ICCJ. Decizia nr. 3281/2010. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3281/2010
Dosar nr. 7570/1/2010
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie - în Dosarul nr. 10960/118/2009 s-a dispus, printre altele, respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate formulată de inculpatul R.Ş.I.
S-a fixat termen pentru judecarea apelului la 5 octombrie 2010.
Pentru a pronunţa această încheiere instanţa de apel a reţinut în fapt următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 170 din 12 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a dispus condamnarea inculpatului R.Ş.I. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.
În temeiul art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele de 8 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În esenţă, se reţine în sarcina inculpatului că în baza unei rezoluţii infracţionale unice, s-a prezentat sub o calitate mincinoasă ca fiind reprezentantul SC G.S.S.M.L. şi în această calitate a emis cambiile cu nr. 00596/00.382/D10/05/0; 11 din 05 august, în favoarea SC A.E. SRL Constanţa şi nr. 00597/00.381/D/10/05/0 în favoarea SC M.E. SRL Constanţa, ordonând tragerea a câte 2.500.000 euro din contul M.F. deşi entitatea pe care pretindea că o reprezenta nu era în raporturi legale cu trasul.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat apel inculpatul R.Ş.I. iar la termenul din 22 iunie 2010 a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 64/1995, întrucât - în opinia sa - textul intră în contradicţie cu dispoziţiile art. 51, art. 16, art. 6, art. 44, art. 45 şi art. 126 din Constituţia României.
Având în vedere dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţa de apel a constatat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul R.Ş.I. solicitând casarea acesteia şi în rejudecare sesizarea Curţii Constituţionale, apreciind cererea ca fiind admisibilă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen. şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
În speţă inculpatul a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 64/1995 - fără a motiva - în condiţiile în care, în sarcina sa, instanţa de fond a reţinut săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, respectiv fals material în înscrisuri sub semnătură privată.
În atare situaţie cum legea eronată nu are legătură cu cauza dedusă judecăţii cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.Ş.I. împotriva încheierii din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. 10960/118/2009.
În baza art. 192 alin. (1) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.Ş.I. împotriva încheierii de şedinţă din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 10960/118/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3258/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3299/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
