ICCJ. Decizia nr. 32/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.32/2010
Dosar nr. 2396/54/200.
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 523/P/2009 dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 14 iulie 2009, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faşă de magistraţii judecători O.I. şi M.C. - din cadrul Tribunalului Dolj - sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Din examinarea actelor premergătoare efectuate, procurorului de caz a reţinut că, prin plângerea formulată la data de 27 mai 2009, persoana vătămată T.A. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de magistraţii judecători O.I. şi M.C., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor susţinând în fapt că magistratul judecător O.I., timp de patru ani de zile " a târât reclamantul prin instanţe pentru a constata nulitatea absolută a unui act inexistent", iar magistratul M.C. nu a soluţionat competent cererea cu nr. 8483R din 14 aprilie 2009.
S-a constat, în final, că faptele în legătură cu care s-a solicitat efectuarea de cercetări penale nu există, fiind incidente dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. deoarece, în ceea ce priveşte conduita manifestată de magistratul judecător O.I.
În legătură cu conduita manifestată de magistratul judecător M.C., verificările efectuate au dus la concluzia că cererea formulată de petentul T.A. şi înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. 8483R din 14 aprilie 2009 a fost repartizată conform ordinului de serviciu nr. 4 din 03 februarie 2009 - magistratul judecător A.M., Preşedintele Secţiei Comerciale care, prin adresa nr. 8483R din 14 aprilie 2009 a comunicat petentului T.A. modul de soluţionare a cererii.
Prin sentinţa penală nr. 146 din 2 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins plângerea formulată de petentul T.A., împotriva rezoluţiei nr. 523/P/ 2009 din data de 14 iulie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluţia din 11 august 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dată în dosarul nr. 1455/11/2/2009, privind pe intimatele O.I. şi M.C., magistraţi judecători în cadrul Tribunalului Dolj.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că obiectul şi caracterul plângerilor formulate de petiţionarul T.A. împotriva intimaţilor magistraţi excede cadrul penal, în condiţiile în care, prin rezoluţia atacată s-a constatat că cei doi magistraţi nu se fac vinovaţi de săvârşirea faptei prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), iar plângerea petentului vizează elemente ce nu intră în conţinutul constitutiv al acestei fapte penale.
Împotriva sentinţei penale nr. 146 din 02 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat recurs petiţionarul T.A.
În motivele de recurs formulate în scris şi depuse la dosarul cauzei a reiterat, în esenţă, criticile formulate anterior la instanţa de fond, în sensul rejudecării cauzei, admiterii plângerii sale, infirmarea rezoluţiilor pronunţate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitorii O.I. şi M.C., şi trimiterea acestora în judecată pentru faptele săvârşite.
Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a constatat că nu se poate reţine, în sarcina făptuitorilor O.I. şi M.C., săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Din actele premergătoare în cauză ce au format obiectul dosarului penal nr. 523/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii sesizate de către petiţionarul T.A. pretins săvârşită de către intimaţii O.I. şi M.C., astfel că soluţia de neîncepere a urmăriri penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică şi legală.
Înalta Curte constată că, în considerentele rezoluţiei dispuse în cauză, cât şi în cele ale instanţei de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul petiţionar, cu privire la fapta pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaţilor, reţinându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale acestuia.
Pe de altă parte, împrejurarea că intimaţii O.I. şi M.C. au pronunţat soluţii defavorabile recurentului petent în dosarele care s-au aflat pe rolul tribunalului Dolj, nu poate determina comiterea unei fapte penale, care să antreneze răspunderea acestora. Petiţionarul având posibilitatea, ca în măsura în care nu este mulţumit de soluţiile pronunţate în hotărârile judecătoreşti în cauzele în care acesta are calitate procesuală, să se poată adresa instanţelor de control judiciar prin exercitarea căilor de atac, în condiţiile legii.
În consecinţă, respingând plângerea petiţionarului T.A. şi menţinând rezoluţia atacată, prima instanţă a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar T.A. împotriva sentinţei penale nr. 146 din 2 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.A. împotriva sentinţei penale nr. 146 din 2 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2402/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3239/2010. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
