ICCJ. Decizia nr. 3299/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3299/2010
Dosar nr. 230/39/2010
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 45 din 21 mai 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului P.C. împotriva rezoluţiei nr. 328/P/2008 din 30 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a rezoluţiei nr. 33/l1/2/2010 din 22 februarie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
A fost obligat petentul la 50 de lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că prin plângerea formulată la data de 11 decembrie 2008 şi adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava petentul P.C. în calitate de persoana vătămată a solicitat efectuarea de cercetări fată de numitul G.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) în fapt a reclamat petentul că G.A., în calitate de executor judecătoresc şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu cu prilejul punerii în executare a sentinţei civile nr. 262/2006 a Judecătoriei Darabani. A arătat petentul că intimatul, în mod nelegal, a procedat la două puneri în executare a sentinţei civile amintite, la interval de cca. 11 luni una de alta, după ce între acestea mai procedase la o punere în posesie, fără însă a întocmi vreun act în acest sens.
Prin rezoluţia nr. 328/P/2008 din data de 30 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul G.A., executor judecătoresc, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În motivarea acestei soluţii procurorul de caz a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 262 din 19 mai 2006 a Judecătoriei Darabani, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a admis acţiunea civilă având ca obiect grăniţuire introdusă de reclamanta N.R. împotriva pârâtului P.C., stabilindu-se linia de hotar între proprietăţile părţilor conform raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză.
După învestirea cu formulă executorie a sentinţei civile amintite numita N.R. a solicitat executorului judecătoresc punerea în executare a sentinţei civile nr. 262 din 19 mai 2006.
La data de 07 septembrie 2007 executorul judecătoresc s-a deplasat la faţa locului, ocazie cu care a procedat la efectuarea de măsurători şi la stabilirea limitelor de grăniţuire, încheind totodată un proces-verbal semnat de martorii asistenţi, cu privire la care părţile prezente nu au avut de făcut obiecţiuni.
După aproximativ 10 zile de la data punerii în executare a hotărârii judecătoreşti, la cererea creditoarei N.R., care era nemulţumită de executarea făcută, G.A. s-a deplasat din nou la faţa locului. Cu această ocazie, creditoarea a solicitat schimbarea semnelor de hotar, dar în lipsa prezenţei la faţa locului a expertului judiciar, executorul judecătoresc a refuzat acest lucru.
Ulterior, numita N.R. a formulat plângere penală împotriva vecinului ei P.C. pentru infracţiunea de nerespectare a hotărâri lor judecătoreşti, prev. de art. 271 alin. (1) C. pen., susţinând că ar fi modificat limitele de hotar stabilite de executorul judecătoresc.
Prin rezoluţia nr. 160/P/2008 din 04 iunie 2008 a Pachetului de pe lângă Judecătoria Darabani, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.C. pentru infracţiunea prev. de art. 271 alin. (1) C. pen., constatându-se că fapta reclamată nu există.
După comunicarea către părţi a soluţiei din Dosarul penal nr. 160/P12008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani, creditoarea N.G.A. o nouă punere în executare a sentinţei civile nr. 262 din 19 mai 2006, motivat de faptul că debitorul P.C. a schimbat semnele de hotar.
În baza cererii creditoarei N.R., după efectuarea şi comunicarea actelor procedurale de înştiinţare şi de somaţie, în data de 08 iulie 2008 executorul judecătoresc G.A. a procedat la o nouă punere în executare a sentinţei civile nr. 262 din 19 mai 2006 a Judecătoriei Darabani, întocmind în acest sens proces-verbal de încheiere a executării.
Ulterior, prin cererea din 25 septembrie 2008, debitorul P.C. a solicitat executorului judecătoresc G.A. o punere în executare silită corectă a sentinţei civile nr. 262 din 19 mai 2006, precizând că este nemulţumit de cele două executări anterioare, respectiv din 07 septembrie 2007 şi 08 iulie 2008.
Faţă de cererea sus menţionată, prin adresa din 28 septembrie 2008 a B.E.J. G.A., i s-a comunicat numitului P.C. că în cauză procedura de punere în executare silită a fost încheiată, iar în cazul în care doreşte o nouă punere în executare, să se adreseze altui executor judecătoresc, întrucât R.E.J. G.A. se abţine.
Din analiza situaţiei de fapt descrisă mai sus, s-a constatat că în cauză nu sunt date elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) în acest sens, s-a avut în vedere că din probele administrate nu au rezultat indicii concrete că executorul judecătoresc nu şi-ar fi îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu şi că ar fi cauzat prin aceasta o vătămare intereselor legale ale petentului.
În conformitate cu disp. art. 399-405 C. proc. civ., privind contestaţia la executare în materie civilă, pentru rezolvarea problemelor litigioase ivite în cursul executării silite, părţile interesate sau terţele persoane, care se consideră vătămate prin executarea silită, pot formula plângere la instanţa competentă în scopul desfiinţării actelor ilegale de executare.
Împotriva acestei soluţii, în termenul legal, a formulat plângere, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., petentul P.C.
Prin rezoluţia nr. 33/11/2/2010 din 22 februarie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul Popoi Constantin împotriva rezoluţiei nr. 328/P/2008 din data de 30 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În motivarea acestei rezoluţii s-a reţinut că din analiza materialului probator administrat în cauză, a rezultat că plângerea este neîntemeiată, întrucât punerea din nou în executare a hotărârii judecătoreşti sus menţionate, la data de 08 iulie 2008, a fost făcută ca urmare a cererii creditoarei N.R. din data de 16 iunie 2008, determinată de modificarea situaţiei de fapt din teren efectuată de petent, prin fapta pentru care a fost cercetat în Dosarul nr. 160/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani.
La data de 17 martie 2010, petentul P.C., a formulat în temeiul art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiei nr. 328/P/2008 din 30 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a rezoluţiei nr. 33/11/2/2010 din 22 februarie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În motivarea plângerii sale petentul a arătata în esenţă că este nemulţumit de faptul că intimatul a pus în aplicare greşit sentinţa civilă nr. 262/2006 a Judecătoriei Darabani, bătând un ţăruş chiar în poarta gospodăriei sale şi tăcând astfel imposibil accesul la acesta cu căruţa.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Suceava sub nr. 230/39/2010 şi s-a dispus ataşarea Dosarului de urmărire penală nr. 328/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Instanţa examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate a constatat următoarele:
Actele premergătoare efectuate în cauză nu demonstrează că faptele reclamate de petent în sarcina executorului judecătoresc G.A. există şi, drept urmare, instanţa apreciază că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 328/P/2008 din 30 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul general prin rezoluţia nr. 33/1112/2010 din 22 februarie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava este temeinică şi legală.
Infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de act. 246 C. pen., constă în fapta funcţionarului public care, cu intenţie, efectuându-şi atribuţiile de serviciu în mod incorect, provoacă o vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice. Cu alte cuvinte, pentru existenţa acestei infracţiuni era necesar ca intimatul, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu intenţie, să nu fi îndeplinit un act de executare silită sau să îl fi îndeplinit în mod defectuos, cauzând astfel o vătămare intereselor legale ale petentului.
Ori, din verificarea ansamblului actelor premergătoare existente la dosar, instanţa constată că în cauză nu sunt indicii şi elemente care să justifice existenţa unei fapte penale în sarcina executorului judecătoresc G.A., cu ocazia punerii în executare a sentinţei civile nr. 262/2006 a Judecătoriei Darabani, la cererea creditoarei N.R., întrucât acesta şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în limitele prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor proces ual civile ce reglementează executarea civilă.
Din actele dosarului rezultă că la data de 07 septembrie 2007 intimatul în calitatea sa de executor judecătoresc s-a deplasat în comuna Havîrna, jud. Botoşani, ocazie cu care a procedat la punerea în executare a sentinţei civile nr. 262/2006 a Judecătoriei Darabani, întocmind în acest sens un proces-verbal, cu privire la care părţile prezente (printre care şi petentul) nu au avut de făcut obiecţiuni; ulterior, la aproximativ 10 zile de la data punerii în executare a hotărârii judecătoreşti, la cererea creditoarei N.R., care era nemulţumită de executarea făcută, intimatul G.A. s-a deplasat din nou la faţa locului, creditoarea solicitând schimbarea semnelor de hotar; în lipsa prezenţei la faţa locului a unui expert judiciar, intimatul a refuzat acest lucru; la data de 08 iulie 2008, după soluţionarea Dosarului penal nr. 160/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani (în care petentul a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 271 alin. (2) C. pen.), intimatul s-a deplasat din nou în comuna Havîma, jud. Botoşani, la cererea creditoarei (care a reclamat o schimbare a semnelor de hotar), ocazie cu care a procedat la o nouă punere în executare a sentinţei civile nr. 262/2006 a Judecătoriei Darabani; şi de ace stă dată a fost întocmit un proces-verbal; ulterior, la data de 25 septembrie 2008, debitorul P.C. a solicitat intimatului G.A. o nouă punere în executare silită a sentinţei civile nr. 262 din 19 mai 2006, precizând că este nemulţumit de cele două puneri în executare anterioare; prin adresa din 28 septembrie 2008 intimatul a comunicat petentului că în cauză procedura de punere în executare silită a fost încheiată, iar în cazul în care doreşte o nouă punere în executare, să se adreseze altui executor judecătoresc, întrucât B.E.J. G.A. înţelege să se abţină.
Cum din verificările efectuate în etapa actelor premergătoare nu s-a demonstrat încălcarea obligaţiilor profesionale în raport cu petentul de către intimat în efectuarea activităţilor anterior amintite şi care să se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii reclamate (nu a rezultat că intimatul ar fi procedat la o a doua punere în executare exclusiv din iniţiativa sa), în mod corect prin rezoluţia atacată s-a reţinut incidenţa cazului de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen. "fapta nu există".
În cauză a mai reclamat petentul, prin apărătorul său ales că în mod greşit intimatul nu a fost audiat în cauză.
În condiţiile în care în dosarul penal amintit s-au efectuat doar acte premergătoare, nefiind începută urmărirea penală faţă de intimat, nu era obligatorie audierea acestuia (mai ales că din înscrisurile depuse la dosar - procese-verbale de punere în executare, adrese, cereri de punere în executare silită - situaţia de fapt în ceea ce îl priveşte pe acesta era destul de clară).
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul P.C., solicitând desfiinţarea actelor procurorului şi trimiterea cauzei la Parchet în vederea punerii în mişcare a acţiunii penale şi trimiterii în judecată a intimatului.
În motivarea recursului, petentul susţine că intimatul a făcut trei executări successive, din proprie iniţiativă, pentru care a întocmit trei procese-verbale de punere în executare a aceleiaşi hotărâri, numai prima executare fiind conformă cu hotărârea.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 7 septembrie 2007 intimatul, în calitate de executor judecătoresc, a pus în executare sentinţa civilă nr. 262 din 19 mai 2006 a Judecătoriei Darabani, prin care se stabilise linia de hotar ce desparte proprietăţile petentului P.C. şi a numitei N.R.
Ulterior, între cei doi proprietari au intervenit neînţelegeri legate de modul în care fusese stabilită linia de hotar, fapt ce a determinat formularea unei plângeri penale împotriva petentului P.C. de către numita N.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev.de art. 271 alin. (1) C. pen.
Prin rezoluţia nr. 160/P/2008 din 4 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de petent, reţinându-se că ulterior efectuării executării silite, semnul de hotar ar fi fost mutat de către acelaşi executor judecătoresc, ceea ce a determinat reacţia petentului, care a smuls semnul(parul) care delimita proprietăţile şi l-a aşezat lângă semnul stabilit iniţial.
În aceste condiţii, la data de 16 iunie 2008 numita N.R. s-a adresat din nou intimatului, solicitându-i refacerea măsurătorilor în vederea stabilirii definitive a hotarului dintre cele două proprietăţi.
Intimatul s-a deplasat din nou la faţa locului şi a procedat la o nouă executare, însă aşa cum rezultă din procesul-verbal întocmit cu această ocazie (8 iulie 2008) şi semnat de către petent, stabilirea liniei de hotar s-a făcut pe linia albastră marcată în raportul de expertiză avut în vedere în titlu executoriu, cum de altfel se întâmplase şi cu ocazia primei executări, din 7 septembrie 2007.
În aceste condiţii, nu se poate susţine că intimatul şi-ar fi exercitat în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu, în condiţiile în care cea de-a doua executare a hotărârii judecătoreşti nu a avut loc din iniţiativa sa şi nu a fost de natură a crea o vătămare petentului, câtă vreme executarea s-a făcut prin stabilirea liniei de hotar pe acelaşi amplasament menţionat în titlul executoriu, fapt ce rezultă din procesul verbal întocmit cu această ocazie şi pe care petentul l-a semnat fără obiecţiuni, aşa cum făcuse şi prima dată.
Împrejurarea că petentul nu este totuşi mulţumit de modul în care a fost pusă în executare sentinţa civilă nr. 262/2006 nu echivalează cu săvârşirea de către intimat a unei fapte prevăzute de legea penală, petentul având posibilitatea de a se adresa instanţei civile cu o contestaţie la executare.
În consecinţă, recursul declarat de către petent este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea căii sale de atac, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar P.C. împotriva sentinţei penale nr. 45 din 21 mai 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3281/2010. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 33/2010. Penal → |
|---|
