ICCJ. Decizia nr. 3254/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3254/2010
Dosar nr. 2989/1/2010
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Deliberând asupra plângerii de faţă pe baza lucrărilor aflate în dosarul cauzei constată următoarele:
1. Prin cererea adresată instanţei supreme prin scrisoare recomandată la data de 6 aprilie 2010 numita O.I. în calitate de recurent în dosarul nr. 565/45/2009 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a învederat că înţelege să formuleze contestaţie în anulare împotriva sentinţei penale nr. 11 din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi şi a deciziei penale pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti la 26 martie 2010 „în conformitate cu art. 386 lit. c) C. proc. pen." pentru motivul că „prin sentinţa penală nr. 11 din 28 ianuarie 2010 Curtea de Apel Iaşi nu s-a pronunţat asupra unor fapte de mărturie mincinoasă săvârşite de intimaţii S.M.G., G.OG, M.V., C.L., M.I., C.I.P., etc."
Cererea amintită a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie, secţia penală, ca procedură extraordinară de atac prevăzută de art. 386 C. proc. pen. conform solicitării petentei ce a format obiectul dosarului nr. 2989/1/2010.
A fost dispusă ataşarea dosarului nr. 565/45/2009, soluţionată în mod definitiv prin Decizia penală nr. 1193 din 26 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, care a respins ca nefondat recursul declarat de petiţionara O.I. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, [prin care instanţa amintită a respins ca nefondată plângerea în baza art. 2781 C. proc. pen. şi a menţinut rezoluţia din 20 mai 2009 dată în dosar nr. 274/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi prin care a fost dispusă soluţia de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. faţă de intimaţii-magistraţi procurori P.C.I., M.I. şi lucrătorii de poliţie M.V., C.L., S.M.G. şi G.OG sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu cu ocazia cercetărilor penale efectuate în dosar nr. 2083/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi ce a avut ca obiect stabilirea împrejurărilor care au condus la decesul numitului T.S. fostul soţ al petentei, survenit la data de 17 septembrie 2005].
2. Contestaţia în anulare pendinte în raport de cazul invocat şi motivele expuse în cerere este în mod vădit inadmisibil urmând a fi respinsă ca atare în baza art. 391 alin. (2) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen. instanţa examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie prevăzută de art. 386 lit. a), c) şi e), C. proc. pen. fără citarea părţilor [alin. (1)] şi admite în principiu contestaţia numai dacă aceasta constată că „cererea de contestaţie este făcută în temeiul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386 şi că în sprijinul contestaţiei se depun acte şi invocă dovezi care sunt la dosar".
Ori în speţă motivele invocate în cerere referitoare la „nepronunţarea Curţii de Apel asupra unor fapte de mărturie mincinoasă" nu se încadrează în nici-unul din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen. care se referă limitativ la următoarele împrejurări juridice: a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare; c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i1), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1)1 ori art. 38516 alin. (1).
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea O.I. împotriva deciziei penale nr. 1193 din 26 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 565/45/2009.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3239/2010. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 3258/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
