rubrica "Rendez-vous" a publicaţiei amintite, anunţuri prin care se indica disponibilitatea minorei de a întreţine, contra cost, raporturi sexuale cu diferiţi bărbaţi. Ca urmare, victima minoră s-a prostituat în folosul inculpatului C.N. şi a inculpatelor C.E.S. şi C.E., cărora le-a cedat cea mai mare parte din câştiguri. Partea vătămată a primit şi un telefon mobil al cărui număr era dat în ziar, răspundea la apelurile clienţilor şi negocia cu aceştia tarifele stabilite de către inculpaţi (50 de lei actul sexual, sau 100 de lei ora), precum şi locurile de întâlnire. Partea vătămată se deplasa la locurile de întâlnire însoţită de regulă de inculpata C.E.S., care încasa în avans banii de la clienţi, dar şi cu autoturisme în regim de taxi, până la domiciliu clienţilor, însoţită de martorul C.C., care transmitea banii inculpatului C.N., sau de martorul N.D.C. Alteori, partea vătămată prelua clienţii racolaţi de inculpatul C.N. chiar din faţa florăriei, banii fiind de asemenea încasaţi în avans de către inculpat. În acest mod minora a fost obligată să întreţină relaţii sexuale în diferite locaţii pe raza municipiului Iaşi, precum hotel „G.", „C.", „I.", „S." sau la domiciliile clienţilor, cu foarte mulţi bărbaţi care plăteau acest serviciu inculpaţilor, dar şi gratis, cu apropiaţi ai inculpatului C.N., precum martorii C.C., T.C. ori G.A. Câştigurile zilnice ale minorei, cifrate între 300 şi 500 de lei, erau luate şi folosite de către inculpatul C.N. în interes personal, dar şi în interesul inculpatelor C.E.S. şi J.E., iar doar o mică parte erau destinate să acopere nevoile părţii vătămate, care trebuia să ceară bani de la inculpat pentru propriile cumpărături.
În a doua jumătate a lunii februarie 2007, în urma unor neînţelegeri apărute între inculpaţii C.N. şi C.E.S., cel dintâi s-a mutat împreună cu partea vătămată A.A. pentru o săptămână la Hotelul „G.", iar apoi într-o altă locuinţă, situată în zona Nicolina-CUG, unde a continuat exploatarea sexuală a minorei până la începutul lunii martie, când a revenit la concubina sa.
Metodele descrise mai sus fac parte din arsenalul clasic folosit de proxeneţi pentru anihilarea libertăţii de voinţă a victimelor. Odată racolate prin oferirea de aparente avantaje (bani, sex, eliminarea constrângerilor din partea familiei şi a obligaţiilor şcolare), victimele sunt aduse treptat într-o poziţie de inferioritate, dependenţă şi obedienţă faţă de beneficiarii foloaselor aduse de prostituţie. Aceste tehnici sunt facilitate de slaba capacitate de apărare a victimelor minore, care sunt alese după un anumit tipar psiho-familial şi devin apoi un simplu obiect aducător de câştiguri materiale în folosul proxeneţilor, victimele fiind oferite, de regulă contra cost, unor persoane aflate în căutarea plăcerilor sexuale.
II. Părţii vătămate F.A.C., i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile conferite de Legea nr. 678/2001 şi Legea nr. 211/2004 şi apoi a consimţit la audierea în calitate de victimă a traficului de minori (f. 53-58 dos. u.p.), iar Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane - Centrul Regional Iaşi a realizat o evaluare psihosocială a minorei (f. 59-60 dos. u.p.).
Coroborând aceste elemente probatorii cu declaraţiile date de inculpata C.E.S., de partea vătămată F.A.C. şi de martorul F.C. în cursul cercetării judecătoreşti (f. 67-68, 69 şi 93-94), instanţa reţine în fapt următoarele:
Partea vătămată F.A.C. locuieşte împreună cu tatăl ei în cartierul Tătaraşi, din municipiul Iaşi, iar ambii suferă de afecţiuni de natură psihiatrică. Partea vătămată are doar două clase, nu ştie să scrie sau să citească, are slabe abilităţi mentale, prezintă tendinţe de abandon, vădeşte evidente carenţe intelectuale, se confruntă cu dificultăţi materiale şi are în prezent în îngrijire un copil. De asemenea, în cursul audierii în instanţă, partea vătămată a vădit slabe abilităţi comunicative şi a etalat o capacitate redusă de adecvare la realitate şi la reperele de spaţiu şi timp.
Pe fondul caracterizat de absenţa ocrotirii părinteşti, dar şi de lipsa de implicare din partea autorităţilor abilitate în materie de protecţie socială, partea vătămată a ajuns să se prostitueze în municipiul Iaşi de la o vârstă neprecizată.
Potrivit declaraţiei de la urmărire penală, partea vătămată, minoră la acea dată, a fost abordată la finele lunii februarie 2007, în cartierul Tătaraşi, de către inculpatul C.N., care a invitat-o la o plimbare, conducând-o până la un bar din cartierul Nicolină, unde i-a oferit o cafea. Inculpatul i-a propus apoi să facă bani pentru el, explicându-i că trebuie să meargă cu un bărbat pentru a întreţine relaţii sexuale. Inculpatul a chemat telefonic un client în barul respectiv, i-a cerut şi a primit 50 de lei, după care l-a trimis împreună cu partea vătămată în camera pe care o avea închiriată la hotelul „G.", unde cei doi au întreţinut relaţii sexuale. Potrivit indicaţiilor inculpatului partea vătămată a revenit în bar, unde a fost instruită cu privire la sumele pe care trebuia să le ceară de la client (40 de lei raportul sexual, 50 de lei actul sexual oral şi 80 de lei ora) şi i s-s explicat că banii vor fi împărţiţi în mod egal.
Tehnicile folosite de către inculpatul C.N., de abordare şi persuadare a părţii vătămate minore, identificată ca potenţială victimă ce urma a fi pusă în postura de obiect al exploatării prin obligarea la prostituţie constituie acte de recrutare în accepţiunea art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Partea vătămată s-a prostituat în folosul inculpatului pentru o perioadă d 7 zile, fiind cazată în camera închiriată de acesta în hotelul „G.", însă nu a întreţinut relaţii sexuale decât cu 3 clienţi. Deşi era însărcinată în luna a şapte (copilul victimei s-a născut în aprilie 2007), partea vătămată a fost silită la raporturi sexuale contra cost, inclusiv anale, împotriva voinţei sale. De precizat că partea vătămată a primit doar suma de 20 de lei de la inculpat, care i-a explicat că restul banilor i-a cheltuit pentru întreţinerea ei. Datorită slabelor performanţe ale victimei, care nu producea suficiente câştiguri, inculpatul a alungat-o pe partea vătămată.
Partea vătămată a revenit în locuinţa părintească, însă, după o ceartă cu tatăl aflat în stare de ebrietate, a fost alungată din apartament. În această împrejurare, fiind noapte şi frig, victima a căutat adăpost la inculpatul C.N., pe care l-a vizitat la florărie. Acesta, profitând de situaţia victimei, i-a oferit din nou cazare în camera de hotel şi a constrâns-o să se prostitueze în folosul său. Partea vătămată a rămas în puterea inculpatului circa o săptămână, timp în care a avut doar cinci clienţi, cu care a fost obligată să întreţină relaţii sexuale şi anale. În această perioadă partea vătămată a cunoscut-o şi pe partea vătămată A.A., despre care a afirmat că se prostitua în folosul inculpatului C.N. Partea vătămată a primit de la inculpat doar suma de 30 de lei, explicaţia fiind aceeaşi, că restul banilor au fost cheltuiţi pentru cazare şi masă.
În urma refuzului victimei de a avea relaţii sexuale cu un client, inculpatul C.N. a bătut-o pe partea vătămată şi apoi a alungat-o. Episodul a fost relatat şi de inculpata C.E.S., care a perceput în mod direct violenţele exercitate de către inculpatul C.N. împotriva victimei minore. Inculpata a declarat că victima a fost bătută foarte tare din cauza refuzului de a merge cu clienţi, mai ales că inculpatul investise deja în anunţuri, iar partea vătămată „nu-i făcea bani" pe măsura aşteptărilor.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat inculpatul C.N. a negat comiterea faptei, admiţând doar relaţia cu partea vătămată A.A. dar negând negând exploatarea acesteia.
Cu privire la infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, reţine instanţa de fond ca forma de asociere a celor trei inculpaţi nu este atât de periculoasă încât prin simpla ei existenţă să aducă atingere valorilor ocrotite de lege şi de asemenea grupul infracţional nu a fost concretizat prin stabilitate în timp, fiind asociere ocazională, formată natural în virtutea relaţiilor existente între inculpaţi.
În raport de aceste aprecieri reţine instanţa de fond că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive respectiv latura obiectivă motiv pentru care a dispus achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpatul C.N.
În apelul procurorului este criticată sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate sub aspectul greşitei achitării a inculpaţilor cu privire la infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.
Inculpatul C.N. a susţinut că a mai fost condamnat pentru aceste fapte printr-o altă sentinţă din 2008 şi se considera nevinovat.
Prin sentinţa penală nr. 101 din 3 iunie 2010, Curtea de Apel Iaşi a respins ca nefondate apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpatul C.N. împotriva sentinţei penale nr. 380 din data de 27 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Iaşi, pe care o menţine.
Constată că inculpatul C.N. este arestat în altă cauză.
Obligă inculpatul la plata sumei de 1.100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocaţi desemnaţi din oficiu pentru inculpat şi părţile vătămate F.A.C. şi A.A., se avansează către Baroul de Avocaţi Iaşi din fondurile statului.
Cheltuielile judiciare în sumă de 800 lei reprezentând onorarii avocaţi oficiu pentru inculpaţii J.(fostă C.)E. şi C.E.S. se avansează către Baroul de Avocaţi Iaşi din fondurile statului.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iaşi rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut că sentinţa de fond este legală şi temeinică, instanţa de fond realizând o evaluare corectă a probelor administrate atât în cursul urmării penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti.
Cu privire la apărarea inculpatului reţine instanţa de apel că inculpatul a fost condamnat anterior pentru fapte cu acelaşi gen însă cu referire la alte părţi vătămate aşa încât apărarea inculpatului în sensul că a mai fost condamnat pentru faptele deduse judecăţii a fost înlăturată ca netemeinică.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.N. solicitând în principal încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. j) C. proc. pen. invocând autoritatea de lucru judecat.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate arătând că aceasta este prea mare în raport de circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptelor.
Invocă inculpatul cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de casare invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond care a făcut o analiză judicioasă şi completă a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească încadrarea juridică dată faptei este justă, corespunzând situaţiei de fapt reţinute, în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii faptelor reţinute în sarcina sa.
Probele administrate în cauză dovedesc indubitabil că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) rap la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. b) C. proc. pen. încadrarea juridică stabilită de instanţa de fond în urma aplicării dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., rezultând că în perioada ianuarie – martie 2007, a recrutat, transportat, găzduit şi determinat să întreţină raporturi sexuale plătite cu diferite persoane de sex masculin în folosul său şi a altor persoane pe minorele A.A. şi F.A.C.
Inculpatul C.N. nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa însă atitudinea manifestată de inculpat nu reprezintă altceva decât o încercare de a fi exonerat de răspundere penală, dar probele administrate în cauză dovedesc mai presus de orice dubiu vinovăţia sa în comiterea celor două acte materiale de trafic de minori ce fac parte dintr-o infracţiune unică, în formă continuată.
Susţinerile inculpatului în sensul încetării procesului penal invocând autoritatea de lucru judecat, nu sunt întemeiate.
Este adevărat că inculpatul a fost condamnat anterior pentru fapte similare prin sentinţa penală nr. 382 din 27 iunie 2008 a Tribunalului Iaşi, însă aceste fapte se referă la alte părţi vătămate decât cele din cauza dedusă judecăţii, împrejurare în raport de care Înalta Curte apreciază că excepţia autorităţii de lucru judecat nu este incidentă în cauză.
Cu privire la celălalt motiv de recurs invocat de inculpat referitor la netemeinicia pedepsei aplicate Înalta Curte apreciază că nu este întemeiat.
În procesul de individualizare juridică a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare reglementate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei modalitatea şi împrejurările comiterii faptei respectiv inculpatul profitând de naivitatea părţilor vătămate şi situaţia materială precară a acestora, le-a constrâns să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi bărbaţi în scopul obţinerii unor foloase pentru sine.
De asemenea s-a avut în vedere şi poziţia procesuală negativă adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal constând în atitudinea nesinceră de nerecunoaştere a faptei pentru care a fost trimis în judecată, fără a proba însă această poziţie.
Nu în ultimul rând reţine Înalta Curte că în cauză nu pot fi identificate elemente care să facă posibilă o nouă reindividualizare a pedepsei, circumstanţele în care s-a comis fapta conducând la concluzia că pedeapsa aplicată este direct proporţională cu gradul ridicat de pericol social al faptelor comise.
Inculpatul C.N. a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii în cuantum de 8 ani pentru fapte similare fiind arestat în prezent în cauza respectivă fapt ce denotă o specializare în comiterea acestui gen de infracţiuni precum şi împrejurarea că inculpatul îşi asigura existenţa din exploatarea sexuală a părţilor vătămate, toate aceste aspecte impunând un regim sancţionator mai sever aşa cum în mod corect a procedat instanţa de fond.
Ca atare Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, a fost corect individualizată fiind în măsură să contribuie la atingerea finalităţii prevăzute de art. 52 C. pen. referitor la scopul educativ şi preventiv al pedepsei.
De altfel, Înalta Curte apreciază că pedeapsa trebuie să aibă şi un caracter de exemplaritate pentru a descuraja comiterea acestui gen de fapte care au luat o amploare deosebită, fapte care aduc atingere dreptului la libertate de voinţa şi acţiune a persoanei.
Faţă de considerentele arătate Înalta Curte urmează că în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 101 din 3 iunie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Constată că inculpatul C.N. este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat şi suma de câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părţile vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 24 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 331/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3342/2010. Penal → |
|---|
