ICCJ. Decizia nr. 3258/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3258/2010
Dosar nr. 7497/1/2010
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Deliberând pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Tg.Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea premergătoare de şedinţă din 10 septembrie 2010 pronunţată în dosar nr. 1815.6/96/2009 a amânat din motive de ordin procedural la data de 17 septembrie 2010 soluţionarea apelurilor din cauză declarate de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Harghita şi inculpatul Z.I. interval de timp în care a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului-apelant Z.I. precum şi a inculpatului-intimat P.S. în conformitate cu art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. [ce statuează că: „În cursul judecăţii instanţa verifică periodic dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive", putând dispune „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate (.) menţinerea arestării preventive"].
Dispunând astfel instanţa a constatat că inculpaţii Z.I. şi P.S. recidivişti au fost arestaţi preventiv în cursul urmăririi penale desfăşurate de D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Harghita cu începere de la data de 11 septembrie 2008 – în temeiul art. 143 rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen. măsura prelungită/menţinută ulterior succesiv pe parcursul procesului penal până la momentul actual – existând motive de bănuială legitimă privind săvârşirea unor infracţiuni grave pedepsite peste 4 ani închisoare iar lăsarea acestora în libertate prezenta un pericol concret pentru ordinea publică şi anume acelea de punere în circulaţie de monedă falsificată şi înşelăciune prevăzute de art. 281 alin. (2) C. pen. şi art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) [în cursul lunii septembrie 2008 alături de coinculpatul P.I., au plasat repetat în circulaţie pe raza oraşului Miercurea Ciuc bancnote falsificate din cupiura 500 RON].
Prin sentinţa penală nr. 45 din 25 septembrie 2010 Tribunalul Harghita, secţia penală, după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288 - 291 C. proc. pen. ce a inclus şi ascultarea inculpaţilor cu respectarea dreptului la apărare şi a garanţiilor procedurale prev. de art. 170 alin. (2) şi art. 171 C. proc. pen. a fost confirmată săvârşirea infracţiunilor amintite hotărându-se condamnarea inculpaţilor la pedepsele rezultante de 6 ani închisoare şi respectiv 8 ani închisoare cu executare prin privare de libertate potrivit art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. raportat la art. 57 alin. (1) C. pen. soluţie impusă verificărilor legale actuale în apel potrivit art. 361 şi urm. C. proc. pen.
2. Recursul în termen declarat împotriva încheierii amintite de inculpatul Z.I. cu solicitarea de a se avea în vedere perioada relativ îndelungată arestării sale preventive în cauză/apreciată ca depăşind termenul rezonabil în acest sens prevăzut de art. 5 paragraf 2 lit. c) din CEDO şi a se dispune revocarea măsurii preventive amintite prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. [„temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat"] este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Soluţia de condamnare în primă instanţă a inculpatului la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare atestă că temeiurile ce au determinat arestarea sa preventivă subzistă în continuare şi impun menţinerea măsurii amintite potrivit art. 160 alin. (3) C. proc. pen. astfel cum în mod corect a constatat instanţa de apel
În plus, condamnarea în primă instanţă chiar nedefinitivă de către un tribunal competent justifica menţinerea arestării preventive a inculpatului pentru temeiul nou prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din CEDO [„dacă este obţinut legal pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent"].
Ca atare, aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. solicitată de inculpatul-recurent este nejustificată încheierea atacată fiind legală şi temeinică.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.I. împotriva încheierii din 10 septembrie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 1815.6/96/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3254/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3281/2010. Penal. Excepţie de... → |
|---|
